Testamentul Parintelui Arsenie Papacioc: Aparam adevarul, orice ar fi. Daca e moarte, e sfintenie, daca nu e moarte, e lasitate
D.
V.: In ziua de astazi se spune ca e bine sa facem pace unii cu altii,
sa fie intelegere intre confesiuni, intelegere intre religii. Ca
Dumnezeu primeste rugaciunile oamenilor, indiferent de religia in care
se afla.
Pr. A.: Asta o spun oamenii, ca Dumnezeu
vrea pace. Vrea pace mai mult decat oricine, dar nu cu dracul! Ce
intalnire are adevarul cu neadevarul? Pentru care motiv, dupa 1054 de
ani, s-au despartit? Si acuma vor sa ne impacam?! Mai mult decat ei,
vrem noi pace – dar in adevar! Ii primim cu toata placerea.
Eram in preajma hramului. Si a sosit un
preot din Paris, probabil cu gandul sa slujeasca a doua zi, ca era
Sfanta Maria. Era si P.S. Serafim, in casa arhiereasca. Si a venit
acolo, acest parinte, si s-a prezentat cand a intrat – ca era camera
plina cu musafiri, vreo treizeci de persoane distinse din Constanta.
Eram la o gustare, ca a doua zi era hramul, obiceiul locului. Si ala s-a
prezentat, pana a ajuns la mine si la P.S. Serafim. Si: „Arsenie!
Arsenie! Arsenie!…” Facea teatrul asta. Zic: „nu-mi place deloc”. Ce sa
spuna el Apusului din partea parintelui Arsenie? Sa vina la rasarit,
fara pretentii si smeriti. „Pai, (ei – n.n.) zic ca au dreptate”.
Dreptate si dracu’ zice ca are. Asta nu e un argument. In sfarsit, nu ma
lasa deloc.
D. V.: Era catolic?
Pr. A.: Era ortodox, draga, venea de la
Paris, voia sa slujeasca a doua zi la noi, la… a venit un catolic sa
slujeasca si nu i-am dat voie. Si i-am spus multe lucruri, si i-am spus
si lucrul acesta: „Napoleon a omorat un demnitar. Si i-a spus cineva:
«Sire, pe langa marele pacat pe care l‑ati facut ca l-ati omorat, ati
facut si o nedreptate.»” Deci, aia era mai important decat moartea unui
om. Si asa este! Nu putem sa sustinem un adevar dupa cum vrem noi.
Biserica Ortodoxa n-a facut nicio greseala in manifestarea ei mistica,
ca sa zica acum: „Hai sa ne impacam!” N-a facut nicio greseala. Sa vedem
de unde au plecat ei, primii, chiar cu cafea, daca vor. Dar nu vrea! Si
acum sa punem o intrebare: „daca vii sa ne impacam, renunti la
filioque? Renunti la primatul papal? Renunti la indulgente? Renunti la
imaculata conceptie?” Nu renunti la nimic. Deci, vizibil, vor sa puna
mana… Dar ceea ce este important… Daca ai ochi de vazut, sa vezi ca ii
roade ceva. Ii roade dorinta de hegemonie, ori un vierme care nu-i lasa
in pace – pentru ca nu sunt in adevar. Pentru ca nu putem trece cu
vederea. Dumnezeu nu vede toate aceste lucruri? Nu le suporta cu multa
placere. Adevarul este singurul care odihneste. Daca nu esti in adevar,
nu esti in Dumnezeu. Si e numai unul adevarul. Eu sunt Adevarul si
Viata. Ce putem ciunti din adevar? Nu ciuntim nimic. E vorba de
credinta, dragii mei, nu-i vorba de pacate de moarte, capitale si nu
mai stiu cum. E vorba de cele mai grozave pacate. Pentru ca au fost
anatemizati. Patriarhii Sinoadelor ecumenice, pe Nestorie l-au
anatemizat si anatemizat a ramas. Pur si simplu nu i-a mai convenit, la
1054, cu acel Umberto, sa ne puna anatema pe sfanta masa. Si
demonstrativ si indraznet. Macar ca Roma era primus inter pares la
sinoade, primul intre egali adica. Dar atata era, mai mult nu poti. Si
in sfarsit, s-au dat de gol catolicii prin marturisirea papei (Ratzinger
– n.n), prin care a fost declarata (Biserica Catolica drept – n.n)
singura Biserica. De ce mai rezistam atata timp? Ma rog, ma rog! Dar noi
cine suntem? Si cu cine vreti sa va impacati, daca voi sunteti
singurii, singura Biserica? Si suntem obligati sa stam drepti la astfel
de afirmatii si astfel de dorinte bolnave.
D. V.: Dar ce trebuie sa facem?
Pr. A.: Murim! Pentru adevar, asta facem.
Nu se pune problema: aparam adevarul, orice ar fi. Daca e moarte, e
sfintenie, daca nu e moarte, e lasitate.
D. V.: Si cum scapam de frica de moarte?
Pr. A.: Draga, viata inseamna moarte
continua. Uite, a venit, il infruntam. Ma culc linistit, si asta nu e
lucru putin, ca un crestin sa doarma linistit in privinta adevarului. Si
noi suntem cei care trebuie sa marturisim adevarul. A anatemizat
Biserica lumea de pe strada?Nu, ci pe cei care au sustinut un punct de
vedere gresit? Nestorie, si ceilalti, nu-i luam pe toti. Pentru ca
cuvantul asta (Filioque – n.n.), cu Sfantul Duh, ca vine de la Fiul,…
s-a discutat in toate sinoadele, si nici unul n-a acceptat. Sfantul
Vasile cel Mare a fost foarte activ in raspunsurile astea… Ca si cum
Duhul Sfant ar fi nepotul lui Dumnezeu, stii, ca e tata, e fiul, si e si
nepotul acuma. E de o fiinta Tatal, cu Fiul, cu Sfantul Duh. In trei
chipuri, in trei fete, in trei persoane. Sigur ca lumea care crede
intr‑un Dumnezeu o sa intrebe: „cum sunt trei?” Ei, Sfantul Spiridon –
care e (praznuit – n.n.) chiar astazi – a dovedit (adevarul prin minunea
– n.n.) cu caramida. Acest grozav Spiridon n-a facut nici un fel de
teologie, n-a facut. Teolog e cine sustine adevarul. Ce teologie ceri?
Avem teologi: Sfantul Ioan Evanghelistul, Grigorie de Nazianz si Ioan
cel Nou (care a teologhisit aparand adevarul in fata celor
prigonitorilor musulmani – n.n). Vrei sa faci pe teologul? Ce teologie?
Adevarul poate sa-l apere oricine ar fi crestin.
D. V.: Dar mai sunt astazi oameni simpli,
cum a fost Sfantul Spiridon? Inainte de a deveni episcop, el avea grija
de oi, de animale. Mai sunt oameni simpli astazi, care au curatia
credintei lui?
Pr. A.: Pai, fara discutie. E liber
fiecare sa apere adevarul. Teologia randuieste lucrurile, dar nu e
singura care are cuvant. Toti Sfintii Parinti, de la Sinoadele
Ecumenice… Sfantul Atanasie era mai teologit, si era diacon. Si avea
libertatea sa apere adevarul chiar daca nu era arhiereu. Ca la sinoade
se alegeau, veneau arhierei. Dar adevarul il poate apara oricine. Ca
acolo unde e adevarul, e Biserica. Nu unde e multime, unde e galagie,
unde e „Hai, dom’ne, sa ne-mpacam!” Repet: „Biserica Ortodoxa n-a facut
nicio greseala in manifestarea ei mistica, ca sa zica: «Sa ne-mpacam
acum, hai! Am gresit si eu, si tu…»”
D. V.: Asa pun multi problema: au gresit catolicii, am gresit si noi, hai sa cadem la pace!”
Pr. A.: Adica, sa-mpartim pomana, stii?
Sa-mpartim colacii. Nu-i asa, pozitia demna. Si acuma, i-as intreba
chiar pe ei, sa spuna ei, teologi si papi si ce sunt: „unde e adevarul?”
Dar hai sa ne-mpacam, nu? La un pahar de bere… sunt foarte siguri ca,
mai da un rand, nu?
D. V.: Dar ne acuza ca suntem traditionalisti, ca suntem fanatici.
Pr. A.: Este o pozitie revoltatoare,
chiar. Asa. A inceput sa miroase greu si ei singuri nu mai pot sa
suporte propriul lor miros. Dragii mei, vreti sa fiti fericiti? Muriti
pentru adevar! Pentru ca nu se poate chiar asa… Eu, cand eram in
inchisoare, m-a chemat un colonel, cu santinele, cu pusti, si ma ducea
la el – la Aiud era. Eu eram langa Aiud, acolo. Si m-a intrebat, sa-i
spun daca exista Dumnezeu. Si i-am spus: „Domnule colonel, asta e o
intrebare de scoala primara. Si nu marturisesc ochii mei si ochii
dumneavoastra? Marturisesc ca exista! Inima, sentimentele, comparatie
intre valori, intre culori, intre… Dar dumneavoastra, ce motiv aveti de
spuneti ca nu exista?” Dar pentru asta trebuia un mare curaj, ca acolo
erai otreapa, nu erai… Zice: „Pai ce, razboiul din Rusia, care s-a dat
in numele Crucii…” „Ce, in numele crucii? Nebunul ala de Hitler voia sa
cucereasca lumea! Ce, in numele crucii?” Si el a fost biruit si am spus:
„Si de ce nu credeti?” Si mi-a spus asa – si-a dat seama ca era
infrant: „Si acuma, care e ultimul cuvant?” „Sunt gata sa mor pentru tot
ce spun! Dumneavoastra incercati sa muriti pentru ce spuneti?” „Luati-l
de aici!” – asta a fost iesirea tiranului: „Luati-l de aici!” Eu am
fost bucuros ca nu m-a impuscat pe loc, stii? Ca asta era situatia la
Aiud. Asta era una din marile probleme care framanta: nu erai sigur ca
traiesti pana maine. Marturiseam prin morse, prin perete, si le spuneam:
„Daca muriti pana maine, e valabila dezlegarea mea.” Le dadeam
dezlegarea prin perete, asa. „Dar daca nu muriti si dati de un preot,
marturisiti-va pacatele, ca …” – nu era cu mana pe cap, nu era…
Intelegeti? Stare de spirit… Vreau sa spun, in ce stare de spirit
traiam. Asta era. Asa ca moartea era foarte binevenita.
