“Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea”
- De ce spuneti ca e o minciuna? -
Pentru ca fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu
relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu. Daca stau
mereu in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, simt adevarul celor spuse
de Mantuitorul: “Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru”. Simt pace,
bucurie, mangaiere, echilibru. Abia atunci relatia mea cu alti oameni
poate deveni relaxata, neposesiva, iar gelozia, controlul, invidia si
toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care traiesc
in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna. Altminteri, eu n-am
fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine. De
aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Omul crede ca si-a ales
partenerul gresit si de asta nu e fericit. Isi cauta alt partener si,
dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu
este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca
exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg. Noi, de fapt, ne
avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de
viata vine de la Dumnezeu si nu de la om. E clar atunci ca implinirea nu
poate sa fie decat in El. Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea,
ci de la Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa
am si implinirea familiala, sociala… Si mai e ceva: noi nu putem schimba
pe nimeni, fiecare se schimba numai daca vrea. Multi sunt nefericiti
pentru ca incearca sa-si schimbe “jumatatea”. Femeile, de exemplu, stiu
ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii,
neimpliniri. Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe. Cand iubesti
pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru
el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi.
Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti
arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau. Parintele Ghelasie de la
Frasinei spunea ca nu conteaza atat duhovnicul, cat ravna ucenicului.
Duhovnicul poate sa fie un om sfant, dar daca tu n-ai pic de ravna,
samanta ta ramane tot neincoltita. Tu insuti trebuie sa pui samanta in
pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti. Problema
nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face
asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru.
Preot DAN POPOVICI
sursa: e-mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu