Parintele Arsenie Boca, tratamente naturale pentru diferite afectiuni

O femeie avea pietre la fiere si a mers la parintele Arsenie.  

Era programata pentru operatie inca parintele i-a spus " ma, nu te du la nici o operatie; tu fa ce-ti spun eu... 

Cand te duci acasa sa te duci sa iti cumperi si sa iti face ceai de limba cerbului cu coaja de portocala dar neindulcit. 

Bea asa timp de cateva luni, 2-3 luni, bea asa in loc de apa si apoi du-te la control" 

Ceaiul acesta zdrobeste pietrele si le transforma in nisip. 

O piatra localizata la fiere nu se poate elimina decat zdrobita si cu acest ceai se zdrobeste pe cale naturala. 

Sa incerce toti careau probleme cu fierea si sa vada cum se vor simti. 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Părintele cunoştea medicină şi de multe ori ne spunea că "transpirăm" din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii. 

Îi spuneam că îmi cade părul iar el ne dădea remedii, că şi părul trebuie să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere. 

Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate. 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Altădată a venit un bolnav de plămâni şi Părintele i-a zis să ia hrean plămădit cu miere de albine, spunându-i că "Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă". 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri. 

Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al ei.(al bolii). 

Ferirea de frig ajunge. 

Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor. 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Mersese la Părintele o femeie din Făgăraş (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă) dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul. 

Părintele o întreabă: "Care-i baiu' mă femeie?" iar ea îi răspunde: 

"Păi Părinte, am venit aşa, ca să vă văd,". 

Părintele o întreabă : "N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?". Bătrânica îi răspunse: "Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta am venit la sfinţia voastră". 

Părintele Arsenie îi spune: "Mă şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?". 

"Da, Părinte". 

"Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa de vie şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie". 

După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de la viţa de vie, precum îi spusese Părintele. 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Odata Parintele a spus: 

"Cand imi dati "telefon" sa staruiti, ca vin "telefoane" din mai multe parti si nu stiu de unde vine "telefonul"" dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. 

Daca te gandeai la Parintele , Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea). 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Când eram copil locuiam în Lisa, nu departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete). 

Numele de fată îl aveam Andreiaş. 

Aveam 13 ani când sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau lacrimile şi îi scădea vederea). 

Se gândea să meargă la Bucureşti pentru operaţie. 

Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit Părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): "Leana din Lisa, vino-ncoace". 

Când s-a apropiat i-a spus: "Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie". 

I-a adus apă sfinţită: "Cu ea să te speli pe ochi". 

Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat. 

De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile. 

Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan Silvica - Făgăraş) 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

O fată de 13 ani, oloagă, dintr-un sat din Ardeal, a stat o săptămână la mănăstire. 

Părintele Arsenie a făcut rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe un scaun în faţa altarului. 

Părintele a întrebat-o : Crezi în Iisus Hristos, în Dumnezeu -Tatăl, în Maica Domnului? 

Ea a răspuns: Cred din toată inima. La fel i-a întrebat şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred. 

Părintele i-a zis fetei: Dacă crezi, scoală-te şi mergi! 

Ea a răspuns că nu poate. 

Atunci Părintele i-a zis iarăşi: 

Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te şi vino la mine! 

Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată şi a mers spre Părintele Arsenie. 

Părintele i-a spus că atât cât va trăi să nu se ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. 

Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers la un bal şi astfel la scurt timp fata a murit. 

Părintele Arsenie se izola de lume la izvorul din pădure. 

Apa de acolo devenise sfinţită prin rugăciunile lui, fiind izvor de mântuire creştinească. 

Vor fi vremuri grele iar cei ce se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de Domnul Iisus Hristos şi vor avea putere în credinţă. 

Mulţi credincioşi vin la acest izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând gândurile rele şi duhurile necurate. 

(Bârsan Elena - Sâmbăta de Sus)  

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Schimbarea mea s-a petrecut cu viteza şi tăria unui fulger. 

Îmbrăcată subţire, cu pantofi decupaţi şi talpă de plută, mă plimbam ca un fotomodel printre oameni. 

La mormântul Părintelui însă, ceva s-a năruit în mine. 

Am început să plâng fără contenire şi prin faţa ochilor îmi treceau toate păcatele pe care le săvârşisem. 

Nu ştiu cât timp am stat la mormânt dar când am revenit în curtea bisericii, aveam un dor cumplit de mântuire, un dor sfăşietor să rămân acolo, să nu mă mai despart de Părintele. 

