Axion al PreSfintei Fecioare Nascatoare de Dumnzeu, care se rosteste, cu bucurie pascala, de la Inviere pana la Inaltare

Axion al PreaSfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, care se rosteste, cu bucurie pascala, de la Inviere pana la Inaltare

 

        Ingerul a strigat celei pline de dar: Curata Fecioara, bucura-te, si iarasi zic: bucura-te, caci Fiul tau a inviat a treia zi din mormant! Lumineaza-te, lumineaza-te, Noule Ierusalime, caci slava Domnului peste tine-a rasarit! Salta, salta acum si te bucura, Sioane! Iar tu, Curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru invierea Celui nascut al tau!

Read more >>

Acatistul Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos

Acatistul Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos

Condacul 1
Tu, Doamne, ai ales dintre toate neamurile o Preacurata Fecioara si din ea s-a nascut cu trupul Fiul Tau, Hristos Dumnezeul nostru, pentru care noi, robii Tai, Iti aducem, Stapane, cantare de multumire. Tu insa, avand nespusa milostivire, izbaveste-ne din toate necazurile, pe noi cei care cantam: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.

Icosul 1
Multime de ingeri s-a adunat sa vada Nasterea cea negraita si vazand pe Ziditorul lor culcat in iesle ca un prunc, s-au mirat si cu frica mare s-au inchinat Celui Nascut si Celei ce L-a nascut, cantand:
Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nascut din Tatal mai inainte de veci.
Slavă Tie, Cel ce toate le-ai facut impreuna cu Tatal si cu Duhul;
Slavă Tie, Cel ce ai venit sa mantuiesti pe cei pierduti;
Slavă Tie, ca ai luat chip de rob;
Slavă Tie, Povatuitorul celor rataciti;
Slavă Tie, Mantuitorul celor ce pier;
Slavă Tie, Cel ce ai daramat peretele vrajbei;
Slavă Tie, ca iarasi ai deschis raiul cel inchis prin neascultare;
Slavă Tie, ca ai iubit, in chip negrait neamul omenesc;
Slavă Tie, ca ai prefacut in Cer pestera de pe pamant;
Slavă Tie, ca ai facut pe Fecioara care Te-a nascut, Prestol de heruvimi;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.

Condacul al 2-lea
Vazand Ingerii cei netrupesti pe Stapanul lor luand trup din Preacurata Fecioara, s-au spaimantat si au zis: preaslavita si nepatrunsa este pentru noi aceasta Taina si cu frica au cantat: Aliluia.

Icosul al 2-lea
Toata faptura cea intelegatoare s-a spaimantat si multumind canta taina Nasterii Tale, Stapane, iar puterile ceresti se bucura, glasuind: Slava intru cei de sus, lui Dumnezeu, si pamantul cu oamenii se bucura, iar noi cantam neincetat:
Slavă Tie, Cel ce esti slavit intru cele de sus ca Dumnezeu;
Slavă Tie, Cel ce ai facut pace pe pamant;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai impacat cu Tatal;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai aratat noua pe pamant;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai intrupat negrait din fecioara;
Slavă Tie, Cel ce ai stralucit ca o stea;
Slavă Tie, ca prin aceasta pe magi i-ai chemat la inchinare;
Slavă Tie, Cel ce ai primit darurile lor cu milostivire;
Slavă Tie, Cel ce ai invatat toata faptura sa slujeasca Tie;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai inteleptit pe noi sa-Ti cantam Tie;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai unit pe noi cu Tine;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai mantuit pe noi;
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.

Condacul al 3-lea
Puternic intru tarie, Dumnezeu al pacii si Tata al bunatatilor ai venit pe pamant sa mantuiesti lumea ce pierea in necazuri. Acum, Tu Te nasti la Betleem, ca un prunc, din Fecioara care s-a arata Maica si Mijlocitoare a mantuirii tuturor celor ce slavesc intruparea Ta cu cantarea:Aliluia.

Icosul al 3-lea
Avand pe Maica Ta cea Preacurată rugătoare neincetată, veselindu-ne, cantăm Taina intrupării Tale, Stapane, si Nasterea din Fecioară bineplacută lui Dumnezeu, grăind:
Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai născut in chip negrăit din Fecioară;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai arătat nouă adancul iubirii Tale de oameni;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai iubit pe noi in chip nespus;
Slavă Tie, Cel ce ai căutat oaia cea pierdută;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai bucurat cu ingerii de găsirea ei;
Slavă Tie, Cel ce ai pus-o pe umerii Tăi;
Slavă Tie, Cel ce ai dus-o la Tatăl;
Slavă Tie, Cel ce ai făcut cu oamenii si cu ingerii o singura turma;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai arătat nouă mare si negrăita milă;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai iubit pe noi mai mult decat toata zidirea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slavă Tie.

