Dynamic Glitter Text Generator at TextSpace.net
Multi-styled Text Generator at TextSpace.net

miercuri, 30 mai 2012

Dacă ți se pare că ești smerit înseamnă că nu ești


Dacă ți se pare că ești smerit înseamnă că nu ești


A zis un Bătrân: „Ori de câte ori îți vine gândul superiorității sau al îngâmfării, cercetează-ți conștiința. Întreabă-te dacă ai păzit toate poruncile, dacă iubești pe vrăjmașii tăi și de întristezi pentru necazurile lor, dacă te socotești pe tine însuți rob netrebnic și mai păcătos decât toți. Și nici atunci să nu cugeți lucruri mari despre tine, ca și cum te-ai fi îndreptat cu totul, cunoscând că gândul acesta pe toate le strică”.
Zis-a iarăși: „Cel ce este cinstit și lăudat peste măsura vredniciei sale mult se păgubește, dar cel ce nu primșete defel slavă de la oameni, se va slăvi de sus”.
L-au întrebat pe un Bătrân: „Ce este smerenia?” A răspuns: „Smerenia este atunci când fratele îți greșește și îl ierți înainte să vină să-ți ceară iertare”.
Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: „Ce este smerenia?” Bătrânul i-a zis: „A face bine oricui ne face rău”. Fratele a stăruit: „Și dacă nu ajung la măsura aceasta?” Bătrânul i-a zis: „Atunci du-te și încearcă să-ți ții gura închisă”.
Traducere de Marius Ivașcu după Zicerile Părinților pustiei, nr. 165 (PG 65)
Sursa: Ion Zestrea aici
Sursa Foto: http://www.moldovacrestina.

Read more >>

miercuri, 23 mai 2012

Ajutați la refacerea urgentă a Centrului Medical ”Cristian Șerban”

Ajutați la refacerea urgentă a Centrului Medical ”Cristian Șerban”                            
 
                                                                      
 
    Apelăm la înţelegerea Dumneavoastră,  pentru a ne ajuta la refacerea rapidă a Centrului Medical ”Cristian Serban”, grav afectat de un incendiu devastator care a avut loc in data de 19 mai 2012.
                   Orice sumă donată în conturile deschise special pe numele
                        Fundației ”Cristian Șerban” ne va fi de mare ajutor.                
 
                     În speranţa că ne veţi ajuta vă comunicăm datele necesare :
 
                             FUNDAŢIA „CRISTIAN ŞERBAN” TIMIŞOARA
                                   Cod  de identificare fiscală:  2488090
                        Contul IBAN:  RO03BRDE360SV17690543600  LEI
                        Contul IBAN:  RO56BRDE360SV45672043600  EURO
           
                         deschise la BRD Buziaş
 
  
            Cu mulţumiri anticipate , 
                                          
                     Preşedinte,                                                                   Manager,
            Prof. Univ. Dr. Viorel Şerban                                         Ec. Ioan Hudrea
Read more >>

luni, 21 mai 2012

Despre temperamente şi influenţa lor asupra caracterului – Arsenie Boca




În fiecare temperament se află avantaje care trebuiesc dezvoltate şi defecte care trebuiesc corijate.  Trebuie să menţionăm că nu se găseşte nici un tip exclusiv, nici pur sangvinic, nici pur nervos şi că nimeni nu se regăseşte şi nu se recunoaşte în mod absolut în nici unul din portretele date de naturalişti.
1. Temperamentul sangvinic este constituit prin predominarea sângelui, care dă un plus de viaţă, circulând cu rapiditate în întreg organismul, răsândind voiciunea şi dispoziţia. De aceea, în general, sanguinul este superficial şi schimbător. Imaginaţia lui puţin vagaboandă îşi formează visuri încântătoare care dispar pentru a face loc altora. Sensibilitatea este vie însă neconstatată, căci sanguinul trece repede de la râs la plâns. De la bucuria delirantă la neagra întristare. Este foarte sensibil la încercări şi suferă la cele mai mici indelicateţi, însă uită uşor. Foarte impresionabil dar schimbător, i se potriveşte proverbul “depărtarea ochilor, depărtarea inimii”. Spiritul sanguinului este scăpător, sesizează repede, dar nu aprofundează, adică cu mai multă lucire decât soliditate. Aceste calităţi de suprafaţă îi aduc totuşi succese: aprins cum este, mişcă suflete şi se lansează în acţiune. Sanguinul este vesel şi amabil, e fericit să trăiască, e bucuria societăţilor. Manifestă mai ales pietate sentimentală, suspină după cer, după eroism, însă cu condiţia să le obţină fără prea mari eforturi.
Ceea ce-i lipseşte sanguinului este voinţa statornică în hotărârile sale. El trebuie să ajungă să-şi stăpânească voinţa, are nevoie de o regulă care să-i susţină voinţa sa pe calea cea bună în mod constant. Sfaturile unui bun prieten îi sunt foarte utile, el are trebuintă să simtă că este iubit, că se interesează de el şi la atenţii răspunde cu multă afecţiune. Dacă cineva îl tratează cu multă duritate sau numai cu indiferenţă îi inchide inima pentru totdeauna.
Sanguinului dacă i se prezintă virtutea în aspectele ei atrăgătoare, repede va înţelege că trebuie să-şi purifice viaţa şi să iubească pe Dumnezeu până la eroism.
2. Temperamentul bilios sau coleric se caracterizează prin voinţa de a lucra şi a se consuma în lucru. Bilioşii sunt impulsivi, pasionaţi şi oameni de voinţă. Sângele lor bogat şi abundent traversează puternic muşchii şi ajunge în vine înnegrit de produsurile arderilor organice. Acete rămăşiţe se depun în straturile pigmentare ale pielii şi de aceea colericii au în general culoarea puţin galbenă. Cum aceste persoane cheltuiesc multă energie, ele sunt de obicei slabe, au trăsăturile ascuţite – trăsături care dau figurii un aspect aspru şi o expresie severă. Caracterele influenţate de acest aspect sunt orgolioase, ambiţioase, independente, geloase, neîncrezătoare, tăinuite şi gata să trateze pe alţii cu trufie, până la cruzime. Ei sunt de o apropiere seacă şi bruscă, de o realţiune dificilă şi dură. Foarte grăbiţi să mustre pe alţii însă ei nu suportă să fie mustraţi. La aceşti mari activi, sensibilitatea nu este deloc delicată. În trebuinţa ce simt de a acţiona, ei nu au timp să asculte suferinţele altora şi nici pe ale lor. Când întâlnesc obstacole devin violenţi şi mânia lor este teribilă şi de temut. Când sunt învinşi păstrează ura în inima lor până ce se răzbună. Avantajele acestui temperament: activitate, energie, voinţă şi iubire de tot ce este frumos şi măreţ. Dacă pot studia, bilioşii acumulează multe cunoştinţe datorită obişnuinţei de a lucra până la oboseală. Asemenea persoane ar fi nepreţuite dacă ele ar şti să-şi stăpânească şi canalizeze energiile. Persoanele bilioase trebuie conduse cu blândeţe şi bunătate căci un procedeu graţios le calmează şi împiedică inflamaţia bilei lor.
3. Temperamentul nervos şi melancolic
Nervoşii sau melancolicii, numiţi atro-biliari (bilă neagră) din cauza tendinţelor spre melancolie, se disting prin predominarea sistemului nervos asupra celorlalte părţi ale organismului. Ei par a avea puţin sânge şi destui nervi – mai multă sensibilitate decât activitate. Culoarea lor este pală, se resimt de cele mai vibraţii ale temperaturii şi mai ales la toate emoţiile sufletului.
Melancolicii sunt de o sensibilitate extremă, vorbesc sub impresiunea momentului şi spun cuvinte pe care le regretă imediat – căci ei nu se mai posedă în aceste momente de exatalţiune. Iubirea şi ura îşi împart viaţa acestor persoane. Din propria lor iniţiativă nervoşii fac puţin, însă când sunt exaltaţi acţiunea lor devine febrilă, chiar violentă, dar ei se uzează repede prin aceste eforturi nervoase.
Sensibilitateaeste mai puţin iute decât la sangvinici, însă mult mai profundă. În timp ce la cea mai mică dificultate sanguinul se agită, nervosul pare calm şi insensibil deşi resimte impresiunea dureroasă până la inimă. În timp ce sanguinul respinge injuria ca pe un cărbune aprins, nervosul o lasă să-l impresioneze.
Nervosul (melancolicul) nu se încrede în sine însuşi. El iubeşte binele, însă se crede neputincios să-l realizeze şi suferă de bolile pe care i le provoacă imaginaţia lui. Nu este lipsit de inimă şi o oferă delicat şi fidel, însă el suferă mai mult decât se bucură: căci sau simte că nu i se răspunde cu aceeaşi dragoste, sau timid şi stângaci, el nu ştie sau nu poate să-şi exprime durerea ce o încearcă.
Într-adevăr nervosul nu este deschis, expresiv ca sangvinul. Neîncrederea sa faţă de alţii măreşte şi mai mult melancolia sa. El atribuie uneori uitărilor aparente, vorbelor banale, procedurilor indiferente, o gravitate pe care nu o au şi vede în cei ce-l supără involuntar, persecutori şi călăi. Dacă-l stăpâneşte vreo antipatie, nu mai poate suporta acea persoană şi obsesia îl duce până la nebunie. Pentru nervos lucrul intelectual este obositor şi nu poate dura la el mult timp.
Cum tot răul la nervos vine de la voinţă, care e supusă la eclipse, nervosul trebuie să se convingă că supărările şi depresiunile vin de la slăbiciunea lui organică. Aceste persoane sunt potrivite pentru activităţile contemplative, căci nefiind aşa de răspândite cu sufletul ca sanguinii, se fixează mai mult şi aprofundează mai bine.
4. Temperamentul flegmatic sau limfatic
Aceste temperament este determinat de predominarea limfei în sânge. Persoanele cu acest temperament au o aparenţă moleşită, un aer de neînsemnătate. Nu trebuiesc confundaţi limfaticii cu apaticii, care sunt leneşi potenţi, şi nici cu amorfii, ci ei sunt persoane de valoare. Sensibilitatea flegmaticilor nu este nici iute, nici fină, ci profundă.
Inteligenţa lor poate să fie deschisă şi chiar judicioasă, însă ea nu este îmbogăţită de imaginaţie. Limbajul lor este just, clar şi pozitiv – mai mult decât este colorat şi antrenat. Ei pot deveni de o mânie şi o ambiţie îndărătnică, care nu dă înapoi dinaintea nici unui exces.
Flegmaticii sunt prudenţi, rezervaţi, nu merg decât la sigur şi ajung la scop fără să jignească pe cineva. Totuşi ei lasă să le scape ocaziuni favorabile – sunt din acei care nu sting fitilul până fumegă încă şi ocolesc obstacolele în loc de a le sfărâma. În timp ce biliosul trebuie înfrânat, flegmaticul trebuie stimulat. Este bine să li se impună o ocupaţie intelectuală sau corporală care să-i absoarbă fără însă a-i copleşi. Judecata flegmaticilor este dreaptă şi înţelege utilitatea observaţiilor şi chiar a reproşurilor adresate lor cu bunătate şi fermitate.
Dacă cineva nu-şi dă seama de ceea ce este, nu înţelege nici trebuinţa de a se corija, de a se îmbunătăţi ca fire.
Pentru a realiza calităţile cele mai de dorit ale caracterelor, să facem un împrumut de la cele 4 tipuri: de la sanguin vom lua buna dispoziţie, de la nervos, profunzimea şi delicateţea sentimentală, de la bilios, activitea şi tenacitatea, de la flegmatic, stăpânirea de sine, prudenţa şi spiritul de continuitate.

Arsenie Boca – Tinerii Familia Şi Copiii Născuţi în Lanţuri

Sursa: aici
Read more >>
"Părinții buni le dau copiilor rădăcini și aripi: rădăcini pentru a nu-și uita originile și aripi pentru a putea zbura și a se folosi de ceea ce i-au invățat."  (Jonas Salk)
Read more >>

miercuri, 16 mai 2012

Stii tu oare, fiule?

Stii tu oare, fiule?


Știi tu oare, fiule?

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie?
Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.
Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă?
Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere.
Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară?
Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de lacrimi şi urâciune?
Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru.
Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii?
Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor?
Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.
Ştii tu oare, fiule, de ce s’au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime?
Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele?
Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.
Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în Marele Post

Sursa: aici
Read more >>

Calin lupta pentru viata

Sunt si eu mama si ma gandeam cat de greu poate sa fie si ce pot sa fac. Ca orice parinte in fiecare seara ii multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi si noi si copiii si ma rog pentru sanatate. E usor prin cuvinte, dar cred eu ca ar trebui sa II MULTUMIM LUI DUMNEZEU SI PRIN FAPTELE NOASTRE si cum altfel decat ajutand pe cei care sunt la nevoie. Haideti sa ne punem pentru cateva secunde in locul acestor parinti, ca nu ni se intampla nimic rau si SA LE DAM O MANA DE AJUTOR. SA NU CAUTAM MOTIVE PT.A NU AJUTA, sa ne dam toata silinta pentru a reusi sa ajutam.Vrem sanatate si avem, atunci sa ajutam si pe altii sa aiba. SA-I AJUTAM SA SPERE IN CONTINUARE. PUTIN de la NOI POATE INSEMNA MULT pentru el. ARE NEVOIE PE LANGA BANI SI DE RUGACIUNILE NOASTRE.



Buna ziua.       

          Numele meu este Ramona  GRAUR si reprezint Asociatia “Calin lupta pentru viata”. Am un baietel in varsta de 5 ani bolnav de CANCER, care face chimioterapie de 15 luni si  pentru care luptam sa strangem fonduri necesare continuarii tratamentului inceput in afara tarii.



    Puteti dona 5 euro pentru CALIN, sunand la numarul 0900 900 820, numar apelabil doar din reteaua ROMTELECOM. Acest numar este oferit cu amabilitate de cei de la ROMTELECOM pentru toata perioada 02.05.2012-01.08.2012
Informatii complete puteti gasi si pe site-ul lui CALIN :

sau la
telefon  0721280783 GRAUR RAMONA


Daca puteti retrimite acest email celor din jurul vostru, noi va suntem recunoscatori.

Va multumim.
Parintii lui Calin,
Ramona si Bogdan
 
Sursa: e-mail
Read more >>

duminică, 6 mai 2012

Sandu Tudor - "Sa crezi, frate, tot ce se va spune rau despre mine. Am fost un pacatos"


__.

Sandu Tudor - "Sa crezi, frate, tot ce se va spune rau despre mine. Am fost un pacatos"

Sandu Tudor  - "Sa crezi, frate, tot ce se va spune rau despre mine. Am fost un pacatos"
 
* 50 de ani de la moartea monahului-poet al "Rugului Aprins" * 

Aventura si sfintenie

Rar gasesti un om care sa fi trait atat de intens viata, cu placerile si multele ei amagiri de tinerete. Capabil de gesturi extreme, dar si de sfinte fulgerari de regret, Sandu Tudor refuza orice lauda sau judecata pripita, ramanand pe mai departe o enigma, un caz greu si complicat. Cand vine vorba despre marele monah de mai tarziu, e bine sa fii precaut. Observi si recunosti de departe trasaturile lui expresive - trasaturi de actor care stie sa pozeze in fata aparatului de fotografiat. Admiri privirea mandra si plina de incredere in sine, asa cum admiri calitatea impecabila a costumului de tweed englezesc,
fara a sti insa vreodata care era chipul lui cel adevarat - omul frumos, ambitios si elegant din tinerete, sau batranul intelept, tragic si profund, cum il arata o fotografie facuta cu putin timp inainte de arestarea si moartea lui de martir, in penitenciarul de maxima securitate de la Aiud.
Asculti marturii uimitoare despre el. Ii citesti biografia plina de aventuri, de caderi si convertiri miraculoase. Te minunezi si il admiri, dar pe cat incerci sa-l intelegi, pe atat te adancesti in mister si nedumerire. Parintele si creatorul "Rugului Aprins" apare mereu incomod si surprinzator, precum deciziile din viata lui - cea mai importanta fiind sa-si vanda intreaga avere si sa se calugareasca, dupa ce, inainte de a se prabusi cu avionul lui personal, un inger l-a purtat pe palme, lasandu-l usor pe pamant, fara nici cea mai mica zgarietura.
Poet, gazetar, pamfletist, teolog, calugar, preot, duhovnic, isihast si martir, Sandu Tudor a fost in multe omul contrastelor extreme - omul slabiciunilor omenesti, dar si al sfinteniei duse pana la sacrificiu, pana la jertfirea de sine. Cine pretinde ca l-a cunoscut si l-a inteles cu adevarat ori minte, ori nu stie ce spune.