Era peste puterile mele să mai plec. 

Prietenii care mă aşteptau la maşină nu au înţeles nimic. 

Credeau că am înnebunit, că trec printr-o criză de delir mistic. 

Într-o secundă am lăsat în urmă tot: o carieră strălucită, o casă superbă în cartierul Primăverii din Bucureşti, luxul şi toate deşertăciunile vârstei. 

Am câştigat infinit mai mult: ajutorul şi mângâierea Părintelui. 

(Maica Maria - Măn. Prislop) 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

De câte ori mergeam la Drăgănescu , întâlneam o credincioasă, Mariana Dodi din Bucureşti, care pregătea pliculeţe cu mir şi le împărţea la credincioşi. 

La această femeie Părintele îi spunea mereu că ea are "să scape din toate". 

Acest lucru s-a adeverit şi cu ocazia cutremurului din 1977. 

Locuind la un bloc cu nouă etaje, foarte vechi, împreună cu o femeie care urma să nască şi pe care o găzduia, în timpul cutremurului au intrat sub tocul uşii, aşa cum se obişnuieşte în asemenea situaţii. 

Instalaţiile fiind foarte vechi, blocul a explodat, aruncându-le pe amândouă în mijlocul străzii scăpând astfel cu viaţă în timp ce restul locatarilor au murit. 

S-a scris chiar o carte la Bucureşti care este intitulată "Mariana Dodi". 

(D-na M.A.) 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Înainte de căsătorie ne-am dus amândoi la Mănăstirea Prislop pentru a primi de la Părintele Arsenie binecuvântare pentru căsătorie, să ne spovedim şi să ne împărtăşim. 

Odată cu noi a venit la mănăstire şi un băiat de vreo 25 de ani, olog. 

Patru oameni l-au dus în braţe. 

Sâmbătă seara l-a spovedit, iar duminică oamenii l-­au dus în biserică. 

Când ne-am împărtăşit cu toţii, acel olog a rămas în urmă. 

Oamenii s-au apropiat să-l ridice, dar Părintele Arsenie i-a zis unuia: 

"Nu-l lua de braţ, Gheorghe . Ridică-te în picioare". 

"Dar, Părinte de patru ani de zile nu am mai umblat !". 

"Ridică-te în picioare şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă! Dai un pas, mai dai un pas şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fă ca Sfânta Împărtăşanie să pătrundă în toate încheieturile mele, în toţi rărunchii mei şi să mă fac sănătos". 

Şi l-a împărtăşit şi a ieşit din biserică la braţ cu acei oameni. 

S-a mirat toată lumea, iar mama lui plângea de bucurie de uda pământul. (Cismaş Eugenia, 78 ani, Făgăraş) 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Un bărbat de vreo 50 de ani se arsese pe faţă cu azot şi era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la Părintele , ci doar pentru a-­i înmâna un modest pomelnic. 

Duhovnicul l-a străpuns cu privirea, după care l-am auzit spunând: 

"De ce crezi tu, creştine, că te-ai ars chiar pe faţă, ca să fii respingător pentru toată lumea? ". 

Bărbatul amuţise. 

"Să-ţi spun eu de ce.Ţi-ai bătut joc de o fată în tinereţe, dar nu ai luat-o de nevastă. A rămas singură, până la vârsta asta şi este şi stearpă pe deasupra fiindcă a avortat, ca să evite ruşinea unui copil fără tată, iar de atunci n-a mai putut rămâne însărcinată. Ai păcătuit şi tu, dar ai împins-o şi pe ea spre păcat! Acum plăteşti cu suferinţa asta." 

Omul îşi plecase ochii în pământ şi plângea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mână. 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: 

"Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău". 

Părintele zice: "Va veni şi mai rău". 

Zic: "Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm". 

"Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit".  

(Maria Matronea, Sibiu) 

RE: Arsenie Boca - minuni, marturii, sfaturi 

Mi-a spus că de sus ne va ajuta mai mult decât de jos şi să-l chemăm aşa: "Preot monah Arsenie, trimite-mi duhul tău paznic şi dă-mi sănătate şi linişte. Depărtează de la casa mea necazurile şi suferinţele, că ai Duh Sfânt". 

(Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

Read more >>

Despre temperamente şi influenţa lor asupra caracterului – Arsenie Boca

În fiecare temperament se află avantaje care trebuiesc dezvoltate şi defecte care trebuiesc corijate.  Trebuie să menţionăm că nu se găseşte nici un tip exclusiv, nici pur sangvinic, nici pur nervos şi că nimeni nu se regăseşte şi nu se recunoaşte în mod absolut în nici unul din portretele date de naturalişti.
1. Temperamentul sangvinic este constituit prin predominarea sângelui, care dă un plus de viaţă, circulând cu rapiditate în întreg organismul, răsândind voiciunea şi dispoziţia. De aceea, în general, sanguinul este superficial şi schimbător. Imaginaţia lui puţin vagaboandă îşi formează visuri încântătoare care dispar pentru a face loc altora. Sensibilitatea este vie însă neconstatată, căci sanguinul trece repede de la râs la plâns. De la bucuria delirantă la neagra întristare. Este foarte sensibil la încercări şi suferă la cele mai mici indelicateţi, însă uită uşor. Foarte impresionabil dar schimbător, i se potriveşte proverbul “depărtarea ochilor, depărtarea inimii”. Spiritul sanguinului este scăpător, sesizează repede, dar nu aprofundează, adică cu mai multă lucire decât soliditate. Aceste calităţi de suprafaţă îi aduc totuşi succese: aprins cum este, mişcă suflete şi se lansează în acţiune. Sanguinul este vesel şi amabil, e fericit să trăiască, e bucuria societăţilor. Manifestă mai ales pietate sentimentală, suspină după cer, după eroism, însă cu condiţia să le obţină fără prea mari eforturi.
Ceea ce-i lipseşte sanguinului este voinţa statornică în hotărârile sale. El trebuie să ajungă să-şi stăpânească voinţa, are nevoie de o regulă care să-i susţină voinţa sa pe calea cea bună în mod constant. Sfaturile unui bun prieten îi sunt foarte utile, el are trebuintă să simtă că este iubit, că se interesează de el şi la atenţii răspunde cu multă afecţiune. Dacă cineva îl tratează cu multă duritate sau numai cu indiferenţă îi inchide inima pentru totdeauna.
Sanguinului dacă i se prezintă virtutea în aspectele ei atrăgătoare, repede va înţelege că trebuie să-şi purifice viaţa şi să iubească pe Dumnezeu până la eroism.
2. Temperamentul bilios sau coleric se caracterizează prin voinţa de a lucra şi a se consuma în lucru. Bilioşii sunt impulsivi, pasionaţi şi oameni de voinţă. Sângele lor bogat şi abundent traversează puternic muşchii şi ajunge în vine înnegrit de produsurile arderilor organice. Acete rămăşiţe se depun în straturile pigmentare ale pielii şi de aceea colericii au în general culoarea puţin galbenă. Cum aceste persoane cheltuiesc multă energie, ele sunt de obicei slabe, au trăsăturile ascuţite – trăsături care dau figurii un aspect aspru şi o expresie severă. Caracterele influenţate de acest aspect sunt orgolioase, ambiţioase, independente, geloase, neîncrezătoare, tăinuite şi gata să trateze pe alţii cu trufie, până la cruzime. Ei sunt de o apropiere seacă şi bruscă, de o realţiune dificilă şi dură. Foarte grăbiţi să mustre pe alţii însă ei nu suportă să fie mustraţi. La aceşti mari activi, sensibilitatea nu este deloc delicată. În trebuinţa ce simt de a acţiona, ei nu au timp să asculte suferinţele altora şi nici pe ale lor. Când întâlnesc obstacole devin violenţi şi mânia lor este teribilă şi de temut. Când sunt învinşi păstrează ura în inima lor până ce se răzbună. Avantajele acestui temperament: activitate, energie, voinţă şi iubire de tot ce este frumos şi măreţ. Dacă pot studia, bilioşii acumulează multe cunoştinţe datorită obişnuinţei de a lucra până la oboseală. Asemenea persoane ar fi nepreţuite dacă ele ar şti să-şi stăpânească şi canalizeze energiile. Persoanele bilioase trebuie conduse cu blândeţe şi bunătate căci un procedeu graţios le calmează şi împiedică inflamaţia bilei lor.
3. Temperamentul nervos şi melancolic
Nervoşii sau melancolicii, numiţi atro-biliari (bilă neagră) din cauza tendinţelor spre melancolie, se disting prin predominarea sistemului nervos asupra celorlalte părţi ale organismului. Ei par a avea puţin sânge şi destui nervi – mai multă sensibilitate decât activitate. Culoarea lor este pală, se resimt de cele mai vibraţii ale temperaturii şi mai ales la toate emoţiile sufletului.