Condacul al 4-lea
Furtună de ganduri indoite avand mai inainte neprihanitul Iosif, acum, inlăuntrul pesterii Dumnezeiesti, vede cele peaslăvite. Văzand insă ca un om se naste din Fecioară, a inteles din lucrare că este Dumnezeu adevărat si de aceea s-a inchinat, cantand: Aliluia.

Icosul al 4-lea
Auzind păstorii pe Ingerul ce le-a vestit că s-a născut Mantuitorul lumii in cetatea lui David, au alergat in grabă si L-au văzut pe Acesta in iesle ca un miel nevinovat, din pantecele Fecioarei născut, in iesle culcat si au slujit cu bunăcuviintă Celei ce a născut si in faţa lui Iosif cu frica au stat, povestind cele spuse lor si inchinandu-se Celui Născut au zis:
Slavă Tie, Mielul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii;
Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-ai arătata nouă minuni negrăite;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai invrednicit pe noi să ascultăm cantare ingerească;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai invăţat să Te slăvim impreună cu ingerii;
Slavă Tie, Cel ce ai inţelepţit pe ingeri si pe oameni să-Ti cante Tie;
Slavă Tie, Cel ce ai făcut bucurie pe pamant si in ceruri;
Slavă Tie, că pentru Tine se bucură cele ceresti cu cele pamantesti;
Slavă Tie, ca prin Tine se unesc cele pamantesti cu cele ceresti;
Slavă Tie, Cel ce ai arătat neputincioasă puterea diavolului;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai izbavit de chinurile aceluia;
Slavă Tie, bucuria negrăită a celor ce cred in Tine;
Slavă Tie, dulceaţa nespusă a celor ce Te iubesc pe Tine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slavă Tie.

Condacul al 5-lea
Steaua cea mult strălucitoare vestind Nasterea lui Hristos, a fost văzută de magii cei iubitori de stele si, conducandu-se după ea, au ajuns la Cel Neajuns, L-au văzut pe Cel Nevăzut si, bucurandu-se, I-au cantat: Aliluia.

Icosul al 5-lea
Vazand impăratii caldeeni in mainile Fecioarei pe Imparatul impăratilor, ce stătea ca pe un tron de Heruvimi si socotind a fi Stăpanul, chiar dacă a primit chip de rob, s-au grăbit a-I aduce daruri: aur, precum unui Impărat a toate; tămaie, precum lui Dumnezeu; smirnă, precum unui muritor si, inchinandu-se, I-au cantat:
Slavă Ţie, Cel ce ai răsărit tuturor, lumină;
Slavă Ţie, Cel ce prin stea ne-ai chemat să ne inchinăm Tie;
Slavă Ţie, Cel ce ai mustrat mania de fiară a lui Irod;
Slavă Ţie, Cel ce ai arătat le vedere uneltirea lui zadarnică;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbăvit de inselăciunea acestuia;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invătat să ne inchinam Tie, Soarele dreptatii;
Slavă Ţie, Cel ce ai luminat toate cu lumina cunostintei;
Slavă Ţie, Cel ce prin Nasterea Ta ai lepădat inchinarea la idoli;
Slavă Ţie, Cel ce ai nimicit stăpanirea vrăjmasului pană la sfarsit;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invătat să ne inchinam Tie impreună si Tatălui si Duhului;
Slavă Ţie, Cel ce pentru noi ai zdrobit capul sarpelui amagitor;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbăvit de vesnica moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai intrupat, Slavă Tie.

Condacul al 6-lea
Vestirile dumnezeiasti cele pentru Tine, Mantuitorule, implinindu-se, pe pamant Te-ai arătat, si acum in pestera saracacioasa Te-ai născut din curata Fecioară. Tu bogat fiind, pentru noi de bună voie ai sărăcit, pentru ca oamenii să se imbogătească si să-Ti cante cu credintă: Aliluia.

Icosul al 6-lea
Răsărit-ai din Fecioara si din Maica Ta Neispitită de nuntă, Iisuse, luminand precum soarele si alungand minciuna intunericului, iar demonii nerăbdand tăria Ta, Mantuitorule, toti s-au cutremurat si iadul văzand minunea, s-a temut, iar noi cu multumire iti cantăm:
Slavă Ţie, Mântuitorul lumii;
Slavă Ţie, Sfărâmătorul demonilor;
Slavă Ţie, Cel ce ai infricosat cu nasterea ta pe incepătorul minciunii;
Slavă Ţie, Cel ce ai zdrobit inchinarea la idoli;
Slavă Ţie, Cel ce ai luminat toate cu lumina cunostintei de Dumnezeu;
Slavă Ţie, Cel ce ai izgonit intunericul necunostintei;
Slavă Ţie, Cel ce ca o Piatră ai izvorat tuturor apa mantuirii;
Slavă Ţie, Cel ce ai potolit setea lui Adam si a lui David;
Slavă Ţie, ca prin Nasterea Ta, precum un soare toate le-ai luminat;
Slavă Ţie, Cel ce ai inconjurat pamantul cu razele luminii harului;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai arătata nouă pe pămant făgăduinta;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbavit pe noi de blestemul părintesc;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.