Minunea din temnita Aiudului

De-a lungul vietii a schimbat mai multe infatisari, mai multe stari sufletesti si mai multe nume: Alexandru Teodorescu, fratele si rasoforul Agathon sau ieroschimonahul Daniil. Sandu Tudor e pseudonimul lui de poet si ziarist temut, admirat si hulit deopotriva.
Sandu Tudor -
Sandu Tudor si Alex Mironescu
Om dedat placerilor si mondenitatilor bucurestene. Om bogat, cu multe proprietati si blocuri situate chiar in centrul Capitalei. Om lumesc si barbat chipes, ca un actor hollywoodian, atragator si trufas, trecut inca de tanar prin experienta a trei casatorii esuate.
Ieroschimonahul Daniil e opusul total al lui Sandu Tudor. E numele lui de preot si de mare duhovnic; nume de staret la misterioasa manastire Rarau din Bucovina si, mai ales, nume de martir - de om care nu a murit, ci, asemenea unui sfant, s-a lasat omorat, dupa ce a savarsit una din marile minuni petrecute in puscariile comuniste, asa cum marturiseste parintele Augustin, de la Manastirea Aiud. Parintele Daniil a fost bagat intr-o iarna la celula numita "Alba" sau "Frigiderul", cum i se mai spunea, la temperatura de -20 Celsius. Era o celula fara geamuri, cu multe gunoaie, umezeala si mucegai inghetat peste tot. Acolo erau bagati toti incomozii regimului, toti cei care trebuiau sa moara. Parintele Daniil a fost aruncat in celula cu un medic, foarte bun prieten de-al sau. Dupa ce gardienii au ferecat usile, pentru a se implini pedeapsa celor 8 zile de recluziune totala, parintele Daniil a privit in jur, a cumpanit, s-a scufundat in tacerea adunata a unei rugaciuni, dupa care, cu o liniste venita parca de pe alta lume, s-a asezat pe burta, cu mainile intinse in semnul Sfintei Cruci, cu fata in toata mizeria de acolo, si i-a spus doctorului deopotriva bland si poruncitor: "Pune-te pe mine!". Doctorul s-a asezat cu spatele pe spatele lui, in aceeasi pozitie de Sfanta Cruce, iar parintele i-a spus asa: "Doctore, nu mai spui nimic altceva, decat numai atat: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul"".
Sandu Tudor -
Atras, inca de tanar, de mediul monahal
Doctorul a facut asa cum i-a cerut parintele, gandindu-se la minunatul sau gest de sacrificiu, prin care il proteja, dar si la inutilitatea lui (era limpede ca aveau sa moara amandoi, in decursul acelor opt zile de pedeapsa), cand, deodata, dimpreuna cu rugaciunea si numele lui Iisus rostit de buzele lui invinetite de frig, s-a cutremurat parca pamantul si o lumina orbitor de stralucitoare a cuprins toata celula. Insotita de o liniste si impacare aproape nepamanteana, lumina a inceput sa creasca in intensitate si sa pulseze in nuante de armonie aproape sonora, de pace interioara si fericire, in timp ce o caldura blanda si invaluitoare venea de peste tot. Nu a trecut mult timp (o ora, doua sau trei), cand usile "Albei" s-au deschis si gardienii s-au grabit sa-i ridice de jos pe cei doi detinuti, cu brutalitate. Fara sa inteleaga prea bine ce se intampla, doctorul s-a supus ordinului si a revenit in celula, unde, spre marea lui uimire, a aflat de la colegii de temnita ca nu statuse doar cateva ore la "Alba", cum credea el, ci rezistase in "celula mortii" 8 zile intregi, mai mult de o saptamana - fara apa, fara mancare, fara somn si fara nimic gros de imbracat, intr-o ghetarie de -20gr. Celsius.

Plangea el, plangeau si taranii bucovineni

Ca sa intelegi ceva din destinul ieroschimonahului Daniil, trebuie sa te imbraci o clipa cu straiele lui ponosite si sa-ti potrivesti pasii tai cu pasii lui. Nu e suficient sa reiei anecdotic legamantul de a se calugari, facut de tanarul Sandu Tudor sub cupola instelata a Athosului, sau sa pomenesti de salvarea lui miraculoasa din accidentul de avion. Nu e suficient sa rasfoiesti ziarele vremii (Gandirea sau Floarea de foc), in care a publicat sute de articole, nici sa-i citesti cartile de memorii.
Sandu Tudor -
Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor
Ca sa ti-l apropii pe ieroschimonahul Daniil, mai bine e sa mergi la manastirea Antim, sa-l cauti si sa intrebi de novicele Agathon care, in urma cu zeci de ani, in linistea si tihna turlei sau a Bibliotecii sinodale se intalnea cu marii teologi si carturari ai "Rugului Aprins": Sofian, Ghius, Vasile Voiculescu, Staniloae, Anania, Scrima, Petroniu, Braga, Anton Dumitriu, Alexandru Mironescu sau Ioan Kulaghin. Sa stai si sa-i asculti pe oamenii care l-au cunoscut, trecuti, si ei, intre drepti, cum a fost parintele Adrian Fageteanu, care isi amintea cum tanarul rasofor Agathon, chiar in altar si in timpul slujbei fiind, tasnea uneori de la locul lui si, cu un creion pregatit din vreme, scrijelea infrigurat pe o bucata de hartie ganduri sau capete de versuri ce ii treceau in acel moment prin minte. Sau cum a fost Andrei Scrima (cel ce l-a numit pe prietenul Agathon "octava adevarului") sau parintele Petroniu de la Muntele Athos, care, elev la Seminarul de la Cernica, il asculta pe Sandu Tudor cum predica cele sfinte sub un nuc batran, asemenea "lautarului cu capul plecat pe alauta, rapit de frumusetea cantarii, cu care voia sa atraga toata luarea aminte asupra dumnezeirii si a rugaciunii celei de gand".
La atatia ani distanta de la disparitia sa, Sandu Tudor mai starneste si astazi amintiri, regrete si evocari infrigurate de emotie, incat nu poti sa nu gandesti ce prezenta de foc trebuie sa fi fost. Ce lumina vulcanica si stralucitoare aducea cu sine, de vreme ce fostul mitropolit al Ardealului, Antonie Plamadeala, si-l aminteste ca pe "un continuu scandal al adevarului", un predicator care "cand credeai ca a terminat de vorbit, abia atunci incepea", in timp ce "taranii bucovineni stateau cat stateau, oboseau, se asezau in genunchi, ca sa se mai odihneasca, dupa aceea oboseau si genunchii, si atunci se asezau pe sezut, asa, pur si simplu, mai ales femeile, in timp ce el nu obosea niciodata. Continua sa predice, sa pomeneasca despre calea Mantuirii si sa evoce stralucirea sfantului din ziua aceea, cand si incepea sa planga. El chiar traia evenimentul. Traia ca nimeni altul. Traia si se ruga vorbind... Plangea el, plangeau si ei, taranii bucovineni, care il sorbeau din priviri".
Sandu Tudor -
Fotografiile din dosarul de securitate

Intre cele doua imagini contrastante - imberbul polemist de la Gandirea si staretul muntelui Rarau privind aparatul de fotografiat de parca si-ar fi privit drept in ochi sfarsitul, isi face loc o a treia; imaginea insufletita de marturia unui coleg de celula, care isi amintea cum, inainte de a fi izbit cu capul de treptele din spalatorul de la Aiud, parintele Daniil l-a apucat de mana si i-a zis soptit, la ureche: "Multe se vor zice dupa ce nu voi mai fi... Orice vei auzi rau despre mine sa crezi, ca am fost un mare pacatos!". Ce cuvinte si ce smerenie de sfant! Fie si numai pentru atat, ar trebui sa ne inchinam la icoana suferintei lui Sandu Tudor-Daniil, ucis in 1962 la Aiud, fara nici o vina.

Apostolul muntelui Rarau

Nu trebuie sa avem nici o indoiala - parintele Daniil si-a cunoscut sfarsitul. A discutat indelung cu clipa care il astepta. A cantarit-o si i-a verificat consistenta. A interogat-o usor si a incercat sa vada cat de hotarata este, dar fara alt gand - fara sa ceara ceva sau sa se targuiasca vreun moment. Stia prea bine ca va fi arestat, asa cum stia ca nu va mai iesi viu din inchisoare. Stia totul si, prin urmare, a parasit muntele, coborand la Bucuresti, la Alexandru Mironescu - bunul sau prieten (si el intelectual convertit), unde il vor gasi oamenii Securitatii. Simtea ca decizia era deja luata si nu dorea sub nici un chip ca spatiul sacru de la Rarau sa fie pangarit de cizmele si brutalitatea soldatilor. Pentru parintele Daniil, Raraul era centrul lumii; era al cincilea punct cardinal. El, ca preot si duhovnic, se putea misca, atragand raul asupra lui - Raraul, nu. Ca "Apostol al inaltimilor", cuviosul Daniil trebuia sa protejeze muntele, sa-l apere cum stia el mai bine. Trebuia sa tina curat acest loc de rugaciune si intreaga lui comoara - cele 13 icoane facatoare de minuni, 6 icoane izvoratoare de mir si 7 cu lumina cereasca.
Sandu Tudor -
Manastirea Rarau

Asa era parintele Daniil - vazator cu duhul. A trebuit sa se intample tot ce s-a intamplat, ca cei ce l-au cunoscut sa-si dea seama ca pentru el timpul era un geam. Vedea totul prin el. Vedea cum obstea de la Rarau se va destrama dupa 1958, iar el va fi smuls din munte, pentru a fi aruncat in adancurile pamantului, de unde nu se va mai intoarce decat in clipa in care obstea manastirii va fi innoita si se va naste a doua oara. Atunci si numai atunci va reveni in "pacea si maretia muntelui Rarau", aratandu-se tuturor celor care vor dori sa-l vada, asa cum s-a si intamplat, intr-un sfarsit de martie 2002, cand staretul Ioan de la Rarau a trait aievea minunea. "In plina noapte, deasupra manastirii Rarau, cerul a pornit dintr-o data sa arda mocnit. Era ca jarul in vatra. Era incandescent. Stea langa stea si lumina langa lumina. Ghirlande si ciorchine. Candelabre si lumanari palpaitoare, ca cele aprinse la pangar. Era aproape miezul noptii si, daca aruncai acul in iarba, il vedeai poate mai bine ca ziua. Apoi, dintr-o data, un brau de lumina s-a apropiat din partea dreapta, peste curtea si turla bisericii, catre hotarul de apus al manastirii. Un brau lat cam de jumatate de metru. Un brau aruncat spre inaltul cerului, care s-a desprins intr-un tarziu in mii si mii de alte lumini. Facandu-ne cruce si putin speriati, cu totii am vazut cum trec prin brau, de trei ori la rand, 7-8 lumini (sau ce-or fi fost), care s-au imprastiat si mergeau asa, parca jucandu-se pe cer. Intr-o secunda era disparuta lumina, intr-o secunda trecea in partea cealalta si din toate partile tasneau prin braul de lumina forme si dare minunate. Trei nopti la rand a tinut spectacolul acesta. Trei zile, in chipul Sfintei Treimi. Multi au zis ca e un semn spre pocainta. Altii, ca ar fi Acoperamantul Maicii Domnului, care, ca la Vlaherne, a acoperit lumea cu Sfantul ei Omofor... Eu insa zic altceva. Pe cer, in noaptea aceea, s-a aratat "Apostolul Raraului", parintele Daniil. S-a aratat in dragostea lui catre noi. O dragoste si un dor pe care nu-l pot cuprinde nici stelele in maretia lor cosmica. Asa am simtit - era el. Era cum il stiam. Pasare de noapte. Noaptea era ziua lui. Cand te duceai la el, vedeai mereu lampa aprinsa la geamul sau. Nici nu ajungeai la treptele chiliei, ca el si deschidea usa. Noi mergeam prin iarba desculti, ca era vara, dar el auzea fosnetul si ne-o lua inainte: "Ce-i fiule?". Stia in rugaciune cine vine si pentru ce. Era un monah desavarsit. Cand facea o rugaciune, se si implinea. Iti punea mana pe cap, iti facea o dezlegare si gata. Dintr-o data, totul era foarte bine. Totul disparea - si ganduri, si pofte, si dureri ale trupului. In urma lui nu ramanea decat o dara de miere. Mila si dragostea lui Dumnezeu".

*
Cei care l-au cunoscut stiu: nimeni nu se compara cu staretul Raraului, parintele Daniil. Cu el, totul parea simplu, fierbinte si direct, ca vorbele acelea pe care, uneori, foarte rar, se intampla sa le rostesti cu toata convingerea, din chiar adancul inimii tale. In tot ce facea, parintele era o flacara si un vartej colosal de energie. Degeaba incerci sa-l intelegi, sa te pui in locul lui. Nu ai cum. Nu ai nici harul si nici arderea lui spirituala. Ca sa-l intalnesti si sa stai de vorba cu parintele Daniil, iti ramane o singura cale - sa-i rostesti numele si sa astepti. Nu trebuie sa-l cauti nici la Aiud, nici la Rarau. Daca ingaduie Domnul, vine el si te gaseste. Te cerceteaza de la distanta, poate iti incearca uneori si rabdarea, pentru ca apoi sa te imbratiseze parinteste si sa-ti dea o ultima lectie de smerenie, soptind ca in curtea inchisorii din Aiud: "Multe se vor zice dupa ce nu voi mai fi... Sa crezi, frate, tot ce o sa auzi rau despre mine. Am fost un pacatos". 
 
 
 
 
Read more >>

vineri, 4 mai 2012

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos - Calea, Adevărul şi Viaţa

PDF Imprimare
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos
Calea, Adevărul şi Viaţa

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condac 1
Doamne Iisuse Hristoase, Unule-Născut, Fiule şi Cuvinte al lui Dumnezeu, Care Însuţi ne-ai dat cuvânt prin robul tău Siluan a ne ţine mintea întru smerenia cea mai adâncă decât iadul şi a nu deznădăjui de milostivirea dragostei Tale celei mai presus decât cerurile, izbăveşte-ne din iadul deznădejdii ca să cântăm Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icos 1
Din pricina păcatelor, dragostea oamenilor s-a răcit şi s-au împuţinat căile de la inimă la inimă. Dar Tu Însuţi, Hristoase, Te faci neîmpuţinată Cale ce apropii şi uneşti în iubirea Ta pe toţi cei care cu dreaptă slăvire cântă:
Iisuse, Calea de la inimă la inimă;
Iisuse, Calea de la moarte la Viaţă;
Iisuse, Calea din iadul deznădejdii la raiul smereniei;
Iisuse, Puntea peste prăpastia întristării;
Iisuse, Scara spre Cerul nepătimirii;
Iisuse, Crucea de unire între creaţie şi Dumnezeire;
Iisuse, Chipul ce naşti în om dumnezeiasca asemănare;
Iisuse, Chipul ce Te pecetluieşti în inima smerită;
Iisuse, Chipul ce luminezi pe cei din întuneric;
Iisuse, Chipul ce descoperi însuşi Chipul Omului;
Iisuse, Chipul ce străluceşti şi în iadul deznădejdii;
Iisuse, Răsăritul păcii şi bucuriei duhovniceşti;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 2
Nu vom scăpa de deznădejdea ce ne împresoară decât lepădându-ne de noi înşine şi alergând spre lumina feţei lui Hristos, în cântarea: Aliluia!

Icos 2
A purta Crucea dragostei lui Hristos este calea izbăvirii din iadul deznădejdii, calea prin care lăsăm în urmă omul cel vechi şi în Rugul aprins al veşniciei ne sălăşluim, cântând:
Iisuse, Adevărul ce ne renaşti la viaţă;
Iisuse, Adevărul ce ne izbăveşti din iadul deznădejdii;
Iisuse, Adevărul ce luminezi şi învii;
Iisuse, Adevărul ce ni Te faci împărtăşire;
Iisuse, Adevărul ce ne prefaci mintea;
Iisuse, Adevărul ce ne hrăneşti duhul;
Iisuse, Adevărul ce risipeşti de la noi înşelarea;
Iisuse, Adevărul ce ne întăreşti a purta Crucea Iubirii;
Iisuse, Adevărul ce ne izvorăşti harul;
Iisuse, Adevărul ce ne faci vii;
Iisuse, Adevărul ce ne transfigurezi Chipul;
Iisuse, Adevărul ce pogori de Sus;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 3
Lumea e un prag al trecerii în veşnicie şi Tu Însuţi, Hristoase, eşti Viaţa cea dincolo de hotarele firii, prin care şi noi păşim întru bucuria Învierii, cântând: Aliluia!

Icos 3
Taina morţii este taina trecerii în hotarul veşniciei prin înfricoşata Judecată a Iubirii, ce arde tot rodul şi voia celor potrivnice firii. Iar taina Învierii este taina închinării voii, prin care omul se face altar al dumnezeieştii prefaceri şi mădular al Trupului lui Hristos, cântând:
Iisuse, Viaţa Ipostatică Cea din Izvorul Dumnezeirii;
Iisuse, Viaţa ce ne treci peste hotarul morţii;
Iisuse, Viaţa ce ne treci în Icoana Iubirii dumnezeieşti;
Iisuse, Viaţa întru care ne aflăm împlinirea;
Iisuse, Viaţa ce covârşeşti deznădejdea lumii;
Iisuse, Viaţa ce înalţi pe cei smeriţi în Icoana Iubirii;
Iisuse, Viaţa ce pogori în lume Focul Ceresc;
Iisuse, Viaţa ce reverşi în inimi Apa cea vie a Duhului;
Iisuse, Viaţa ce hrăneşti mădularele Bisericii;
Iisuse, Pomul Vieţii;
Iisuse, Arca Învierii;
Iisuse, Pâinea Nemuririi;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 4
Înfricoşată prăpastie e pusă între iadul deznădejdii şi raiul smereniei, pe care nimeni nu o poate trece fără să Te aibă pe Tine, Hristoase, drept Cale, în cântarea: Aliluia!

Icos 4
Nimeni din cei căzuţi nu se poate ridica singur, nimeni nu poate să se schimbe pe sine, nici să ocolească focul nestins al conştiinţei, prin care numai Tu, Hristoase, ne treci nevătămaţi, tăindu-ne Cale spre Viaţă prin Sfintele Tale Taine.
Iisuse, Calea de unire a celor despărţite prin fire;
Iisuse, Calea de unire a celor dezbinate prin păcat;
Iisuse, Calea în care nu încape decât binele;
Iisuse, Calea ce treci prin răstignirea voii;
Iisuse, Calea ce duci spre învierea Iubirii;
Iisuse, Calea de taină a îndumnezeirii;
Iisuse, Calea înfierii dumnezeieşti;
Iisuse, Calea iubirii soborniceşti;
Iisuse, Calea naşterii de Sus;
Iisuse, Calea pe care Duhul Sfânt ne călăuzeşte;
Iisuse, Calea ce odihneşti binecuvântarea Tatălui;
Iisuse, Calea Iubirii de Oameni a Sfintei Treimi;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 5
Toată cunoştinţa deşartă ne este de nu ne împărtăşim de Adevărul Ipostatic, prin care azvârlim masca păcatului şi ne luminăm a cânta: Aliluia!

Icos 5
A Te cunoaşte pe Tine împărtăşire de Viaţă veşnică ne este, nouă, celor din groapa deznădejdii, şi a Te vedea este tot Adevărul, la care Duhul Sfânt ne călă-uzeşte. Şi aşa Iubirea lui Dumnezeu Tatăl în lume se mărturiseşte şi odihneşte în inimile celor ce cântă:
Iisuse, Adevărul Ultim;
Iisuse, Adevărul în Deschidere necuprinsă;
Iisuse, Adevărul Atotcuprinderii dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul ce ne deschizi ochii inimii;
Iisuse, Adevărul Chipului lui Dumnezeu;
Iisuse, Adevărul ce încapi Taina dumnezeiască;
Iisuse, Adevărul ce izvorăşti toate Tainele;
Iisuse, Adevărul ce risipeşti toate chipurile înşelării;
Iisuse, Adevărul ce ne împlineşti fiinţa;
Iisuse, Adevărul fără de care zăcem întru deznădejde;
Iisuse, Adevărul cu Dumnezeiască putere;
Iisuse, Adevărul Vederii duhovniceşti;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 6
Necăjit şi deznădăjduit ne este sufletul din pricina poverii păcatelor şi a suflării vrăjmaşului celei aducătoare de moarte. La Tine însă, Hristoase, ne aruncăm nădejdea, ca plămădiţi în Trupul Tău prin împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine, să cântăm cântarea cea spre Viaţă: Aliluia!

Icos 6
Cine ne va izbăvi în clipa grea a cumplitei deznădejdi de nu vei grăbi Însuţi Tu, Hristoase, înghiţind ceea ce este în noi muritor cu strălucirea dumnezeirii Tale!
Iisuse, Viaţa ce covârşeşti hotarele firii;
Iisuse, Viaţa ce zdrobeşti lanţurile păcatului;
Iisuse, Viaţa prin care purtăm Crucea Învierii;
Iisuse, Viata dătătoare de fiinţă;
Iisuse, Viaţa dătătoare de Chip;
Iisuse, Viaţa ce ne zugrăveşti peste Chip Asemănarea;
Iisuse, Viaţa ce ne străluceşti din Chipul Dumnezeiesc;
Iisuse, Viaţa cea lucrătoare în voia închinată Iubirii;
Iisuse, Viaţa întru care murim şi înviem;
Iisuse, Viaţa întru care legile firii se biruiesc;
Iisuse, Viaţa ce Îţi faci lăcaş în omul duhovnicesc;
Iisuse, Viaţă, Chipul Însuşi al Iubirii;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 7
Numai cel care are Calea Vieţii întru sine poate s-o străbată fără a cădea în groapa deznădejdii, ci cu bucurie cântând Sfintei Treimi: Aliluia!

Icos 7
Iată, Viaţa stă la uşa inimii, şi cheamă pe fiecare la Cina cea de Taină, dar numai cei ce îi răspund şi o primesc cu închinare îi gătesc cale şi o află lucrând întru ei spre desăvârşirea dragostei şi însoţirea cu cele dumnezeieşti.
Iisuse, Calea de la pământ Ia Cer;
Iisuse, Calea din întuneric spre lumină;
Iisuse, Calea de la neştiinţă la Adevăr;
Iisuse, Calea de la pofta pătimaşă la dumnezeiescul dor;
Iisuse, Calea de la mânie la bărbăţia dragostei;
Iisuse, Calea smereniei aşternută iubirii;
Iisuse, Calea ce împreunezi pe om cu Dumnezeu;
Iisuse, Calea prin care Dumnezeu se pogoară în lume;
Iisuse, Calea prin care omul se ridică la Dumnezeu;
Iisuse, Calea cu Unic Sens a Iubirii;
Iisuse, Calea Libertăţii fără umbra păcatului;
Iisuse, Calea ce uneşti vremelnicia cu veşnicia;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 8
Ruptă de Chipul Iubirii Dumnezeieşti, voia omului căzut rătăceşte fără odihnă în pustiul nerodirii şi deznădejdii, însă întoarsă cu faţa spre Adevărul Hristos, înfloreşte în bucuria cântării: Aliluia!

Icos 8
Taie de la mine, Hristoase, cu sabia Cuvântului Tău, toată neştiinţa aducătoare de moarte, ca să Te cunosc pe Tine, Viaţa cea veşnică şi să cânt:
Iisuse, Adevărul ce luminezi în sfeşnicul Bisericii;
Iisuse, Adevărul, Lumina lumii;
Iisuse, Adevărul ce nu suferi schimbare;
Iisuse, Adevărul ce nu cunoşti împuţinare;
Iisuse, Adevărul Frumuseţii mântuitoare a Iubirii;
Iisuse, Adevărul voii dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul isihiei de Sus;
Iisuse, Adevărul credinţei arătat nouă ca Pomul Vieţii;
Iisuse, Adevărul nădejdii umbrit de mângâierea Duhului;
Iisuse, Adevărul dragostei, mărturisit de Iubirea Tatălui;
Iisuse, Adevărul Liturghiei Dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul făcut Trup spre împărtăşire creştinilor;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 9
Moştenit-am legea păcatului în trup, dar prin Tine, Hristoase, am redobândit chipul cel dintâi şi negrăit, mai mult, pe Tine Însuţi Te-am aflat, Viaţa Ipostatică, împreună cu Tatăl şi cu Duhul sălăşluit în inimile celor ce cântă cu dreaptă slăvire: Aliluia!

Icos 9
Afundatu-m-am în deznădejde sub greutatea păcatelor şi a ispitelor şi nu mai aflu în mine nici o putere de viaţă sau lucrare. Vino, dar, Tu Însuţi, Doamne, şi omoară cu suflarea gurii Tale pe omul cel vechi, ca să nu împărătească în mine păcatul şi neiubirea, ci Viaţa Ta dumnezeiască, întru care omul dinlăuntru zi de zi se înnoieşte.
Iisuse, Viaţa ce ne îmbraci în dumnezeiasca Iubire;
Iisuse, Viaţa ce ne acoperi goliciunea păcatului;
Iisuse, Viaţa ce Te jertfeşti pentru mântuirea lumii;
Iisuse, Viaţa ce ne treci peste hotarul morţii;
Iisuse, Viaţa neîngrădită de hotarele legii;
Iisuse, Viaţa ce baţi în inimile închinate;
Iisuse, Viaţa ce curgi prin mădularele Bisericii;
Iisuse, Viaţa deofiinţă cu Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt;
Iisuse, Chipul de unire al celor două firi;
Iisuse, Chipul Părtăşiei creaţiei la firea dumnezeiască;
Iisuse, Chipul răstignirii de fiu pe crucea Iubirii;
Iisuse, Chipul Învierii din mormântul deznădăjduirii;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 10
Calea spre Cer trece prin pogorârea întru smerenie şi lepădarea de sine pentru dragostea lui Hristos, prin răbdarea necazurilor şi închinarea voii, spre împreună vieţuirea cu Dumnezeu, prin liturghisirea iubirii şi isihia cântării: Aliluia!

Icos 10
Tu Însuţi eşti, Hristoase, Învierea şi Viaţa, Tu eşti şi Calea spre Răstignirea de Sine pe Crucea Iubirii de fiu, Calea celui ce nu caută ale Sale, ci pe ale Tatălui Dumnezeu.
Iisuse, Calea aflată de smerenie;
Iisuse, Calea stropită de lacrimile pocăinţei;
Iisuse, Calea luminată de razele dumnezeirii;
Iisuse, Calea peste prăpastia dintre iad şi Rai;
Iisuse, Calea de taină a isihiei;
Iisuse, Calea deşertării de chipurile păcatului;
Iisuse, Calea nebuniei ce ruşinează cugetul neiubirii;
Iisuse, Calea închinării şi jertfirii voirii;
Iisuse, Calea sfinţitelor nevoinţe;
Iisuse, Calea umblării cu Dumnezeu în inimă;
Iisuse, Calea Iubirii ce se dăruieşte pe Sine tuturor;
Iisuse, Calea împărtăşirii de Însuşi Trupul Iubirii;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 11
Mă arde cu dor nestins pecetea Chipului dumnezeiesc de pe fiinţa mea, prin care vin şi eu, deznădăjduitul, la lumina Adevărului Tău, Hristose, şi prescura fiinţei mele îţi aduc, cântând: Aliluia!

Icos 11
Mi-e sufletul orb, iar trupul slăbănogit şi necurat din pricina multelor păcate şi deznădăjduiesc de a mea mântuire. Cum voi căuta dar spre lumina Adevărului Tău, de nu mi-l vei străluci Însuţi Tu, Hristoase, în pământul străin al neiubirii, de nu-mi vei arăta faţa Ta cea milostivă, prin care să mă-ntorc la Viaţă şi să cânt:
Iisuse, Adevărul vederii lui Dumnezeu;
Iisuse, Adevărul întrupat, Icoana Iubirii dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul dătător de Viaţă;
Iisuse, Adevărul dătător de Sens;
Iisuse, Adevărul dătător de rodire;
Iisuse, Adevărul dătător de împlinire;
Iisuse, Adevărul moştenirii duhovniceşti;
Iisuse, Adevărul iubirii părinteşti;
Iisuse, Adevărul dăruirii de fiu;
Iisuse, Adevărul dragostei duhovniceşti;
Iisuse, Adevărul Iubirii fiinţiale;
Iisuse, Adevărul Trecerii pascale;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 12
Sfâşierea păcatului cu seminţele distrugerii şi dezbinarii aduce suferinţa, dar pironită pe Crucea Iubirii, aceasta se preface în fericită întristare şi în dorire după împărtăşirea Vieţii, iar strigătul deznădejdii în fericita cântare: Aliluia!

