duminică, 16 decembrie 2012

Cuvant de intelepciune al Parintelui Arhimandrit Marcu Manolis (19 august 1937 -16 aprilie 2010)



Părintele Marcu a zis:
” Viaţa duhovnicească este să păşeşti pe zăpadă şi să nu laşi urme “.
” Ascultarea înseamnă viaţă, iar neascultarea  înseamnă moarte “.
” Cea mai bună lecţie de Ortodoxie sunt sinaxarele Sfinţilor.Aici, credinţa dreaptă şi fapta pe măsură, care ajunge la martiriu.Noi nu cunoaştem primejdia martiriului, dar trebuie să lucrăm martiriul conştiinţei având ca îndrumători pe Sfinţi “.
” Nu e posibil să refuzi ajutorul aproapelui tău, lucru care nu se întâmplă fără jertă.Ajutorul însă nu trebuie să îl dai cu nemulţumire, cu sprânceana ridicată şi discriminatoriu (pe criterii economice, sociale). Toţi sunt fiii lui Dumnezeu, fraţi întru aceluiaşi tată şi robi ai unui singur Domn “
” Harul lui Dumnezeu sprijină în greutăţi”.
” Nimeni, om iubit sau duşman, nu e nimic altceva decât pământ, de aceea să evităm exagerările”.
” Bolile şi nenorocirile cad asupra noastră, dar trebuie să le înfruntăm cu răbdare. Sunt prilejuri de sfinţire , oricât ar fi de insuportabile “.
Şi când extenuaţi spuneam că nu mai suportăm, cu durere ne declara: „V-a părăsit harului lui Dumnezeu”. Atunci ne veneam în fire şi auzeam continuarea: „Rugăciune, copilul meu, rugăciune”.
” Cine suntem noi ca să îi judecăm pe ceilalţi?Toleranţa este semn al sfinţeniei “.
Sursa: aici
Read more >>

AJUTATI Biserica Sf. Daniil Sihastrul din Berceni!

Daca, acum an a fost un incediu devastator la asezamantul din  Valea Screzii, unde erau adapostiti cateva sute de orfani, acum un alt incendiu a ars o parte din acoperisul Bisericii Sf. Daniil Sihastrul din Berceni, unde slujeşte Părintele Mihai Andrei Aldea. 
Sa ajutam cum putem, fiecare cu cat poate, cu o suma de bani. Dumnezeu sa ii primeasca precum i-a primit cei doi bani ai vaduvei. 
Sa ne rugam pentru Părintele Mihai Andrei Aldea si pentru intreaga obste slujitoare sa-i intareasca Dumnezeu, sa le dea putere sa treaca peste aceasta incercare. 

Pentru aceia dintre voi care vreţi să ajutaţi şi financiar, sunt disponibile următoarele conturi: 
Cod IBAN: RO24RNCB0072049680150001 - ROL, BCR sucurs
ala sector 1, Bucuresti
Cod IBAN: RO24RNCB0072049680150002 - EURO, BCR sucursala sector 1, Bucuresti
Cod IBAN: RO24RNCB0072049680150003 - USD, BCR sucursala sector 1, Bucuresti
Cod Swift: RNCBROBU
Cod fiscal: 13621425










Domnul sa va rasplateasca pentru darnicia voastra!





Mirela Leocă
Read more >>

vineri, 14 decembrie 2012

CUV. PAISIE AGHIORITUL DESPRE SARBATORI



CUV. PAISIE AGHIORITUL DESPRE SARBATORI: “Intotdeauna le spun mirenilor sa inceteze de a mai lucra duminicile si sarbatorile, ca sa nu-i ajunga nenorociri”

“Incendiile sunt urgia lui Dumnezeu, pentru ca taiem lemne in duminici si sarbatori.
 Si raul este ca nu pricepem. Am trecut dincolo de limita rabdarii lui Dumnezeu”.