Si acum, la fel. Apara adevarul. Moartea
nu inseamna moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la viata. Dar cel
putin lucrurile se vad, pentru ca ai aparat adevarul. Ce ziceti? Vorbim
de constiinta noastra, nu vorbim numaidecat de adevaruri istorice. Dar
lumea nu sta de vorba cu constiinta proprie. Hai sa vedem de adevar.
Ce-au hotarat Sfintii Parinti? Ce cauta filioque asta, cand s-a hotarat
la doua sinoade – in primul si al doilea – (invatatura despre n.n.)
Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Cat l-a costat pe Grigorie de
Nazianz sa apere adevarul? Chiar la moarte a zis: „Ma duc la Treimea
mea.”
D. V.: Pe cei care apara invatatura
ortodoxa, ceilalti ii acuza ca sunt fundamentalisti: „Esti extremist,
esti mandru!” Ii pun intr-o situatie delicata.
Pr. A.: Draga, asta nu e o mandrie. Dar
daca e o mandrie à la Hristos, e binevenita. Apostolii au aparat
adevarul, iar noi suntem mandri ca aparam adevarul. Poti sa-mi spui
orisicum ai vrea! Dar nu noi ridicam problema. Ei o ridica. Ce aveti,
dom’ne, ce v-a apucat? De la 1054, pana acuma? Mai ales noi, romanii,
avem o dovada materiala de la 1700: ne-au pacalit, sa tinem
administrativ de ei. Ei, uitati‑va acuma: sunt mai catolici decat… ma
rog, catolicii! Greco-catolici…
D. V.: Sunt mai agresivi in manifestari.
Pr. A.: O maica m-a intrebat care drac e mai (rau – n.n)… Toti dracii sunt ai dracului, aia e!
D. V.: Ce sa facem cu lipsa de dorinta de
a cunoaste invatatura Sfintilor Parinti? Se practica o Ortodoxie care
nu are baze dogmatice. Unii vor sa traiasca virtutea, fara sa cunoasca…
Pr. A.: Asta sa ii spuneti patriarhului, nu mie.
I. L.: Adica, si-n facultatile de teologie, la ce se invata acolo…Stiti? Asta e problema.
Pr. A.: Eu o sa va spun, dupa 60 de ani
de preotie: sunt si calugar, sunt si crestin. Sunt si puscarias. Sunt si
pustnic. Am dreptul sa apar adevarul. Dar chiar daca as fi oaie, cu
glas as apara adevarul. Zic oaie, pentru ca am vazut, cand eram mic, o
oaie care a dat cu piciorul si s-a culcat. Si n-a fost pentru mine o
intrebare s-o intreb pe mama, ca am vazut alta oaie ca a facut asa. Zic:
„Mamica, de ce a facut asa?” „Se inchina, mama, se inchina!” A, zic eu,
daca oaia aia ma invata pe mine, aia e facuta de Dumnezeu pentru
Dumnezeu. Si oricine e creatia lui Dumnezeu. E prea frumoasa Ortodoxia
sa nu fie gratuita! Asta e…
D. V.: Ati spus ca sunt calugar,
puscarias,… Dar ce ne facem, ca mor batranii, care au trecut prin
inchisori. Mor cei care L-au marturisit pe Hristos fara frica…
Pr. A.: Pomeniti-i la morti! Ce sa facem?
Pai, e lucrarea lui Dumnezeu. O zi, cat mai avem de trait, o saptamana,
un an, o mie de ani – sa sustinem adevarul! Puteti sa mancati orice, sa
beti orice, dar sa fiti in adevar.
D. V.: Parinte, dar exista o ruptura a
acestei continuitati duhovnic – ucenic, ucenic – ucenic si tot asa. S-a
rupt, pur si simplu, linia marturisitoare. Parintele Cleopa a trecut la
Domnul, n-a lasat un ucenic pe masura. Ce ne facem? Pentru ca generatia
de azi e in criza. Are nevoie de modele si …
Pr. A.: Intrebarea matale inseamna ca
esti ucenicul ala. Recunosti, zici: „Ce ne facem?” Ceea ce inseamna ca
simti raul pe spinare.
I.L.: Cum?
Pr. A: Din momentul in care intrebi
lucrul asta, iti dai seama ca e o neregula. Pune-te la punct. Raspunsul
la astfel de intrebari este asta: „intai sa te pui la punct tu”. Tu,
care vezi lucrurile astea, stai asa. Si propovaduieste adevarul mai
departe. Dar pune-te la punct, ca nu te ajuta harul lui Dumnezeu daca
marturisesti adevarul si nu crezi in el. (Asta –n.n.) e mai grozav decat
ateismul, sa-L recunosti pe Dumnezeu si sa nu-L asculti. Sa-L recunosti
(aparent – n.n.) in sinea ta si in realitate sa nu-L recunosti.