Condacul al 7-lea
Vrand să ne descoperi taina cea din veac ascunsă, din toată zidirea ai ales slujitori ai tainei, Mantuitorule. De la ingeri pe Gavriil, de la oameni pe Fecioara, din ceruri steaua, de pe pămant pestera, unde ai binevoit să te nasti, iar noi, minunandu-ne de intelepciunea Ta cea negrăită, cantam: Aliluia.

Icosul al 7-lea
Făptură nouă Te-ai arătat, luand trup Ziditorule al tuturor; din pantece fără sămantă ai răsărit si păstrandu-l nestricat ne-ai arătat pe Mijlocitoarea mantuirii, iar noi cantam:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-ai dat nouă Mamă pe Maica milostivirii ce Te-a născut;
Slavă Ţie, că pe aceasta si după Nastere ai păstrat-o Fecioară;
Slavă Ţie, Cel ce ai venit să mantuiesti pe Adam;
Slavă Ţie, Cel ce ai potolit lacrimile;
Slavă Ţie, Cel ce ai venit să mantuiesti toate;
Slavă Ţie, Cel ce ai rupt zapisul păcatelor noastre;
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat chipul smereniei;
Slavă Ţie, Cel ce pentru noi ai sărăcit;
Slavă Ţie, că prin săracia Ta pe noi ne-ai imbogătit;
Slavă Ţie, că ne-ai imbrăcat cu haina mantuirii;
Slavă Ţie, că prin iubirea Ta pe noi ne-ai mantuit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slavă Tie.

Condacul al 8-lea
Văzand străină si preaslavită Nasterea Ta ce s-a săvarsit in pesteră, să ne instrăinam mai mult de lumea ce desartă si mintea la cele dumnezeiesti să o suim. Că pentru aceasta s-a arătata Dumnezeu pe pămant om smerit, ca să-i ridice la Ceruri pe cei ce cantă Lui: Aliluia.

Icosul al 8-lea
Tot esti iubire, tot esti dulceată pentru cei ce te iubesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule, si coborarea Ta Dumnezeiasca o slăvim, că din fecioară curată Te-ai născut pe pămant ca să ne ridici la ceruri pe noi, cei ce Iti cantăm:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu,Cel ce pe pămant Te-ai născut;
Slavă Ţie, Cel ce in chip negrăit Te-ai intrupat din Fecioară;
Slavă Ţie, că Te-ai arătat nouă;
Slavă Ţie, că departe fiind, pe noi la Tine ne-ai chemat;
Slavă Ţie, că esti a noastră bucurie nespusă;
Slavă Ţie, dulceata inimilor noastre;
Slavă Ţie, că prin Nasterea Ta lumina mantuirii ne-ai strălucit;
Slavă Ţie, Cel ce ai vărsat lacrimi pentru mantuirea noastră;
Slavă Ţie, că prin acestea focul patimilor noastre l-ai stins;
Slavă Ţie, că de necurătia patimilor ne-ai spălat;
Slavă Ţie, că din moarte ne-ai curătit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce pentru noi te-ai intrupat, Slavă Tie.

Condacul al 9-lea
Toata intelepciunea si toata mintea ingereasca si omeneasca nu pot sa priceapa Taina Nasterii Tale negraite, totusi, preabunule Stapane, primeste dragostea si credinta noastra si ne mantuieste pe noi care cantam: Aliluia.

Icosul al 9-lea
Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem nedumeriti , ca pe niste pesti fara de glas, nestiind ce sa spuna despre intruparea Ta, Stapane, ca fiind Dumnezeu desavarsit te-ai aratat si om desavarsit si din Fecioara neispitita de nunta cum Te-ai nascut? Noi insa nepunand la indoiala aceasta Taina, cu o singura credinta Te slavim, cantand:
Slavă Ţie, Ipostasul intelepciunii lui Dumnezeu;
Slavă Ţie, negraita Bucurie a tuturor;
Slavă Ţie, ca pe intelepti i-ai aratat neintelepti;
Slavă Ţie, ca pe cei ce Te-au ispitit i-ai rusinat
Slavă Ţie, ca toata impletitura de basme ai stricat;
Slavă Ţie, ca pe toti i-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu;
Slavă Ţie, ca in toate cu intelepciune ai lucrat;
Slavă Ţie, ca pe multi cu pricepere i-ai luminat;
Slavă Ţie, ca noua calea mantuirii ne-ai aratat;
Slavă Ţie, ca esti adanc neajuns de milostivire;
Slavă Ţie, ca esti noian de bunatati si de iubire de oameni;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.