“Mai bun este putinul celui drept…

Astazi, din pacate, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfintenie, ci pentru laicizare. Mai demult oamenii lucrau toata saptamana, iar duminica era nelucrare. Acum nu lucreaza nici sambata. Dar traiesc duhovniceste mai mult, sau pacatuiesc mai mult?
 Daca si-ar valorifica timpul lor la cele duhovnicesti, oamenii ar fl altfel, ar fi mai adunati. Noi, oameni nenorociti ce suntem, pe toate le facem in paguba celor duhovnicesti, adica il nedreptatim pe Hristos. Mirenii orice lucru il au de facut, duminica se hotarasc sa-l faca. Cauta vreo duminica pentru lucrul acesta, vreo sarbatoare pentru celalalt, si astfel vine peste ei urgia lui Dumnezeu. Ce ajutor vor avea dupa aceea de la Sfinti? Duminica este zi de corvoada? Chiar si o mica slujire de ar vrea sa ne faca cineva, sa o faca, dar nu duminica.
Nu lasam pe Dumnezeu sa ne calauzeasca. Si tot ceea ce nu se face cu credinta in Dumnezeu, nu are legatura cu Dumnezeu; este ceva lumesc. De aceea si lucrul acela pe care il facem nu are binecuvantare si astfel nu are rezultate bune.Dupa aceea spunem: “Diavolul este de vina”. Nu este de vina diavolul, ci noi nu lasam pe Dumnezeu sa ne ajute. Cand lucram in zile de sarbatoare, dam drepturi diavolului si de la inceput intra in lucrarile noastre.
“Mai bun este putinul celui drept decat bogatia multa a pacatosilor“, spune psalmul. Aceasta are binecuvantare, toate celelalte sunt talas. Asadar, trebuie sa avem credinta, marime de suflet si evlavie si cu incredere sa le lasam pe toate la Dumnezeu. Altfel, diavolul ne va pune sa lucram in sarbatori, iar in celelalte zile vom casca gura.
Si sa vedeti cum Dumnezeu niciodata nu-l paraseste pe om.
 In duminici si sarbatori nu am lucrat si de aceea Dumnezeu niciodata nu m-a lasat, ci si toate treburile mi le binecuvanta.
·        Imi aduc aminte ca odata au venit niste masini de treierat in sat si l-au instiintat pe tatal meu ca vor incepe in ziua de Duminica, intai cu ogoarele noastre, dupa care vor pleca mai departe. Atunci tatal meu imi spune:
-          “Ce sa facem? Au venit masinile”.
-          Eu nu lucrez duminica, i-am spus. Sa incepem de luni”.
-          “Daca vom pierde aceasta ocazie, ne vom chinui mult cu caii“, imi spune tatal meu. “Nu-i nimic, ii spun. Lasa sa treier pana la Craciun”.
Si apoi am mers la biserica fara sa dau importanta faptului. De indata ce masinile au pornit spre locul de treierat, s-au stricat in drum si au instiintat din nou pe tata:
-          “Sa ne iertati dar s-au stricat masinile. Vom merge la Ioanina sa le reparam si luni vom incepe intai de la Dumneavoastra!”.
Astfel n-au treierat duminica, ci luni. Multe de acestea au vazut ochii mei.
Daca se intampla cateodata sa-mi aduca cineva peste, ii spun: “Ia-l si du-te”. Daca unul aduce peste viu, altul mort, atunci ar insemna sa ma ocup numai de peste? Si aici, daca aduc pestele in zi de sarbatoare si vreti sa-l pregatiti, atunci cum va vetfi bucura de sarbatoare?
·        Va aduceti aminte de Parintele Mina de la Schitul Sfanta Ana?
      Un pescar i-a adus intr-o duminica dimineata peste pentru praznic.
           “Parinte, este proaspat“, ii spune.
            “Bine, dar astazi este duminica. Cand i-ai prins de sunt proaspeti?“, il intreaba     mirat Parintele Mina.
           “Astazi dimineata”, ii raspunde pescarul.
          “Arunca-i! Acestia sunt afurisiti”, ii spune Parintele Mina.
        “Si daca vrei sa te convingi, arunca un peste la motan si vei vedea ca nu-l va      manca“.
 Intr-adevar, pescarul a aruncat un peste la motan si acela si-a intors capul inapoi,   aratand dezgust. O astfel de sensibilitate aveau cei de demult. 