D. V.: In fapte, nu. E foarte important
ce ziceti, pentru ca, pe de o parte, sunt unii care tin de valorile
morale, dar se indeparteaza de invatatura dogmatica, si altii, in
extrema cealalta, tin de invatatura dogmatica, dar nu traiesc cum
trebuie ortodoxia.
Pr. A.: Se repeta lucrurile. Fiecare ins
este obligat sa se puna la punct, si daca a facut un mare efort, a
devenit o mare forta. Si acolo e biserica, la ala care e pus la punct.
Unde eAdevarul, acolo e Biserica. Si daca un ins o sustine acolo, nu e
un singur ins acolo, e Biserica intreaga acolo, in el. Pune-te la punct
tu, pentru ca esti un microcosmos in care se oglindeste un macrocosmos.
D. V.: Care sunt primii pasi pentru a se
pune cineva la punct? A inteles cum stau lucrurile, a inteles care e
adevarul. Cum sa se puna la punct?
Pr. A.: Isi face o cruce ortodoxa in fata
lor. „Dom’ne, eu sunt ortodox” – dar sa faci cruce! Nu cu toata mana
(ca si catolicii – n.n.). Si chiar crucea in sine. Cand s-a facut
aceasta cruce, s-a facut tot de catre Duhul Sfant (Tatal, Sfantul Duh –
toata inaltimea, Tatal, Sfantul Duh – toata adancimea; Fiul – toata
latimea, Sfantul Duh – invocarea Sfintei Treimi). De aceea si fuge
dracul, asta e marturia cea mai buna ca e sfantul adevar, ca fuge dracul
de cruce. Nu fuge numai de semn, fuge si de invocarea semnului.
D. V.: Numai ca oamenii sunt
dezinformati. Li se spune, de exemplu, ca parintele Staniloae a fost
ecumenist, cand parintele Staniloae, inainte de a muri, a spus intr-un
interviu: „Ecumenismul este erezia vremurilor noastre. Eu, unul, il
socotesc produsul masoneriei…” Interviul exista, e si pe internet, poate
fi ascultat. Dar ecumenistii zic: „Nu, parintele Staniloae a fost
ecumenist.”
Pr. A.: Pai, daca vrei sa interpretezi ca
Tatal nu e Tatal si Fiul nu e Fiul, Sfantul Duh nu e Sfantul Duh, –
esti liber! Insa, raspund: nu putea un Staniloae sa fie ecumenist. Eu am
stat de vorba cu el, si chiar ne intalneam, si cu el, si cu parintele
Cleopa, nu mai vorbesc! Am trait impreuna in pustii.
D. V.: Si de Parintele Cleopa se zice ca a
fost ecumenist. E chiar un articol pe tema asta – Parintele Cleopa,
model de ecumenism.
Pr. A.: Draga, daca se hotaraste asa, si Sfantul Nicolae este ecumenist.
I.L.: Parintele Staniloae a spus ca
„ecumenismul e produsul masoneriei. Si a avut dreptate Parintele Iustin
Popovici, cand a spus ca e pan-erezia vremurilor noastre”. Si unii au
spus ca i s-a luat un interviu fortat (interviul Parintelui Staniloae
este inregistrat). Ca, domne’, i-au luat un interviu fortat si l-au
obligat sa zica treaba aceasta. Si nu este ceea ce credea Parintele
Staniloae. Asta este problema.
Pr. A.: Nu putea (fi ecumenist – n.n.)!
Era un mare traitor. Eu nu va pot spune niste lucruri si slabiciuni ale
parintelui Staniloae… Dar nu denatura adevarul. Am fost intr-un proces,
cu Rugul Aprins, in sfarsit; pe mine m-a condamnat la 40 de ani;
Parintele Staniloae – sase ani, cinci ani. Voiculescu, Mironescu, astia
toti, cate cinci-sase ani. Mie atunci mi-a dat 40 de ani. M-a miscat
intr-o forma vesela, cand am auzit, dar m-a costat, acolo te trata ca pe
un puscarias, ca pe o fiara mare. 40 de ani! Si chiar s-a intamplat, la
Jilava, cand ma dezbraca si ma tundea acolo, m-a intrebat un capitan,
care comanda operatia asta: „Ce ai facut, ma?” Eu, de colo, zic: „N-am
facut nimic, ma!” zice: „Ma, daca nu faceai nimic, iti dadea 10-15 ani!
Nu-ti dadea 40!” Si s-a dat de gol, stiti? Si el singur vedea, el
conducea, cum ar zice, mascarada asta. Am spus, in camera acolo era si
(parintele – n.n) Staniloae, si Voiculescu, si Mironescu, si (parintele –
n.n) Benedict (Ghius)…
D. V.: Oamenii se tem ca, daca apara
Ortodoxia, au necazuri: sunt dati afara de la serviciu, sunt vazuti ca
niste ciudati – le e frica ca pierd, pur si simplu, locul pe care-l au.
Ce sa faca oamenii? Cum sa biruie aceasta teama?