Melancolicii sunt de o sensibilitate extremă, vorbesc sub impresiunea momentului şi spun cuvinte pe care le regretă imediat – căci ei nu se mai posedă în aceste momente de exatalţiune. Iubirea şi ura îşi împart viaţa acestor persoane. Din propria lor iniţiativă nervoşii fac puţin, însă când sunt exaltaţi acţiunea lor devine febrilă, chiar violentă, dar ei se uzează repede prin aceste eforturi nervoase.
Sensibilitateaeste mai puţin iute decât la sangvinici, însă mult mai profundă. În timp ce la cea mai mică dificultate sanguinul se agită, nervosul pare calm şi insensibil deşi resimte impresiunea dureroasă până la inimă. În timp ce sanguinul respinge injuria ca pe un cărbune aprins, nervosul o lasă să-l impresioneze.
Nervosul (melancolicul) nu se încrede în sine însuşi. El iubeşte binele, însă se crede neputincios să-l realizeze şi suferă de bolile pe care i le provoacă imaginaţia lui. Nu este lipsit de inimă şi o oferă delicat şi fidel, însă el suferă mai mult decât se bucură: căci sau simte că nu i se răspunde cu aceeaşi dragoste, sau timid şi stângaci, el nu ştie sau nu poate să-şi exprime durerea ce o încearcă.
Într-adevăr nervosul nu este deschis, expresiv ca sangvinul. Neîncrederea sa faţă de alţii măreşte şi mai mult melancolia sa. El atribuie uneori uitărilor aparente, vorbelor banale, procedurilor indiferente, o gravitate pe care nu o au şi vede în cei ce-l supără involuntar, persecutori şi călăi. Dacă-l stăpâneşte vreo antipatie, nu mai poate suporta acea persoană şi obsesia îl duce până la nebunie. Pentru nervos lucrul intelectual este obositor şi nu poate dura la el mult timp.
Cum tot răul la nervos vine de la voinţă, care e supusă la eclipse, nervosul trebuie să se convingă că supărările şi depresiunile vin de la slăbiciunea lui organică. Aceste persoane sunt potrivite pentru activităţile contemplative, căci nefiind aşa de răspândite cu sufletul ca sanguinii, se fixează mai mult şi aprofundează mai bine.
4. Temperamentul flegmatic sau limfatic
Aceste temperament este determinat de predominarea limfei în sânge. Persoanele cu acest temperament au o aparenţă moleşită, un aer de neînsemnătate. Nu trebuiesc confundaţi limfaticii cu apaticii, care sunt leneşi potenţi, şi nici cu amorfii, ci ei sunt persoane de valoare. Sensibilitatea flegmaticilor nu este nici iute, nici fină, ci profundă.
Inteligenţa lor poate să fie deschisă şi chiar judicioasă, însă ea nu este îmbogăţită de imaginaţie. Limbajul lor este just, clar şi pozitiv – mai mult decât este colorat şi antrenat. Ei pot deveni de o mânie şi o ambiţie îndărătnică, care nu dă înapoi dinaintea nici unui exces.
Flegmaticii sunt prudenţi, rezervaţi, nu merg decât la sigur şi ajung la scop fără să jignească pe cineva. Totuşi ei lasă să le scape ocaziuni favorabile – sunt din acei care nu sting fitilul până fumegă încă şi ocolesc obstacolele în loc de a le sfărâma. În timp ce biliosul trebuie înfrânat, flegmaticul trebuie stimulat. Este bine să li se impună o ocupaţie intelectuală sau corporală care să-i absoarbă fără însă a-i copleşi. Judecata flegmaticilor este dreaptă şi înţelege utilitatea observaţiilor şi chiar a reproşurilor adresate lor cu bunătate şi fermitate.
Dacă cineva nu-şi dă seama de ceea ce este, nu înţelege nici trebuinţa de a se corija, de a se îmbunătăţi ca fire.
Pentru a realiza calităţile cele mai de dorit ale caracterelor, să facem un împrumut de la cele 4 tipuri: de la sanguin vom lua buna dispoziţie, de la nervos, profunzimea şi delicateţea sentimentală, de la bilios, activitea şi tenacitatea, de la flegmatic, stăpânirea de sine, prudenţa şi spiritul de continuitate.

Arsenie Boca – Tinerii Familia Şi Copiii Născuţi în Lanţuri

Sursa: aici

Read more >>

Este o singură cale senină

„Este o singură cale senină: trăirea învăţăturii creştine, în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră.”

Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei

Read more >>