Lucreaza in duminici si sarbatori si ii ajung nenorociri

De obicei, inainte de Vecemia Sarbatorii sau a duminicii inceteaza orice lucrare. Este mai bine sa se lucreze mai mult in ziua de mai inainte de ajun, atunci cand se poate randui aceasta, si sa nu se lucreze dupa Vecernia ajunului.
Mai demult si taranii care erau la ogoarele lor, de indata ce auzeau clopotul de Vecernie, isi faceau Cruce si incetau munca. La fel si femeile ce stateau acasa, se sculau, isi faceau Cruce si lasau impletitul sau orice altceva lucrau. Iar Dumnezeu ii binecuvanta. Erau sanatosi si se bucurau… Acum au desfiintat sarbatorile, s-au indepartat de Dumnezeu si de Biserica si in cele din urma tot ce scot din munca lor dau la doctori si la spitale…
 Odata a venit un tata la Coliba si mi-a spus: Copilul meu se imbolnaveste adesea si medicii nu pot afla ce are”. “Sa incetezi de a mai lucra duminica si toate se vor schimba”, i-am spus. Si intr-adevar, n-a mai lucrat si copilul lui s-a facut bine.
Intotdeauna le spun mirenilor sa inceteze de a mai lucra duminicile si sarbatorile, ca sa nu-i ajunga nenorociri in viata.
 Fiecare isi poate randui treburile, astfel incat sa nu le faca in duminici si sarbatori. Esenta problemei este sensibilitatea duhovniceasca. Daca exista sensibilitate, se pot afla solutii pentru toate. Si chiar de s-ar pagubi putin din pricina unor schimbari ale treburilor lor, vor primi indoita binecuvantare. Dar multi nu inteleg aceasta. Nu merg nici la Sfanta Liturghie. Sfanta Liturghie sfinteste. Daca crestinul nu merge duminica la biserica, cum se va sfinti?
Din pacate insa, oamenii incet-incet merg inspre a nu mai respecta nici sarbatori, nici nimic. Vezi ca si numele le schimba, ca sa nu-si mai aduca aminte de sfinti. Pe Vasiliki o fac Viki; pe Zoe, Zozo, spunand astfel de doua ori “Zoo” Au pus sarbatoarea mamei, a lui mai, aprilie… Peste putin vor spune: “Astazi este sarbatoarea anghinarei , cealalta a chiparosului, in cutare ziua de nastere a celui ce a inventat bomba atomica sau fotbalul“.

Dar nu va lasa Dumnezeu…”

Sursa: e-mail
Read more >>

miercuri, 12 decembrie 2012

Celebra minune a Sf. Spiridon



Se cuvine să stăruim puțin și asupra cre­dinței neclintite a Sfântului. Următoarea minune va dovedi cu prisosință acest lucru.
Pe când domnea marele Constantin, pri­mul împărat al creștinilor, a avut loc cu­noscutul Sinod ecumenic de la Niceea, unde sfinții părinți s-au adunat pentru a-l anate­miza pe Arie hulitorul, care afirma că Dom­nul Hristos ar fi o simplă creatură a Tatălui, și pentru a apăra adevărul, acela că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și de o ființă cu Tatăl. La Sinod lua parte și Sfântul Spi­ridon, pe atunci în vârstă de vreo 57 de ani.
Împăratul le îngăduise și unor filosofi să participe la Sinod. Aceștia, împăunați de trufie, pricepuți la a învârti vorbele, erau de partea lui Arie și combăteau cu multă în­dârjire adevărul pe care îl apărau părinții. Cu toate acestea, nu reușeau să convingă. Și, pentru că dăduseră greș cu apologia lor îngustă, începuseră să recurgă la alte șire­tlicuri sofistice înșelătoare.
Văzând Sfântul Spiridon viclenia și nerușinarea cu care ritorii cei mult vorbitori își băteau joc de învățăturile ortodocșilor, ceru și el cuvântul. Apropiindu-se, așadar, cu îndrăzneală de filosof, spuse:
– O, filosofule, ascultă-mă acum și pe mine, în numele Domnului Hristos.
Și începu:
Este Dumnezeu Creatorul cerului și al pământului și al tuturor puterilor cerești; El l-a făcut pe om din țărână, El le-a făcut pe toate cele văzute și nevăzute; numai prin Cuvântul și Duhul Său, a creat cerul, pământul, marea, aerul, animalele; la urmă l-a creat pe om, cea mai minunată dintre făpturile Sale. El a făcut totul: stelele, lumi­nătorii, ziua, noaptea și toate celelalte.
Astfel, noi știm că Hristos este Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu, credem că S-a născut pentru noi din Fecioară, S-a răstignit și S-a îngropat, iar apoi a înviat și S-a înălțat la cer, dăruindu-ne și nouă nestricăciunea și viața veșnică. Și spunem că va veni din nou să judece pe vii și pe morți, să le judece gândurile, faptele și vorbele. Și credem că Fiul este de aceeași ființă cu Tatăl și vrednic de aceeași cinstire.
Nu ți se par adevărate toate acestea, filo­sofule? întrebă Sfântul Spiridon.
După ce termină de vorbit, Sfântul luă în mâna stângă o cărămidă și atunci se petrecu o mare minune. În aer s-a aprins foc, iar pe pă­mânt s-a vărsat apă. Lutul a rămas în mâi­nile Sfântului. Iar filosoful cel atât de bun de gură până atunci se trezi brusc ca un pește fără de glas.
Episcopii nu mai puteau de fericire că or­to­doxia biruise prin marea minune a Sfân­tului Spiridon și dădeau necontenit slavă lui Dumnezeu.