Pr. A.: Draga, eu v-am spus: pentru
adevar trebuie sa si mori, nu numai sa-ti pierzi serviciul. Dar, daca nu
e vorba de adevar, si este vorba de o interventie oarecare, de un
examen oarecare, atunci apara-te pentru locul ala. Dar daca nu se
poate, in final, sa te astepti… si cu nici un chip… pentru ca te
asteapta o vesnicie neagra, o vesnicie, ingrozitor, vorba lui Cosbuc:
„Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei.” Pentru ca ai avut
ocazia sa fii in fruntea unei vesnicii albe, si ai renuntat. Nu ne
jucam! Viata nu e asta, decat arvunim pe cealalta cu asta, adica cu
viata de pe pamant. Si repet ce-a spus Mantuitorul: „si veti trece de
la moarte la viata”. Viata atunci incepe. Va dati dumneavoastra seama?
Nu cunoasteti bucuria care te cuprinde atunci cand aperi adevarul –
fata de alte bucurii: ca ti-a mers bine la serviciu, sau ti-a marit
leafa. Asta e o bucurie care te renaste… Si pentru ce (sa ne fie teama –
n.n.)? Dragii mei, teama de moarte este o mare greseala. Teama de
moartea fizica, murim in cateva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun.
Ti s-a oprit rasuflarea, in niste secunde, si ai terminat. Dar ce
urmeaza? Ce ganditi, ca moartea vine sa-i faci o cafea? Vine sa te ia,
nu-i chiar gluma! Dar cum te ia? Cum te duce?
D. V.: Totusi, oamenii nu-si dau seama ca
pretul compromisului e riscul de a-ti asuma iadul. Adica, nu-si dau
seama ca pot ajunge in iad.
Pr. A.: Pai, nu prelungim discutia. Sigur
ca da, ce mai! Intrebarea se pune: „care este adevarul?” Sa stie
(oamenii – n.n.) adevarul tot: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Cine n-a
aparat adevarul? Sa-i cunoasca (oamenii – n.n.) pe Parintii lor. Lumea
nu cunoaste frumusetea Ortodoxiei, de aia tot discuta atat de mult, si o
compara. Nu cunoaste frumusetea si adancurile ei. Nu au o credinta
traitoare. E o credinta mazgalita. (Ei – n.n.) asteapta Pastele cu
fripturi si cozonaci. Nu il asteapta cu frumusetea Invierii.
D.V.: Ce sa faca un calugar care e amenintat ca va fi dat afara din manastire daca apara Ortodoxia?
Pr. A.: Ei, ferice de el! Dar el e ca un
ortodox acolo, nu s-a dus ca un catolic. Si aia care-l dau afara, ii
asteapta si pe ei o raspundere, nu-i chiar gluma. Un singur cuvant… Cum
zice Sfantul Grigorie de Nazianz: „De orice cuvant in plus vom da
raspuns.” Cu atat mai mult si de orice cuvant rusinos. Si, zic eu, si cu
atat mai mult de orice cuvant ucigator. Pai, a nu apara adevarul e
groaznic! E o suferinta teribila! N-ati vazut cei patruzeci de mucenici?
Unul care a iesit (din ceata lor – n.n.), s-a topit. Iar altul, care a
vazut cununile – dar se pune intrebarea daca a vazut cununile! – s-a dus
el in iezerul ala. Cati nu vad cununile! Cine indrazneste sa spuna, la
judecata cea din urma, ca n-a stiut? N-ai stiut? Ce n-ai stiut? N-ai
stiut de ce bat clopotele? N-ai stiut care e adevarul? De ce n-ai
intrebat? Ce voiai sa mai fi spus Hristos? N-a spus tot? Eu sunt Cel Ce
sunt. Tatal, Fiul, Sfantul Duh. Si Nu stii ca Tatal e intru Mine si Eu
intru Tatal? Ce mai venim cu argumente, cu Evanghelia lui Iuda, cu nu
stiu ce… nu vedeti ce lupta se da in respectivul moment istoric, pentru
uciderea (adevarului –n.n.)… Pentru ca diavolul, in lupta lui finala,
dorinta lui apriga este sa nu recunoastem ca suntem facuti dupa
asemanare cu Dumnezeu. Nu‑i convine dracului ca noi suntem asemanarea
lui Dumnezeu. Si suntem: chip si asemanare. Fiinta umana este dincolo de
inchipuiri. Zice Sfantul Grigorie de Nyssa, fratele Sfantului Vasile
(cel Mare – n.n.) ca Dumnezeu are inca multe taine ascunse despre fiinta
umana, necunoscute nici de ingeri, de nimeni. Pentru ca (omul – n.n.) e
facut chip si asemanare. Nu l-a facut dintr-un cuvant, cum a facut
scaune, domnii, incepatorii, arhangheli, ingeri, nu! L-a cioplit, l-a
facut dupa chip si asemanare. De ce nu dam mai multa atentie acestui
cuvant scripturistic? Creatia lui Dumnezeu… chip si asemanare. Si atunci
nu-i convine satanei sa fim noi chip si asemanare, sa avem asemanare cu
Dumnezeu, pentru ca el si-a pierdut toate aceste drepturi. El n-a fost
creat dupa chip si asemanare. A fost creat ca o creatie ascultatoare, si
gata!
D. V.: Bun, calugarul sa marturiseasca!
Pr. A.: Orice crestin (sa marturiseasca – n.n.)…
D. V.: Dar daca exista preoti care sunt
amenintati ca daca apara credinta ortodoxa in fata ereziilor
contemporane, vor caterisiti. Ce sa faca preotul care e amenintat cu
caterisirea? „Daca nu taci si daca mai vorbesti despre catolici sau
despre ecumenism, vei fi caterisit!” Ce sa faca?
Pr. A.: Nu va suparati: cine, ce sa faca?
D. V.: Preotul care e amenintat cu caterisirea: „Daca nu taci, vei fi caterisit”. Ce atitudine sa aiba?
Pr. A.: V-am spus: sa stii sa mori, ca
sigur vei invia in fiecare zi. Ca viata inseamna moarte continua,
aparand adevarul. Nu aparam un cozonac frumos de Paste. Aparam adevarul,
care reprezinta Biserica si vesnicia, Creatorul! Sfanta Treime: Tatal,
Fiul si Sfantul Duh. Aparam adevarul. Pentru un cuvant, daca l-ai spus,
ori anatemizat, ori… ce, ne jucam? Sa fim gata de jertfa! Care ostas se
duce pe front si nu se gandeste: „Mai, poate ma loveste vreun glont!”
Uite, eu am fost intepat cu baioneta la un centimetru de burta. Dar a
scapat ala pusca din mana, eu am scos baioneta care era infipta in mine,
cu pusca cu tot, si ala a cazut in sant. Puteam sa-l omor. I-am spus:
„Prostule, ce faceai?” Il condamna ca l-am dezarmat. Va intreb: cine a
biruit, ala ca a bagat baioneta in mine, sau eu, ca am suportat? Mi-a
fost un frate impuscat. Si am ajuns pe urma eu in situatia de puteam
sa-l omor pe acela (pe ucigas – n.n.) in piata, in fata tuturor, ca
fratele nu era orice persoana, era insemnat, dar am zis asa: daca-l
omor, sunt dator la fratele meu si la Dumnezeu. Daca nu-l omor, ei sunt
datori la mine. Mai bine sa fie ei datori la mine. Si nu l-am omorat.
I-am trimis vorba sa stea linistit, ca nu i se face nimic – ii pun si
paza, daca vrea. A murit el la doi ani, de tortura… Dar va intreb: cine a
biruit, ei sau fratele meu, care e mort? Si dupa aia si noi, ca sa
urmam ce lege se cuvine.
D. V.: Parintele Iulian de la Prodromu,
duhovnicul schitului Prodromu, zicea asa, ca in vremurile de astazi, e
nevoie ca mirenii sa aiba curajul sa marturiseasca Ortodoxia, chiar daca
vor fi amenintati cu afurisirea; preotii sa aiba curajul de a marturisi
Ortodoxia, chiar daca vor fi caterisiti. Ca daca va fi caterisit azi un
preot, maine un preot, pana la urma, un episcop o sa aiba si el curajul
de a spune adevarul despre ecumenism.
Pr. A.: Ei, nu mergem pe sirul… sa facem
un lant prea mare, cu zale multe, stiti? Domne’, aperi adevarul. Nnu
stiu ce va fi, dar adevarul trebuie aparat cu orice chip. Pentru ca tu,
aparandu-l, toate cerurile stiu, toata Imparatia de sus stie ca tu ai
aparat adevarul, si nu te lasa. Da, Dumnezeu da harul, dar nu le da la
milogi, le da la eroi. Pastreaza-ti mai departe pozitia, ca nu mai
conteaza viata. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori
te dau afara…” Da-ma afara! Ca tu ai iesit ca un prost din ordinea
cereasca, nu eu! Ce mai conteaza viata? Pe vremea Sfantului Constantin
cel Mare erau atatia mucenici. La anul 300 erau atatia mucenici. Si
intreb: cine a biruit? A biruit Arie, care a barfit adevarul? Cine a
biruit? Turcii sau Stefan cel Mare, cine a biruit?
D. V.: Da, dar ca sa aperi adevarul,
trebuie sa-l cunosti. Insa, in ziua de azi in care se merge chiar si
spre o cenzurare a cartilor bisericesti.
Pr. A.: Draga, il cunoaste! Cine nu e
ortodox? Pot sa spun: eu sunt catolic? Uite, eram la Pascani… si am
auzit nitica galagie in spatele garii. Si m-am dus acolo. Era un grup
foarte mare de oameni, cu un predicator oarecare. Eu, cu chipul meu,
cand m-am apropiat, nu i-a convenit aluia. Dar eu i-am spus: „Cine
sunteti, domnule? Ce e aici?” Si am facut cruce, stiti? „Lume buna, zic,
puneti-l sa-si faca cruce -mi-am dat seama ce e! (sectant, adica –
n.n.) – sa-si faca cruce daca predica”. Ca nu stie multe romanul, dar
stie sa faca cruce. Asta a fost si motivul la catolici, cand au intrat
la 1700: n-au putut sa-si faca crucea altfel. Si atunci au zis: „faceti
crucea cum fac grecii, si tineti administrativ de noi”. Iar ala, cand a
auzit, a fugit, si-a dat seama. Dar eu i-am spus: „Dumneata ia, cauta in
Testament, in locul cutare, unde spune de cruce, ca e nebunie pentru
altii, iar pentru noi este salvare”. Dar el zice: „Cauta in Evanghelia
matale!” – ca el stia ca noi (ortodocsii – n.n.) nu le avem (la noi –
n.n.). Eu aveam Noul Testament printr-o intamplare. Cand a vazut ca scot
Noul Testament, a fugit, si-a dat seama ca sunt „de meserie”! Adica, un
fel de „uite, nu e”! Asa.