Icos 12
Nu e nimic mai greu de suferit ca rana neiubirii ce sfâşie trupul lumii, prin care întristarea şi moartea ne copleşesc. Şi nimic nu poate alina suferinţa decât însăşi Viaţa de la Izvorul dumnezeirii, prin care ne înstrăinăm de toată tulburarea şi vrăjmăşia cântând:
Iisuse, Viaţa ce tămăduieşti rănile păcatului;
Iisuse, Viaţa ce ne ascunzi în Dumnezeu;
Iisuse, Viaţa ce opreşti curgerea patimilor;
Iisuse, Viaţa ce dai suferinţei Chipul jertfelniciei;
Iisuse, Viaţa întru care răsar florile bucuriei;
Iisuse, Viaţa întru care se naşte rugăciunea curată;
Iisuse, Viaţa ce ne izvorăşti lumina preacurată;
Iisuse, Viaţa ce ne-aşezi cu Dumnezeu faţă către faţă;
Iisuse, Viaţa ce ne scoţi din iad şi ne-nvii din moarte;
Iisuse, Viaţa prin care iubim pe Dumnezeu peste toate;
Iisuse, Viaţa întru care cele două firi se împreună;
Iisuse, Viaţa, întru care Biserica se adună;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa, miluieşte-mă!

Condac 13
O, Doamne Iisuse Hristoase, Tu ne eşti Calea în această lume şi în Cea ce va să fie, Tu eşti Adevărul ce ne luminează şi ne hrăneşte inima, Tu eşti Viaţa şi Învierea prin care biruim deznădejdea morţii şi toată judecata, Tu eşti Chipul înfierii prin care ne împărtăşim de Iubirea Sfintei Treimi şi păşim în Icoana Împărăţiei, în cântarea: Aliluia!

Apoi, Icos 1, Condac 1.
Din "ACATISTIER al Sfinţilor Isihaşti şi Mărturisitori"
Alcătuite şi diortosite sub îndrumarea şi prin rugăciunile părintelui Ghelasie Gheorghe (1944-2003)
de la Sfânta Mănăstire Frăsinei
Editura PLATYTERA
 
Sursa: Ortodoxia.md                                                                                                                                   
Read more >>

Acatistul Maicii Domnului, Apărătoarea noastră în ziua înfricoșătoare a Judecății de Apoi

  PDF Imprimare
Acatistul Maicii Domnului
Apărătoarea noastră în ziua înfricoșătoare
a
Judecății de Apoi
 
Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1
Apărătoare Doamnă, de Dumnezeu aleasă, ajutătoare grabnică pentru toată lumea în ziua Judecății, a celor ce cu dragoste te laudă pre Tine, ca pre Împărăteasa Cerului și a pământului, caută din a Ta înălțime și nu ne lăsa pre noi în ziua cea grozavă a Judecății de Apoi. Căci Tu, binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, pururi Te rogi Fiului Tău și Dumnezeului nostru să ne miluiască pre noi. Drept aceea, Te rugăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să ierți păcatele noastre și să ne îndrepți pre calea pocăinței, pre noi cei ce cu lacrimi ne rugăm Ție, strigând: Bucură-Te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Icos 1
Arhanghelii și îngerii, heruvimii și toate puterile cerești, văzându-Te pre Tine, o, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, în ziua Judecății, se roagă Domnului Dumnezeu să se milostivească spre noi pentru a Ta mare milosârdie și dragoste, pe care le ai pentru tot neamul omenesc. Drept aceea, cu mulțumire strigăm unele ca acestea:
Bucură-Te, Atotmilostivă, Ceea ce cu mare bunătate pe noi ne miluiești;
Bucură-Te, Ceea ce ești mai slăvită decât oștirile cerești;
Bucură-Te, candelă ce arzi necontenit înaintea Sfintei Treimi;
Bucură-Te, Maica Împăratului Ceresc, care în Cer împărătești;
Bucură-Te, lumină dumnezeiască, Ceea ce tot pământul și toată făptura luminezi;
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 2
Stând noi cu frică și cu cutremur la Judecata Domnului și văzând-o pre Maica multmilostivă, cum se roagă Fiului ei și Dumnezeului nostru să ne ierte, o rugăm să ne miluiască și pe noi, cei care în fărădelegi fiind afundați, nu ne-am îngrijit de sufletele noastre. Drept aceea, Maica Domnului ne învață a striga cu umilință către Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Înțelegerea cea neînțeleasă de mintea omenească este de necuprins asupra dreptei Judecăți a Domnului, de aceea noi, neștiind ce să răspundem pentru toate câte am greșit înaintea Dreptului Judecător, Te rugăm pre Tine, Împărăteasa Cerului și Maica Judecătorului nostru, să ne ajuți în vremea aceea, care va să fie după cuvântul Domnului. Căci se va arăta ca fulgerul în miezul nopții și ne va găsi pre noi scufundați în somnul cel greu al păcatului, neauzind cuvântul sfintei Scripturi care zice: Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită va fi sluga pe care o va afla priveghind. Însă duhul mândriei a biruit toată lumea pământească cea căzută în destrăbălare, în desfătări și în toate fărădelegile. Dar Tu milostivește-te spre noi, Împărăteasca Cerului și cheamă-i la pocăință pre cei ce-Ți strigă unele ca acestea:
Bucură-Te, Împărăteasă, Ceea ce ne scoți pre noi din bezna păcatelor;
Bucură-Te, mijlocitoarea noastră către Domnul Dumnezeu în ziua Judecății;
Bucură-Te, locaș ceresc al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-Te, Ceea ce strălucești, înălțându-Te ca un munte până la ceruri;
Bucură-Te, Maica Mântuitorului nostru;
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 3
Cu puterea Celui de Sus se apropie Judecata de Apoi, căci lumea pământească, zăcând în marea necredință, cu multe răutăți a mâniat pre Atotbunul Dumnezeu. Pentru aceasta se scurtează zilele și ne apropiem de sfârșit, când Împăratul Ceresc își va abate mânia Sa asupra pământului, ca să curățe toată întinăciunea și să așeze o viață veșnică și fericită, pre care drepții lui Dumnezeu o vor moșteni împreună cu Maica Domnului, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Având Preasfânta Maică a lui Dumnezeu mare milă pentru toată lumea, așa zicea: „Oameni ai pământului, oare voi nu vedeți și nu auziți cele de Domnul grăite, că în zilele cele din urmă cine are să stăpânească lumea, fărădecât potrivnicul lui Dumnezeu și al poruncilor Lui?” De aceea Dumnezeu a zis că va scurta zilele pentru cei aleși, ca împreună cu ei să facă o lume nouă și un pământ nou întru slava lui Dumnezeu. Iar Tu, Preasfântă Doamnă de Dumnezeu Născătoare, izbăvește-ne pe noi de viclenia lumii acesteia, ca să-Ți strigăm unele ca acestea:
Bucură-Te, zi a biruinței pentru toți credincioșii;
Bucură-Te, Stăpână, că de Tine se bucură toată făptura;
Bucură-Te, grabnică Apărătoare și Ajutătoare a tuturor creștinilor;
Bucură-Te, acoperământ dumnezeiesc, care acoperi tot pământul;
Bucură-Te, bucuria tuturor drepților;
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 4
Viforul de gânduri îndoielnice având, lumea pământească nu cugetă la cele ce o așteaptă în ziua înfricoșatei Judecăți a Domnului și la muncile cele veșnice pregătite diavolului și la toți slujitorii lui, care au căzut din slava lui Dumnezeu. Iar noi, păcătoșii ne rugăm Ție, Preasfântă Împărăteasă a Cerului și Stăpâna noastră, să ne îndrepți la pocăință pe noi cei ce cu dragoste Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4
Nevrând să asculte Cuvântul Domnului, oamenii de pre pământ, secătuiți duhovnicește, Îl supără pre Ziditorul și Dumnezeul lor. Dar degrabă îl vor vedea cu slavă dumnezeiască, venind ca un fulger pre norii cerului, ca să judece toate noroadele pământului, și atunci se vor descoperi toate faptele cele ticăloase ale fiecăruia, cu care au întinat pământul. Atunci oamenii vor plânge și vor suspina, văzând slava lui Dumnezeu. Dar va fi prea târziu pentru cei nepocăiți, căci toți vor tremura ca frunza în vreme de furtună, văzând răsplata lor cea amară. Iar noi, păcătoșii, strigăm către Maica Precista unele ca acestea:
Bucură-Te, Maică, Ceea ce ne izbăvești pre noi de văpaia muncilor celor veșnice;
Bucură-Te, bucuria noastră și nu-ți întoarce fața Ta de la noi în ziua Judecății de Apoi;
Bucură-Te, mir sfințit și bine mirositor, care miruiești sufletele noastre;
Bucură-Te, Ceea ce ești calea cea strălucită cu pietre scumpe, pentru cei care merg în Împărăția Cerurilor;
Bucură-Te, că multe minuni arăți acum pre pământ, adeverind că Judecata se apropie cu grăbire;
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 5
Văzând Preasfânta Fecioară că va pierde Dumnezeu toată lumea cea înrăutățită și va pedepsi pământul, și-l va umple cu trupurile morților, cu lacrimi suspinând, a zis: „Dar cine va face voia Ta, Doamne”? Căci atunci lume puțină va rămânea pre pământ, după cuvântul proorocului Iezechia. Și aceia vor avea viață veșnică, căci Tu ai zis, Doamne, că nu vei schimba cuvântul Tău până ce nu-i vei găsi pre cei credincioși, ca pre o mireasă spre întâmpinarea Mirelui, că Tu singur ești Dumnezeu Atotputernic, și grabnic vei arăta slava Ta celor ce pururi cu umilință Îți strigă: Aliluia!
Icosul 5
Văzând Împărăteasa Cerului, Stăpâna a toată făptura, trufia şi toată deşertăciunea pământească, ne previne că lumea singură porneşte mânia lui Dumnezeu, asupra ei pentru neascultarea poruncilor. De aceea, Domnul cu mare urgie va arde tot pământul. Dar tu, Maică milostivă, păzeşte-ne pre noi, cei care slăvim Atotputernicia Fiului Tău şi aşteptăm ajutorul Tău de Maică, în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii de Apoi, şi care-Ţi strigăm Ţie unele ca acestea:
Bucură-Te, trâmbiţă cerească, Ceea ce versuieşti mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, chimval bine răsunător, care vesteşti Judecata lui Dumnezeu;
Bucură-Te, zid întărit, care înconjori tot pământul;
Bucură-Te, Ceea ce eşti armă nebiruită asupra vrăjmaşului;
Bucură-Te, corabie cerească, Ceea ce ne izbăveşti din valurile mării lumeşti;
Bucură-Te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoşătoare a Judecăţii lui Dumnezeu!
Condac 6
O, Maică multilostivă, oare cu cine Te vom asemăna, că nu este nimeni pre pământ, nici în cer mai slăvit decât Tine. Arhanghelii cu îngerii, serafimii cu heruvimii şi toate puterile cereşti se închină Ţie, Maică pururea fecioară, Ceea ce stai necontenit înaintea Sfintei Treimi, rugându-te pentru tot neamul omenesc. Iară noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, strigăm Ţie şi lui Dumnezeu:  Aliluia.
Icos 6
Milostivirea Ta cea de Maică în toată lumea o reverşi cu dărnicie, dar te întristezi amarnic, văzând pierzania neamului omenesc, care degrab va fi judecat de Fiul Tău, Domnul Iisus Hristos, pentru că toţi s-au lepădat de crucea Domnului cea de-viaţă-făcătoare, şi în locul crucii sunt gata să primească pecetea lui antichrist. Şi atunci Mântuitorul întru mânia Sa le va zice păcătoşilor: “Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel nestins, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui.” Dar Tu, Maică milosârdnică, milostiveşte-Te spre noi, cei care ne rugăm Ţie astfel:
Bucură-Te, Maică Preasfântă, Ceea ce ne ajuţi să ducem crucea fiului Tău;
Bucură-Te, Stăpână a toată lumea, Ceea ce ne povăţuieşti cum să scăpăm de pecetea antihristului;
Bucură-Te, cetate dumnezeiască, Ceea ce alungi duhurile cele necurate;
Bucură-Te, pomul vieţii, care umbreşti tot pământul;
Bucură-Te, izvorul milei, care îi adapi pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-Te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoşătoare a Judecăţii lui Dumnezeu!
Condac 7
Vrând să ne izbăveşti pre noi de răutăţile şi de înşelăciunile lui antihrist, mai înainte de Judecata Domnului, Tu, maică milostivă, pentru mântuirea neamului omenesc de multe ori Te-ai arătat, mărturisind despre ziua Judecăţii înfricoşătoare a lui Hristos, chemându-i pre toţi la pocăinţă, ca să nu cădem în muncile cele veşnice ale iadului, de care izbăveşte-ne pre noi toţi cei ce-Ţi strigăm Ţie şi lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 7
Arătatu-s-a maica lui Dumnezeu neamului omenesc şi a zis: „Lumea pământească nu este veşnică, ci repede se sfârşeşte, şi va fi o lume nouă, în care vor împărăţi numai drepţii lui Dumnezeu”. Deci, învredniceşte-ne şi pre noi, Maică Sfântă, de bunătăţile cereşti cele veşnice, ca să-Ţi aducem Ţie laudele acestea:
Bucură-Te, cerească privighetoare, care cânţi cu versuri dumnezeieşti, trezindu-ne din somnul păcatului;
Bucură-te, lumină, Ceea, ce liberezi sufletele noaste din patimile cele rele;
Bucură-te, foc dumnezeiesc, care fărădelegile noastre le pârjoleşti;
Bucură-te, măslin înfrunzit, care pre cei credincioşi de arşiţa păcatelor îi fereşti;
Bucură-te, auroră a dimineţii, Ceea ce la calea adevăratei pocăinţe ne povăţuieşti;
Bucură-te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoşătoare a Judecăţii lui Dumnezeu!