Sursa: aici
Read more >>

marți, 11 decembrie 2012

Casa zburatoare a Maicii Domnului

Casa zburatoare a Maicii Domnului











































- Este vorba de casuta din Nazaret a Sfintei Fecioare Maria, in care a locuit un timp impreuna cu Iisus si cu Iosif, si care, printr-o minune, si-a schimbat locul de mai multe ori -

Sfanta Familie din Nazaret

* In Evanghelia dupa Luca se arata ca, dupa Nasterea Domnului Iisus in Betleem, a urmat "Fuga in Egipt", pentru a salva copilul de uciderea hotarata de regele Irod. Dupa uciderea pruncilor nevinovati si dupa moartea lui Irod, lui Iosif i s-a transmis in vis ca poate sa se intoarca la Nazaret (cf. Matei 2,19 - 23).
* Nazaretul, orasul Sfintei Fecioare Maria, este asezat in Galilea, mai la nord de Ierusalim si Betleem, la poalele unor coline, dupa care se intinde campia roditoare a Iordanului.
* Tot Evanghelistul Luca ne arata ca Iosif, originar din Iudeea, plecase spre Betleem, ca sa se inscrie, impreuna cu Maria, in cadrul unui recensamant (Luca 2,1-7). Mentionam ca la acest recensamant, ce se pastreaza inca in Arhivele Imperiale, la Roma, este inscris si Iisus.
* In anul 328, Imparatul Constantin, la cererea mamei sale Elena, a construit o biserica peste casuta din Nazaret. In secolul al VIII-lea, musulmanii cucerind Palestina, storceau bani de la pelerini, amenintand ca altfel darama acea biserica. Cruciada a II-a a eliberat Ierusalimul pentru scurt timp (1147-1149).
* Prin anul 1265, turcii cucerind complet Palestina au daramat numai biserica, pastrand casuta, din respect pentru Maria si Fiul ei, Iisus, de care vorbeste Coranul. In timpul Sultanului Saladin, la inceputul lui mai 1291, se produce insa incredibilul.

Disparitia si aparitiile casutei din Nazaret Astfel, la 10 mai 1291, casuta din Nazaret dispare - spre disperarea interesata a turcilor - si reapare, la circa 2000 km, spre nord-vest, intr-o poiana dintr-o padure, la Tersatto, nu departe de Fiume (astazi Rijeka, in Croatia).