Condacul al 10-lea
Vrand sa mantuiasca lumea ce se afla pe calea pierzarii, ca un prunc se naste din Fecioara si in scutece in iesle se infasa, dezlegand legaturile cele multe ale pacatelor noastre: El este Fiu al lui Dumnezeu si se arata Fiu al Fecioarei! Si pe toate cu intelepciune le tocmeste ca sa mantuiasca pe cei ce canta Lui: Aliluia.

Icosul al 10-lea
Peretele si stalpul rautatii celei potrivnice lui Dumnezeu si rod al faradelegii s-a aratat Irod , vrand sa ia viata Pruncului Iisus si pe pruncii cei nevinovati i-a secerat cu sabia, precum spicele necoapte ale tarinii, iar noi, lepadand orice rautate a inimilor noastre Sa-L proslavim pe cel ce a venit sa ne mantuiasca si sa-i cantam:
Slavă Ţie, Cel ce uneltirea lui Irod zadarnica ai aratat-o;
Slavă Ţie, ca pruncii ucisi de acesta cu ingerii i-ai numarat;
Slavă Ţie, pierzatorul rautatii;
Slavă Ţie, invatatorul smereniei si indreptatorul celor rataciti;
Slavă Ţie, Cel ce ai luminat tuturor lumina dreptatii;
Slavă Ţie, Cel ce ai invatat pe toti smerenia si blandetea;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invatat a te cunoaste pe Tine;
Slavă Ţie, ca prin Nasterea Ta ai sfintit pantecele ce Te-a nascut;
Slavă Ţie, Cel ce ai primit daruri de la magi si de la pastori;
Slavă Ţie, ca si pe cele necuvantatoare le-ai invatat a sluji Tie;
Slavă Ţie, Cel ce ai sfintit toata faptura;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.

Condacul al 11-lea
Toata cantarea pe care vrem sa o aducem cu vrednicie intruparii Tale, se biruieste si mai lesne este sa tacem. Caci daca Ti-am aduce cantari nenumarate, precum nisipul marii, Imparate Preasfant, nimic nu facem cu vrednicie. Deci cu frica iti cantam: Aliluia.

Icosul al 11-lea
Lumina Neinserata stralucind din Fecioara Te-au vazut pe Tine cei ce sedeau in intunericul si in umbra mortii, Mantuitorul nostru, si s-au luminat cu focul dumnezeirii Tale si Tie, Datatorule de lumina, Ti-au cantat:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Lumina cea neapusa;
Slavă Ţie, Soarele dreptatii, ca prin Nasterea Ta toate le-ai luminat;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai luminat cu multa lumina a cunostintei Tale;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izvorat noua râul harului cel nesecat;
Slavă Ţie, Cel ce ai adapat cu indestulare pe cei insetati de mantuire;
Slavă Ţie, ca celor ce te iubesc pe Tine le-ai aratat usoare jugul si sarcina Ta.
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai usurat de greutatea pacatelor noastre;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbavit de munca vrajmasului;
Slavă Ţie, ca prin venirea Ta pe pamant toate le-ai bucurat;
Slavă Ţie, ca ne-ai bucurat pe noi prin facerea din nou a lumii;
Slavă Ţie, ca te-ai aratat hotar al nadejdilor noastre;
Slavă Ţie, ca noi, fiind vrajmasi cu Tatal nostru, ne-ai impacat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slavă Ţie.

Condacul al 12-lea
Cel ce ai venit sa dai Har si sa dezlegi pacatele tuturor, prin intruparea Ta, Mantuitorule, prin aceasta iarta greselile noastre si rupe zapisul pacatelor noatre, iar noi Nasterea Ta cea nespusa slavind, vom canta neincetat: Aliluia.

Icosul al 12-lea
Cantand intruparea Ta, Te laudam, Te binecuvantam si ne inchinam Tie, Mantuitorul nostru, si credem ca Domn si Dumnezeu esti mantuindu-i pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine si Nasterea Ta negraita din Fecioara o proslavesc si canta asa:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti inchinat intru cei de sus impreuna cu Tatal si cu Duhul;
Slavă Ţie, Cel ce esti slavit de multimile celor pamantesti si al celor ceresti;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai descoperit Taina cea din veac ascunsa;
Slavă Ţie, ca prin Tine ni s-a aratat noua iubirea cea negraita;
Slavă Ţie, Impodobitorul a toata faptura;
Slavă Ţie, Mantuitorul nostru Cel Preamilostiv;
Slavă Ţie, Cel ce intaresti scepturile celor de pe pamant cu smerenie imparateasca;
Slavă Ţie, Cel ce esti Bisericii temelie si intarire;
Slavă Ţie, podoaba si mantuirea tuturor credinciosilor;
Slavă Ţie, Cel ce ii impodobesti pe ierarhii si preotii evlaviosi cu intelepciune si marire;
Slavă Ţie, ca esti trupurilor noastre Doctor si vindecare;
Slavă Ţie, ca esti Podoaba si Mantuitorul sufletelor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce te-ai intrupat pentru noi, Slavă Ţie.

Condacul al 13-lea
Preadulce si Preabunule Iisuse, Mantuitorul nostru, Ziditorule si Stapane! Primeste acum aceasta neinsemnata rugaciune si multumita a noastra, precum ai primit inchinarea si darurile magilor, si ne pazeste pe noi, robii Tai, de tot necazul, si ne daruieste iertare pacatelor si ne izbaveste de chinurile cele vesnice pe noi, cei ce cu credinta slavim nasterea Ta din Fecioara si cantam Tie: Aliluia.

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.

 Apoi se zice din nou Icosul intai si Condacul intai.

Read more >>

Rugaciunea lui Iisus

Rugaciunea lui Iisus

 

"O jumatate de ora de rugaciune a lui Iisus valoreaza cât trei ore de somn adânc. Îndelunga rostire a rugaciunii lui Iisus îl odihneste pe om si-l calmeaza."

Este necesara rugaciunea lui Iisus - preotilor de mir si mirenilor?

Fragment extras din lucrarea "O noapte in pustie" de Arhimandritului Hieroteos Vlachos,

- dialog purtat intre autor si un staret din Muntele Athos

Trebuie sa devii constient de necesitatea curatirii de patimi. Nu trebuie doar sa-ti doresti sa-i vindeci pe ceilalti, ci sa crezi în acelasi timp, cu putere, ca si tu, asemenea tuturor, esti plin de patimi. Fiecare patima este un iad.

Rugaciunea lui Iisus este o doctorie ce curateste sufletul si-l vindeca. Dar asta nu înseamna ca rugaciunea lui Iisus este esentialul, adica ceea ce curateste si lumineaza, ci mai degraba mijlocul prin care omul este unit cu Dumnezeu, singurul Care curateste si lumineaza sufletul. El este medicul sufletelor si trupurilor noastre, El este „Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 9). Picaturile pentru ochi curatesc vederea, iar aceasta curatita este capabila sa vada deosebirea dintre obiecte. Cu alte cuvinte, orice persoana trebuie sa-si doreasca sa fie curatita, sa se schimbe si, prin rugaciune, sa ceara luminare de la Dumnezeu.

— Crezi ca noi, cei care traim în lume putem face ceea ce fac calugarii

pentru aceasta dumnezeiasca lucrare a rugaciunii?

— Chiar daca nu faceti exact ceea ce fac ei si voi trebuie si puteti reusi multe. Sigur, trebuie lamurit ca alta este rugaciunea mintii si alta a rosti rugaciunea lui Iisus. Cu alte cuvinte rugaciunea mintii, asa cum o practica unii isihasti, presupune o viata fara griji si fara tulburari. Presupune liniste si multe altele. Daca nu puteti practica rugaciunea mintii în lume – si acest

lucru este foarte greu – trebuie sa va rugati cu rugaciunea lui Iisus în anumite momente, bine stabilite, sau sa o spuneti de câte ori puteti. Acesta va va face mult bine.

—Îmi poti arata câteva modalitati practice si folositoare?

— Separat de slujbele bisericesti, ar trebui sa-ti dedici anumite momente special pentru a practica rugaciunea lui Iisus, pentru a chema neîncetat numele lui Iisus. Sa începi putin câte putin si sa continui potrivit cu setea ta duhovniceasca si harului ce-l simti. Poti începe prin a rosti rugaciunea o jumatate de ora înainte de rasaritul soarelui si o jumatate de ora seara, dupa rugaciunea de seara, înainte de culcare. Este necesar sa existe un program statornic, ce nu trebuie încalcat cu nici un chip, nici macar pentru lucruri bune. Este posibil, spre exemplu, ca tocmai în acel moment sa vina cineva sa se spovedeasca. Daca nu este bolnav, sau daca nu este neaparata nevoie, sa nu amâni momentul ce l-ai stabilit dinainte pentru rugaciunea lui Iisus. La fel si cu lucrurile bune. Este necesara si o încapere linistita si izolata, unde sa nu se auda zgomote, si acolo sa începi sau sa lucrezi rugaciunea lui Iisus, cum am spus mai înainte. Adica la început trebuie sa încalzesti inima sau sa citesti o scriere a Sfintilor Parinti, care sa dea nastere smereniei si apoi, fie cu buzele, fie cu mintea sau cu inima, potrivit cu nivelul duhovnicesc, spui rugaciunea lui Iisus. Cu timpul, momentul acordat rugaciunii lui Iisus va spori si va îndulci inima si vei tânji dupa el. Dar repet, la început avem nevoie sa ne silim pe noi însine sa spunem rugaciunea chiar si pentru scurt timp. Ne va face mult bine.

—Este deajuns aceasta scurta vreme?

— Nu este suficienta, dar când exista dorinta si smerenie, Dumnezeu împlineste ceea ce lipseste rugaciunii. Daca Dumnezeu arata atâta milostivire pentru caderile noastre, nu va fi El nespus de milostiv cu noi în stradania noastra de a ne transforma? El împlineste orice lipsa. Ia aminte si situatia fiecaruia dintre noi. S-ar putea ca o ora din rugaciunea ta sa se bucure de mai mare binecuvântare decât multe ore ale unui calugar, pentru ca tu esti ocupat si cu alte lucruri. Am admirat discretia acestui calugar aghiorit, a acestui înger întrupat. Distinge cu o îndemânare admirabila toate problemele si le desluseste pe fiecare în parte.

— Sa stii, însa, a continuat el, ca în timpul rugaciunii, cum am spus mai înainte, diavolul îti va aduce multe ispite. Vor aparea multe întâmplari care sa te determine sa te opresti din rugaciune. Dar mai trebuie sa stii si ca Dumnezeu te încearca prin aceste ispite ca sa vada daca ai într-adevar vointa de a lucra rugaciunea lui Iisus. Într-un asemenea caz, daca te silesti Dumnezeu va veni în ajutorul tau si va îndeparta toate greutatile.

—Dar, Gheron, daca în timpul rugaciunii, îmi vin în minte gânduri de a face altceva, de exemplu de a pregati o predica sau o omilie sau sa fac ceva pentru dragostea fratelui meu, trebuie sa le parasesc? Sa nu fac nimic, nimic?

— Da, trebuie sa le parasesti. Caci chiar si atunci când vin gânduri bune în timpul rugaciunii (ma refer la timpul fixat pentru rugaciune), pot fi folosite de catre cel rau ca sa ne tulbure rugaciunea. Daca diavolul îsi da seama ca suntem gata sa parasim rugaciunea lui Iisus pentru astfel de lucruri, ne va aduce multe asemenea gânduri în acel moment, pentru a ne face sa o amânam. Dar în acest caz, nici nu ne rugam, nici nu suntem curatiti, nici nu studiem si nici nu ne folosim cu adevarat fratii. Caci pregatirea unei predici, care a înlocuit rugaciunea, este fara roade. Nu le va folosi fratilor.

— Se întâmpla uneori ca ne întoarcem la chiliile noastre istoviti, dupa ce am cheltuit multa energie, si nu ne mai putem ruga dupa rânduiala obisnuita. Ce ar trebui sa facem în aceste cazuri?

— Nici atunci n-ar trebui sa renuntam la rugaciunea lui Iisus. Sfântul Simeon sfatuieste ca slujirea fratilor sa nu fie motiv de a ne lipsi de rugaciunea lui Iisus, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie sa gasim niciodata scuze sa evitam rugaciunea. „În slujire osteneste-te pe masura puterii tale, iar în chilia ta nevoieste-te în rugaciune cu smerenie, priveghere si lacrimi neîncetate. Si sa nu ai în minte ca azi am trudit peste poate, deci sa scurtez rugaciunea pentru istovirea trupului. Fiindca îti spun ca nu conteaza cât te silesti pentru altii, peste puterile tale. Caci a te lipsi de ceva atât de însemnat ca rugaciunea, mare nesocotinta este”. O jumatate de ora de rugaciune a lui Iisus valoreaza cât trei ore de somn adânc. Îndelunga rostire a rugaciunii lui Iisus îl odihneste pe om si-l calmeaza. Chiar si din acest punct de vedere, este o doctorie întaritoare pentru organism.

Asadar dragul meu parinte, înveleste-ti toate lucrarile în mantia de aur a rugaciunii lui Iisus. Multi au necazuri si destui frati se mâhnesc si sufera în nevointa lor duhovniceasca din cauza faptului ca lucreaza mai mult cu ratiunea, iar nu cu inima. Se chinuie cautându-si gândurile, pe când daca traiesc în har, gândurile vin, pur si simplu revarsându-se ca un râu învolburat. De aceea se cearta între ei fratii si nu au pace, de aceea, atunci când sunt nedreptatiti, se mâhnesc iar nu se bucura potrivit poruncii lui Hristos. Deoarece nu au nici o legatura cu rugaciunea lui Iisus. Sfântul Nicodim Aghioritul, urmând o traditie lunga de câteva secole, spune ca episcopul ar trebui sa fie ales din rândul calugarilor. Având întelegere calugareasca, el nu se tulbura de nedreptatiri, defaimari, învinuiri sau ocarile oamenilor, fiind el însusi primul care recunoaste propria sa pacatosenie si se învinovateste singur. Astfel el dobândeste toate roadele pe care le-am mentionat mai înainte, mai ales dragoste, care se revarsa împreuna cu mult har, si libertate fata de caderea în pacat, dupa cum spun Parintii.

—Ce întelegi, parinte, prin întelegere calugareasca?

— Înteleg ascultare, smerenie, plângere de sine însusi si o sete nepotolita pentru rugaciunea lui Iisus. Si în mod deosebit ascultare de Batrânul duhovnic. Calugarul trebuie sa fie smerit fata de toti oamenii si smerenia lui trebuie legata de lupta pentru curatirea de patimi. Nu trebuiesc încercate multe lucruri caci, din nefericire, în aceasta chestiune suntem influentati de diferite erezii. Cea mai mare lucrare este sa dobândesti smerenie si sfintenie. Atunci suntem cu adevarat bogati.

Biserica nu este un birou de servicii sociale, ci este vistieria harului dumnezeiesc. Preotii nu sunt asistenti sociali, ci sunt cei ce calauzesc poporul lui Dumnezeu. Si acest lucru nu se poate face decât cu smerenie si sfintenie.

Fara sfintenie si smerenie chiar si cea mai mare lucrare sociala este curând distrusa, în timp ce, daca avem viata smerita si sfânta, chiar si cea mai mica lucrare sociala dobândeste dimensiuni extraordinare. Cu smerenia trebuie împletita si plângerea de sine, adica auto-învinovatire. Trebuie sa fim primii care sa ne învinovatim. Respectul pe care ceilalti ni-l arata, sa întelegem, se cuvine preotiei iar nu persoanei noastre, pe când învinuirile se cuvin starii noastre pacatoase iar nu preotiei. Asa vom avea pace si mult har de la Dumnezeu, si vom alunga orice motiv care ne face sa ne urâm fratii.

Deasemenea trebuie sa fie si o sete nepotolitapentru rugaciunea lui Iisus. Sa nu consideram rugaciunea lui Iisus ca pe ceva ocazional, ci drept însasi viata noastra. Trebuie sa ne miscam înlauntrul rugaciunii. Iar teologia si predica sa ni se nasca înlauntrul lucrarii sale sfinte. Ar trebui sa avem propriul nostru program, pe care sa-l respectam în fiecare zi. Când traim în acest fel, lumea are folos peste masura. Oricine ar fi, preot sau episcop, ar trebui sa aiba întotdeauna o singura preocupare: sa nu-si piarda calugaria. Scrie în „Pateric”: „Se spunea despre Avva Netras, ucenicul lui Avva Siluan, ca si când sedea în chilia sa la muntele Sinai, cu masura se ocârmuia pe sinesi dupa trebuinta trupului. Iar când s-a facut episcop la Faran, mult se strâmtora pe sinesi spre viata cea aspra. Si i-a zis lui ucenicul sau: Avvo, când eram în pustie, nu te nevoiai asa. Si i-a raspuns batrânul: acolo era pustie si liniste si saracie si voiam sa chivernisesc trupul, ca sa nu ma bolnavesc si sa caut cele ce nu aveam. Iar aici este în lume si pricepere si de ma voi bolnavi aici, este cine sa ma sprijineasca, ca sa nu pierd calugaria”. Acei ce au întelegerea unui calugar, simt nevoia sa primeasca binecuvântare, orice lucrare ar avea. Si pe toata durata acesteia, pâna la încheierea ei se încredinteaza unui episcop ori unui povatuitor duhovnicesc, pentru ca acestia sa vegheze asupra lor si sa-i îndrepte în ceea ce fac.