Condac 8
Străini şi nemernici fiind noi pe pământ şi în mare tulburare aflându-ne, nu simţim apropierea sfârşitului, ci ne amăgim unul pre altul, că nu vor fi chiar adevărate toate prorociile asupra vremurilor din urmă. Drept aceea, o, preamilostivă Maică, rugămu-ne să ne luminezi a noastră minte, ca să cunoaştem în ce vreme ne găsim, şi să ne păzeşti de moarte năprasnică şi de toate primejdiile, ca să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
În mare rătăcire ajuns-au toate noroadele, şi cine poate să ne înveţe cum să ne îndreptăm viaţa pre pământ şi să ne izbăvim de munca cea veşnică, fără numai Tu, Născătoare de Dumnezeu. Vreme puţină a rămas pentru îndreptarea noastră, însă departe suntem de pocăinţă. Iar zilele până la Judecata de apoi sunt numărate, căci îngerul Apocalipsei a prevestit că de la venirea lui antihrist şi până la sfârşitul lumii vor rămâne 1260 de zile. Dar pentru aleşii lui Dumnezeu se vor scurta zilelele acelea şi cu bucurie vor striga Maicii Domnului unele ca acestea:
Bucură-te, mare apărătoare pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a mântuirii noastre;
Bucură-te, izbăvirea noastră în acele zile de mare necaz;
Bucură-te, Ceea ce pururea plângi pentru noi înaintea Fiului Tău Celui iubit;
Bucură-te, Ceea ce viforul ispitelor îl risipeşti;
Bucură-te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoşătoare a Judecăţii lui Dumnezeu.
Condac 9
Toată lumea pământească vede că zilele trec şi Judecata se apropie, iar noi ne depărtăm de Dumnezeu tot mai mult, şi nici chemarea Domnului nu ne poate opri. Şi iată că iadul şi-a deschis larg gura lui, ca să-i înghită pre cei păcătoşi. Noi însă, nădăjduind în ajutorul Tău de Maică, Ţie şi lui Dumnezei îi strigăm: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult-grăitori nu înţeleg ajutorul Maicii Domnului şi a tuturor sfinţilor pentru noi, prin care ne izbăvim de pierzanie şi de chinurile cele veşnice. Drept aceea, dăruieşte-ne nouă înţelepciune, o Preasfântă Maică, ca să-ţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lumină cerească, Ceea ce luminezi tot pământul şi-l curăţi pre el de toată necurăţia demonicească;
Bucură-te, floare cu bun miros, Ceea ce umpli tot pământul de mireasmă duhovnicească,
Bucură-te, scară cerească, Ceea ce îi duci la cer pre cei credincioşi;
Bucură-Te, turn înalt de la pământ până la Prestolul lui Dumnezeu;
Bucură-te, năstrapă de aur, primitoare de mână cerească;
Bucură-te, Apărătoarea noastră osârdnică, în ziua înfricoşătoare a Judecăţii lui Dumnezeu!
Condac 10
Vrând să ne mântuieşti pre noi, oare cu ce cuvinte ne vom ruga Ţie, Împărăteasa Cerului, că tu singură vezi, o Maică Sfântă, câte boli şi molime groaznice, câte nenorociri şi ce pedepse năprasnice se abat asupra noastră, căci iubirea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc s-a întors spre urgie şi se aude cuvântul lui Dumnezeu cel de temut: „Pedepsi-voi pământul şi-l voi umple cu trupurile morţilor.” Văzând deci că vremurile acelea s-au apropiat şi nu suntem pregătiţi, pentru aceea ne rugăm Maicii Preciste să întoarcă mânia lui Dumnezeu de la noi şi să ne dăruiască vreme de pocăinţă, ca să-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Zid nebiruit eşti, Preasfântă Fecioară, pentru cei credincioşi, că mare întuneric a cuprins tot universul, învăluindu-l cu răutatea iadului, şi lumina lui Hristos Dumnezeul nostru se va stinge din pricina răutăţilor lumii care găteşte arme nemaiauzite din veac spre pierzania neamului omenesc. Pentru aceea, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, se vor sminti toţi pământenii şi se vor răscula noroadele pământului unul împotriva altuia, dar Tu,  o preamilostivă Maică, milostiveşte-Te spre noi şi primeşte plângerea cea cu umilinţă a celor ce-Ţi strigă unele ca acestea:
Bucură-te, că prin Tine, Stăpână, a venit mântuirea lumii;
Bucură-te, că prin tine Domnul se milostiveşte spre noi;
Bucură-te, moştenire cerească a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, mântuire a celor însetaţi de dreptate;
Bucură-te, porumbiţă, Ceea ce întraripezi sufletele noastre;
Bucură-te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoşătoare a Judecăţii lui Dumnezeu!
Condacul 11
Împărate Ceresc, cu ce trâmbiță vei trâmbița oare, ca să trezești toate noroadele pământului din somnul cel greu al păcatelor? Tu, însă, Împărăteasa noastră, cămară cerească, trâmbițează la toate noroadele pământului cu sunet puternic, ca să se cutremure tot pământul până-n adâncul iadului și să se înfunde trâmbița cântărilor celor lumești și a tuturor desfătărilor în preajma Judecății Domnului cea înfricoșătoare, când fiecare își va primi plată după faptele lui, iar cei drepți se vor bucura, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Făclie luminoasă ești, Preasfântă Fecioară, luminând pre toți cei aflați în vâltoarea păcatelor și ajutându-i să se întoarcă la pocăință, căci gura Domnului strigă: „Veniți toți cei trudiți și împovărați întru odihna cea veșnică”. Fericiți cei ce vor scăpa de sminteli și de amăgirile lui antihrist, căci aceia vor moșteni viața de veci. Deci Tu, Maică Sfântă, ajută-ne și nouă să ne izbăvim de toate vicleșugurile potrivnicului și să strigăm către Tine:
Bucură-Te, dumnezeiască rază, care ai răsărit din Soarele dreptății;
Bucură-Te, smirnă binemirositoare, care înmiresmezi sufletele celor credincioși;
Bucură-Te, mărgăritar de mult preț, că prin Tine dobândim fericirea raiului;
Bucură-Te, cerească mană, care hrănești toată făptura;
Bucură-Te, sfeșnic purtător de lumină, care luminezi calea adevărului
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 12
Harul lui Dumnezeu umbrește bunătățile cele pământești, căci Dumnezeu îndelung așteaptă pocăința noastră și ne arată mila Lui, ca să-L cunoaștem, că El este Tatăl nostru Ceresc; dar înțelepții veacului acestuia se silesc să dovedească precum că nu este nici un Dumnezeu și toate bunătățile vin de la pământ. Dar Tu, Stăpână preabună, milostivește-Te spre noi și ne ajută, ca să scăpăm de înșelăciune și să nu cădem până-n sfârșit, ci să cântăm cu dragoste Ție și lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Te slăvim și Te cântăm pre Tine, Maică Sfântă, Ceea ce stai înaintea Prestolului lui Dumnezeu, a Fiului Tău și Domnului nostru Iisus Hristos, înconjurată de puterile cerești și pre pământ slăvită de neamul omenesc. Deci, dintru înălțimea cerescului Tău locaș, caută spre noi păcătoșii, cei ce nădăjduim spre Tine și primește rugăciunile noastre, ale celor ce ne rugăm Ție așa:
Bucură-Te, Ceea ce luminezi mintea și inimile noastre ca un astru ceresc;
Bucură-Te, Maică și Fecioară de Dumnezeu aleasă spre mântuirea neamului omenesc;
Bucură-Te, Maică preamilostivă, a cărei milostivire se revarsă peste noi, păcătoșii;
Bucură-Te, Ceea ce Te rogi Judecătorului Celui Drept pentru noi;
Bucură-Te, păstrătoare a Credinței pravoslavnice;
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 13
O, Maică Prealăudată, Ceea ce stai înaintea Prestolului Împăratului Ceresc al slavei și cauți spre noi, cei împovărați de păcate, acoperă-ne pre noi în ziua cea înfricoșătoare a Judecății Domnului, și izbăvește-ne de veșnicele chinuri, ca să putem cânta cântarea de biruință: Aliluia!(de trei ori)
Icos 1
Arhanghelii și îngerii, heruvimii și toate puterile cerești, văzându-Te pre Tine, o, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, în ziua Judecății, se roagă Domnului Dumnezeu să se milostivească spre noi pentru a Ta mare milosârdie și dragoste, pe care le ai pentru tot neamul omenesc. Drept aceea, cu mulțumire strigăm unele ca acestea:
Bucură-Te, Atotmilostivă, Ceea ce cu mare bunătate pe noi ne miluiești;
Bucură-Te, Ceea ce ești mai slăvită decât oștirile cerești;
Bucură-Te, candelă ce arzi necontenit înaintea Sfintei Treimi;
Bucură-Te, Maica Împăratului Ceresc, care în Cer împărătești;
Bucură-Te, lumină dumnezeiască, Ceea ce tot pământul și toată făptura luminezi;
Bucură-Te, Apărătoare noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, de Dumnezeu aleasă, ajutătoare grabnică pentru toată lumea în ziua Judecății, a celor ce cu dragoste te laudă pre Tine, ca pre Împărăteasa Cerului și a pământului, caută din a Ta înălțime și nu ne lăsa pre noi în ziua cea grozavă a Judecății de Apoi. Căci Tu, binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, pururi Te rogi Fiului Tău și Dumnezeului nostru să ne miluiască pre noi. Drept aceea, Te rugăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să ierți păcatele noastre și să ne îndrepți pre calea pocăinței, pre noi cei ce cu lacrimi ne rugăm Ție, strigând: Bucură-Te, Apărătoarea noastră osârdnică în ziua înfricoșătoare a Judecății lui Dumnezeu!
Rugăciune
O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa Cerului și a pământului, milostivește-Te spre noi, păcătoșii robii Tăi, și spre tot neamul omenesc, și ne curățește de toată răutatea și de nălucirile lui Antihrist, ca să putem ieși cu candela aprinsă întru întâmpinarea Mirelui și Dreptului Judecător, când va veni pre norii cerului înconjurat de sfinții îngeri.
Fericit suflet va fi acela care va păzi dreapta Credință și va scăpa de meșteșugurile lui antihrist în zilele acelea. Căci atunci cu puterea lui Dumnezeu se va cutremura tot pământul și toți pământenii vor vedea mânia Lui venind asupra lor. Amar vor plânge și se vor tângui toate noroadele, când vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, poruncindu-le îngerilor să deschidă cărțile, ca fiecare să-și vadă faptele sale. Și atunci se vor despărți drepții de-a dreapta și păcătoșii de-a stânga. Și va zice Dreptul Judecător către cei drepți: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția Cerească, gătită vouă de la începutul lumii”. Iar celor păcătoși le va zice: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și la toți slujitorii lui”. Drepții, văzând frumusețea cea nespusă, se vor bucura cu bucurie mare, iar păcătoșii, văzând muncile cele veșnice și amare, vor plânge și vor suspina pentru viața lor petrecută în păcate și fără Dumnezeu, Cel slăvit în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt. Amin!