Acolo a fost descoperita de niste taietori de lemne, care au anuntat imediat ceea ce au vazut: o statuie afumata a Maicii Domnului si o veche pictura cu ea, o cruce greaca, cu inscriptia INRI, un interior modest, cu un mic cuptor afumat si ustensile de bucatarie si o pictura mai mare, cu un rege in lanturi. Era Ludovic al IX-lea, regele Frantei, facut prizonier in batalia de la Mansuah, de catre Sultanul Egiptului. In lanturi, monarhul s-a rugat lui Dumnezeu, promitand ca daca va fi eliberat, va merge cu umilinta la Nazaret. Fiind eliberat, in ziua de Buna Vestire, la 25 martie 1252, a venit la Nazaret, imbracat in sac, cu talpile goale, si astfel a vizitat toate locurile sfinte (Relatarea dominicanului Geoffroy de Beaujeu, duhovnicul sau).
* Vestea zboara... Parohul Alexandro de Giorgio, grav bolnav si zacand la pat, este brusc vindecat de o vedenie in care Fecioara Maria ii spune ca il tamaduieste pentru ca el sa creada ca Dumnezeu "pentru care nimic nu este cu neputinta" a facut acea minune! Atunci, pentru a verifica realitatea, guvernatorul provinciei a trimis o delegatie la Nazaret (formata din doi specialisti si un cleric de incredere), care au ascultat marturiile turcilor, au masurat dimensiunile casei dupa urme: 8,52 m lungime, 4,10 m latime, 3,30 m inaltime.
* Nimeni nu stie de ce, dar dupa trei ani, in noaptea de 10 decembrie 1295, casuta dispare de acolo si reapare in partea cealalta a Adriaticii, nu departe de oraselul italian Recanati, intr-o padure ce apartinea unei localnice pe nume Loretta, fiind descoperita de niste ciobani.
* Iarasi, dupa verificari, incep si acolo pelerinajele, dar si jefuirea pelerinilor de catre hoti. Astfel ca, dupa alte 8 luni, tot intr-o noapte, casuta se deplaseaza putin mai departe de Recanati, pe un ogor apartinand unor frati: contii Stefan si Simon Rinaldi di Antici. Din pacate, erau doi hapsani, care se certau de la banii pe care-i luau, si ei, de la pelerini.
Nazaret - vedere generala

Casa zburatoare a Maicii Domnului

* Ca urmare, intr-o noapte din preajma Craciunului anului 1295, casuta se muta la Porto di Recanati, unde a ramas definitiv, fiind ulterior adapostita intr-o mareata bazilica, construita in secolul al XVI-lea de genialul arhitect Bramante, cel care a construit si fatada Catedralei San Pietro din Roma. De atunci, casa Maicii Domnului a fost vizitata de mai multi regi, papi si personalitati celebre. Anual, vin circa 2 milioane de pelerini.
* Desigur ca rationalistii moderni au vrut sa demonstreze ca totul este o legenda. Astfel, in anul 1962, s-a initiat un vast program de cercetare interdisciplinara, cu arheologi, istorici si specialisti din diverse domenii. Dupa temeinice verificari au rezultat urmatoarele:
- la sfarsitul secolului al XIII-lea, a existat, intr-adevar, parohia Tersatto si parohul Alexandro de Giorgio;
- o casa fara temelie, care rezista atatea secole, in diferite locuri, constituie o performanta pe care tehnica moderna nu o poate explica;
- s-a constatat ca materialul din care sunt facuti peretii, doua specii de calcar, nu se gaseste decat in Nazaret;
- partea lemnoasa din care sunt facute obiectele si peretii sunt de lemn de Liban, ce nu se importa in Italia.

Parerea specialistilor

Specialistii de atunci si de azi au ramas si sunt nedumeriti asupra fenomenelor de amploare ce au avut loc. Parapsihologii vorbesc despre "dematerializari" si "rematerializari". Dar cei mai credibili sunt teologii, care considera ca prin aceasta casuta, in care Iisus, Maria si Iosif au trait ca oameni simpli, cu o rogojina pe jos, pe care se culcau noaptea, acoperindu-se cu o scoarta, Divinitatea a vrut sa dea, succesiv, un avertisment tuturor profitorilor, hraparetilor, agonisitorilor de bani si, desigur, nu numai celor din secolul al XIII-lea!
* Astfel, Casa sfanta - "Casa santa" din Loretto, cum este cunoscuta miilor de turisti care o viziteaza, ramane un fenomen extraordinar, o enigma tulburatoare, inexplicabila si totusi atat de draga sufletelor milioanelor de credinciosi.
prof. univ. dr. DAN PAVELESCU, membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice

Sursa: http://www.formula-as.ro/2011/995/miracole-28/casa-zburatoare-a-maicii-domnului-14454