D. V.: Dar din Molitvelnic s-a scos slujba de primire a catolicilor in Biserica Ortodoxa. Ce sa facem cu aceasta lipsa reala?
Pr. A.: Dom’ne, sa te pui la punct tu,
intai. Asta sa faci. Si mai departe, spui care-i adevarul. Cum ma
intrebi mata pe mine, intrebi mata si pe altii, sau te intreaba pe mata
altii, si tot asa. Apara adevarul! Ce poti sa faci acum? „Lume buna, eu
sunt ortodox, si asta e foarte mare lucru”…
Solutia este moarte continua, moarte
continua. Cand Mantuitorul s-a apropiat de Nazaret, a zis ca „Mergem pe
tarmul celalalt”, si S-a culcat in corabie, stiti. In timpul asta,
valuri acopereau corabia, si ceilalti: „Doamne, Doamne, scoala, ca
pierim!” „Va si vedeati in fundul marii, cu Mine cu tot! N-am spus Eu ca
e bine s-o luam pe aici, n-am spus?”… Dar vreti fara valuri, vreti fara
apa? Vreti fara nitel rece pe spinarea ta calda? Nu se poate fara
jertfa. Toata frumusetea Invierii. Grozava! Ca nu-i vorba ca… dar toata
creatia a trait momentul Invierii. N‑ar fi fost asa de frumoasa
Invierea, daca n-ar fi fost crucea mai intai. Sa stii sa mori si sa
inviezi in fiecare zi… Amin!
I. L.: O intrebare, Sfintia voastra, in
legatura cu cartea Singur Ortodoxia. Au spus unii ca v-au fost luate
interviurile fortat.. Un mic cuvant despre acest lucru.
Pr. A.: Draga, in momentul in care am
semnat, inseamna ca am stiut ce am spus. Ca au spus ca n-ar inceput si
sfarsit – dar are continut. Ia uite! Sa judecam de forma lucrurile, nu
fondul lucrurilor?… Si cine zice lucrul asta? Cine e impotriva si cine
vrea sa-si piarda scaunul. Stii? Nu e… Asa e pe toate partile. Si
lasa-te in voia lui Dumnezeu. Pentru ca, va repet: bucuria ca aperi
adevarul n-o cunoasteti, cat de grozav e de odihnitoare si cat e de… Si
ai un nume, o identitate, nu mergi pe inertie. Cum am fost ieri, mergem
si astazi. Aoleu, sa nu ma lovesti… Stiti cum e? Se poate intampla sa nu
patesti lucru mare. Dar pe un iepure il gonea ogarul, il urmarea
vanatorul, si s-a bagat in maracini si statea linistit acolo, ferit. Dar
o furnica nu-l lasa deloc. El nu putea sa se miste, dar ea il tot
pisca: „pisca-ma, nemernico, ca numai tu lipseai acum…” In felul acesta,
stii, cate o furnica din asta te deranjeaza. Asigurati-va viata voi
intai! Lasa furnica, te zgandareste acolo, dar nu mori! Iar daca mori, e
fericirea ta, ai trecut de la moarte la viata ca un marturisitor, nu ca
un puturos sau ca un las. Pentru ca, va spun: ati vazut ce a patit ala
care a renuntat la cei 40 de mucenici? S-a topit! „Caldura ai vrut,
caldura iti dau!” Nu ne jucam cu asta. Pentru adevar, in esenta, trebuie
sa stii sa mori. Nu conteaza deloc ca .Mai stii momentul istoric cand
Dumnezeu iti da tie, intr-o forma vizibila, castig de cauza? Dar e
foarte mult la Imparatia Cerurilor (sa duci lupta – pana la biruinta –
n.n.), te lasa pe tine, dar te ajuta nevazut. Puterile astea ascunse de
noi nu se cunosc de oameni, nici de noi insine, dar va repet, iar va
repet: bucuria aceasta e atat de insemnata, de odihnitoare, de cereasca,
de vesnica… Dragii mei, e putin lucru? Mori pentru adevar. Nu e un
adevar sustinut de doi, il sustine Biserica intreaga, Ortodoxia, chiar
numele ei. De ce s-a dat asa? Ortodoxia? Dreapta credinta! Dar ii roade
ceva (pe heterodocsi – n.n.)… ganduri de cucerire. Daca a venit papa la
noi, in Romania, n-a venit sa vada ca bisericile sunt pline, si ca e
credinta si e credinta, si ca e un popor traitor. A facut demonstrativ
o Liturghie, sa vada. Lasa, ca au gresit pe toate fetele lucrurilor…
pentru ca e obisnuit, romanul nostru e un fel de sancta simplicitas,
stiti? Sunt oameni simpli, dar ia uite cum se-nchina. Ia uite, aia n-o
face” „Ia uite, aia n-o face!” „La cununie; va declar sot si sotie.”
Si-atata tot!
D. V.: Legat de rugaciune… Sunt unii care
zic: „hai sa practicam rugaciunea lui Iisus, si asa, prin rugaciunea
lui Iisus ne vom infrati: ortodocsii cu catolicii cu protestantii, ca ne
uneste mistica, ne uneste trairea lui Dumnezeu”. Poate sa-i uneasca
rugaciunea lui Iisus pe ortodocsi si pe catolici?
Pr. A.: „Nu te supara…”, nu poti sa stai,
sa te rogi, ei se roaga in limba lor… Ei se roaga demonstrativ… Ne
rugam sa ne ajute Dumnezeu sa rascolim cerul? Sa-L punem in situatia,
cum se zice: „Doamne, scoala-te si nu ma lasa! Nu dormi, Doamne!”
D. V.: Ca-n Psaltire!
Pr. A.: Cat traiti, nu se potriveste. Dar
mai e un lucru, domne’! De ce nu ne desteptam si noi? Ei demonstrativ
vor sa facem lucrul asta. Au un scop. Avem o marturie: la 1700. Uite,
dom’ne, de ce a facut-o. Pentru ca sunt o singura biserica, zic ei. A
gresit enorm papa asta, si a dat in cap tocmai ecumenismului. „A,
sunteti o singura biserica? Dar noi ce suntem? De ce ma numesti sora? Si
pana acuma, ce suntem? Si la 1054, cand ai trecut prin toate sinoadele
ecumenice, pana la 787. Chiar la Sinodul VI, in problema monotelita, a
fost ca mucenic papa Martin. Deci am trait aceste lucruri pana la 1054.
Cine v-a format? Sinoadele ecumenice, nu putem trece peste ele cu nici
un chip. Cand s-a hotarat la Sinodul II ecumenic, Simbolul credintei… si
munca si stradania Sfantului Grigorie (de Nazianz – n.n.) … si s-a
discutat si la Sinodul III, cu „Theotokos”, si la Sinodul IV, s-a
discutat ca Sfantul Duh purcede de la Tatal… Si nu e in nici un chip
altceva decat o singura putere in trei fete. O singura putere, nu Tatal
cel mai tare, Fiul mai tare si Duhul mai mic. Nu exista! Cand ai zis
Sfantul Duh, ai cuprins toata Sfanta Treime. Ca daca ti-a scos (cineva –
n.n.) un ochi, sufera si celalalt, sufera tot. Asa ca nu permitem,
chiar la sfarsitul veacurilor, la malul lucrurilor, cum am zice, sa ne
pierdem Ortodoxia, sa ne pierdem credinta. Rusine mare-mare lasitatea
asta, sa o faci (pierderea credintei – n.n.) de frica! Dragii mei, ce
„frumoasa e moartea cuviosilor Lui!” De la Psalmi… Ei, daca puteti sa nu
muriti, nu ziceti nimic. Dar (tacand – n.n.), moartea neadevarului
(intra – n.n.) in tine… Ai aparat adevarul… N-ai aparat draga vreun porc
mistret, n-ai aparat vreo caprioara ca era in bataia vanatorilor. Ai
aparat cerurile cerurilor. Pe Stapanul cerurilor cerurilor. Nu stiati
tot ce am vorbiti? Stiam… dar eu mi-am dat drumul (la cuvant – n.n.) ca
stiam ca sunteti ortodocsi. Nu se poate fara jertfa, sa stiti. Cine fuge
de cruce, fuge de Dumnezeu. Nu se poate fara cruce, dragii mei. Dar e
corect vorbit: moartea inseamna viata. Moartea continua inseamna viata.
Cruce. Si mai inseamna cruce sa duci ce nu-ti convine. Dar te stapaneste
credinta, invatatura credintei. Credeti dumneavoastra ca te intreaba
moartea cate diplome ai? Te intreaba cui ai slujit, sfinte sau prostule.
Eu, peste cativa ani implinesc o suta. Ce-ar fi sa ma vand ca un prost,
acuma, de frica unei sabii? Nu, domne’! Nu! Doamne, primeste-ma si pe
mine in imparatia Ta! Doamne, am murit pentru Tine, daca suntem
credinciosi… Va dati seama? Ce zice Hristos? Ca am aparat adevarul! O
farama de adevar, macar! Ca dracul asta si vrea. Zice: „da-mi un deget”.
Hot! Ca daca stapaneste un deget, stapaneste tot! Ce cauta in casa ta
putoarea asta? Daca bagi acolo o farama de hoit, iti impute toata casa.
Si asta vrea dracul. Si pe urma se serveste de fire. Ca daca firea ta nu
… Pai, nu ne-a facut Dumnezeu, ne-a facut liberi? Ne-a dat inger
pazitor. Nu i-am spus noi inger pazitor. Dumnezeu i-a spus inger
pazitor. Pazitor: nu doarme in post. E pazitor! Si spune cum sa nu mori,
daca Nu-i chiar gluma, dragii mei! Va rog sa tineti adevarul. Daca am
reusit sa va intind aripile, sunt bucuros. Iar bucuria e mai mare, cand
stii ca e si altul bucuros ca tine.
- Apropo de dragoste. Cum ati putut sa renuntati la toate cele lumesti?