Plângere
Plâng și mă tânjesc când mă gândesc la moarte!
Vai mie, înnegritule suflete! Până când nu te mai oprești de la răutăți? De ce nu-ți aduci aminte de ceasul cumplit al morții? De ce nu te cutremuri de înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos?
„Mi-am adus aminte de ceasul acela, iubiților, se tânguia Sfântul Efrem Sirul, și m-am cutremurat; m-am gândit la acel grozav județ și m-am înfricoșat; m-am dus cu mintea la veselie raiului și am oftat; m-a cuprins plânsul și am plâns până n-a mai rămas în mine putere de plângere…
Juru-Te cu îndurările Tale, Iubitorule de oameni, Bunule, să nu mă pui de-a stânga cu caprele ce te-au amărât. Nu-mi grăi: Nu te știu! Ci, după îndurările Tale, dăruiește-mi lacrimi neîncetate, dă-mi frângere de inimă și umilință și o curăță spre a se face biserică cu preasfântul Tău Har. Că, deși sunt păcătos și nevrednic, nu contenesc a bate la ușa milostivirii Tale!”.

Tropar, glas 1
Când va ședea Judecătorul pe scaunul Său și îngerii vor sta de față; când trâmbița va răsuna și văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându-te la judecată, căci atunci răutățile tale vor sta de față și greșelile tale cele ascunse se vor vădi. Drept aceea, mai înainte de sfârșit, strigă Judecătorului: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă miluiește!

Slavă… și acum…
Toți să priveghem și să întâmpinăm pre Hristos cu mulțime de untdelemn și cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce va rămâne afară, în deșert va striga către Dumnezeu: miluiește-mă!
Acest acatist a fost compus la mănăstirea Noul-Neamț a sfântului Paisie Velicicovski.
Read more >>