Read more >>

luni, 10 decembrie 2012

Arătarea Maicii Domnului lui Valeriu Gafencu in noaptea de Craciun


La Craciun era destul de inviorat. In noaptea cantarilor ingeresti a compus un minunat colind al detinutilor din Targu-Ocna. In patul de alaturi isi dadea sufletul arhimandritul G. [parintele martir Gherasim Iscu, n.n] Venise in stare grava de la Canal, unde fusese unul dintre stalpii rezistentei. In seara aceea a Nasterii Pruncului Iisus el a fost luat la cer. A plecat neclintit in credinta. Neavand cu ce-l imbraca, caci rufele sale erau ude de transpiratie, Valeriu i-a oferit hainele lui si a pastrat pentru sine pe ale parintelui.
- Acestea sunt hainele mele monahale! A zis el emotionat. Cu ele sa ma inmormantati!
Noaptea aceea de Craciun nu o voi putea uita pana la sfarsit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luandu-le pulsul si ingrijindu-i. Din cand in cand imi mai aruncam privirea si spre Valeriu. Era vesel, fericit inlauntrul sau, cu pleoapele lasate, cu capul plecat in piept. Nici el nu se putea odihni. Dupa ce mi-am terminat treaba, am simtit ca ma cheama din priviri, ca ma roaga sa ma duc la el. M-a privit cu o patrundere cum inca nu simtisem pana atunci. Si-a facut semnul crucii, apoi mi-a luat mana. Un fior adanc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobisnuit la el, caci in starea lui duhovniceasca putea ramane destins pana si in cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat sa trecem. Simteam ca are ceva sa-mi impartaseasca.
- Ioane, tu imi esti cel mai bun prieten, mi-a zis. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca sa-ti cer sfat, sa ma supun tie. Vrei sa ma asculti?
- Te ascult, am raspuns eu, dar nu stiu daca voi fi vrednic de increderea ce-mi arati.
Valeriu a plecat ochii si mi-a spus linistit:
- In noaptea asta am privegheat. Asteptam sa vina cantecul colindei mele. Doream sa fie foarte frumos. Il cantam in mine. Il desluseam din cerurile inalte din care cobora. Cam greu pentru mine, caci nu cunosc notele muzicale si trebuie sa o fac dupa ureche. Eram deci treaz, lucid si senin, cand deodata am vazut ca am in mana fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de intamplare, am ridicat privirea si la capul patului meu am vazut-o pe Maica Domnului, imbracata in alb, in picioare, vie, reala. Era fara Prunc. Prezenta ei mi se parea materiala. Maica Domnului era aievea langa mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul parea nesfarsit. Atunci Ea mi-a spus:
“Eu sunt dragostea ta. Sa nu te temi. Sa nu te indoiesti. Biruinta va fi a Fiului meu. El a sfintit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile intunericului cresc si inca vor mai inspaimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu asteapta pe oameni sa se intoarca la credinta. Azi sunt mai cutezatori fiii intunericului decat fiii luminii. Chiar de vi se va parea ca nu mai e credinta pe pamant, sa stiti ca totusi izbavirea va veni, dar ca prin foc si prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici insa e multa credinta si am venit sa va imbarbatez. Indrazniti, lumea e a lui Hristos!“
Apoi Maica Domnului a disparut si am ramas coplesit de fericire. M-am uitat in mana, dar nu mai aveam nici o fotografie.
Valeriu vorbea simplu, deschis, fara urma de parere de sine. Sufletul lui parea un potir din cel mai pur cristal, care se invrednicise a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit si pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea ca nu fusese o inselare. Ma simteam cumva si eu sfintit, innoit, participand la minune. Cu intensitatea cu care tasnesc intr-o astfel de imprejurare luminile launtrice, cu sfiala dar si cu convingere i-am spus simplu:
- Dumnezeu ne cerceteaza. Daca noi vom cadea, El va birui. Ne trebuie credinta, si acum putem avea mai multa. Sa ne rugam!
Am facut impreuna o scurta rugaciune. Si in tacerea camerei 4 pentru muribunzi, sufletele noastre s-au facut pentru o clipa scara catre.

Preluare de aici.
Read more >>