Nu doresc rasplata pentru aceasta, pentru ca cel ce este slavit sau rasplatit mai mult decât merita, mult pagubeste. Da, parinte. Si oriunde ai fi, pe strada, în masina, sau în orice alta parte, sa spui rugaciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul” si „Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, mântuieste-ma”. Ar trebui sa mergem des la Sfânta Liturghie, pregatiti asa cum se cuvine si sa ne împartasim cu Preacuratele Lui Hristos Taine. Toata zidirea Îi multumeste si Îl slaveste pe Dumnezeu. Un preot care nu liturghiseste este în dezacord cu aceasta minunata lauda. Bine ar fi ca, din când în când, sa se cânte canonul Domnului nostru Iisus Hristos ce se afla scris în Ceaslov, asa cum bine ar mai fi sa se citeasca si acatistul Domnului nostru Iisus Hristos aflat la sfârsitul cartii „Razboiul nevazut” a Sfântului Nicodim Aghioritul. El ne îndeamna staruitor sa chemam deseori, prea-dulcele, datatorul de bucurie si izvorâtorul tuturor bunatatilor, mântuitorul nume al Domnului Iisus Hristos, nu doar cu buzele, ci si cu inima si mintea.

Ai de asemenea, marea îndatorire de a te ruga si pentru ceilalti, deoarece tu esti cel caruia Dumnezeu i-a încredintat poporul Sau. De aceea este datoria ta sa te retragi si sa te rogi.
 
http://priulianaros.blogspot.com/2011/10/este-necesara-rugaciunea-lui-iisus.html
 http://o-viata-frumoasa.blogspot.com/?mid=531

Read more >>

Postul fraţilor călugări de la Muntele Athos. Rânduielile postului athonit, neschimbate de 1.000 de ani

La Muntele Athos, postul nu e o obli­gaţie ţinută doar în perioadele reglementate de calendarul ortodox. A posti reprezintă, de fapt, un mod de via­ţă curent, însuşit de călugări o dată cu jurământul de credinţă şi supunere faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Ajuns la una dintre cele 22 de mă­năs­tiri ale Athosului, monahul renunţă pentru totdeauna la familia sa, la amintirile lumeşti, la condiţia de civil, consacrându-se traiului în post şi rugăciune. "Eu nu mai am dor de ţară, nici de mamă, de prieteni şi surori", îmi mărturisea fratele Ioanichie de la Cutlumuş. "Mama mea e Măicuţa Domnului, iar fraţii mei sunt ceilalţi călugări din mănăstire."

Unii monahi, intraţi la Athos, n-apucă să-şi mai vadă vreodată casa părintească, Muntele Sfânt devenind unica dimensiune geografică pe care ajung să o accepte; uneori, nici atât, pentru că, de o mie de ani, chiar şi vizitele la mănăstirile învecinate sunt restrânse şi supuse strict aprobării egumenului.

În aceste condiţii, hrana trupească devine şi ea reglementată. Regulile au la bază Vechiul şi Noul Testament, dar mai ales învăţăturile lui Grigorie Palama, vremelnic "lo­catar" al Athosului, care, apărând isihasmul, a susţinut ideea că trupul este templul lui Dumnezeu. Prin ur­mare, hrana spirituală (rugăciunea) şi cea trupească (mâncarea) sunt le­gate între ele, prima devansând-o pe a doua în ordinea necesităţilor omului profund religios. Ca într-o ade­vă­ra­tă competiţie, călugării se întrec în post şi renunţare, considerând că nu­mai astfel pot atinge treptele sfin­ţe­niei. Posturile pe care le ţine, în­deobşte, lumea ortodoxă civilă sunt nu­mai repere pentru monahii de la Athos. Carnea, interzisă nouă în meniurile de post, nici nu există în mănăstirile athonite. Buni pescari şi buni grădinari, călugării suplinesc nevoia de proteine din carne prin anumite legume şi peşte, prin fructe de mare şi copturi. Acestea sunt, de fapt, principalele ingrediente ale unui meniu uzual la Athos. Dat fiind că pe teritoriul singurei republici mona­hale din lume fiinţele de sex feminin nu sunt admise, laptele şi derivatele sale se importă şi au un preţ ridicat, constituind uneori un lux. Călugării au în schimb ulei de măsline din belşug şi nu ezită să facă uz de el nu doar în candele, ci, atunci când e dezlegare, şi în reţetele culinare.

Sărace în ingrediente, reţetele Athosului sunt, în compensaţie, bogate în asocieri dintre cele mai neaşteptate de fructe, legume, peşte şi cereale. Experienţa de o mie de ani i-a învăţat pe călugări să-şi prepare un prânz echilibrat, capabil să excite papilele gustative, dar şi să întărească trupul, obligat nu de puţine ori să facă faţă muncilor fizice, în cadrul obştei. Combinaţia este atât de reuşită încât se dovedeşte capabilă să alunge boli incurabile. Cercetări recente au demonstrat că datorită stilului de viaţă şi, mai ales, alimentaţiei, mo­nahii de la Athos nu se îmbolnăvesc de cancer. Doar unsprezece cazuri au fost semnalate, după 1994, în rândul celor peste 1.500 de călugări atoniţi, rata reprezentând nici un sfert din cea înregistrată pe plan mondial. 

Unul dintre cei mai renumiţi bucătari ai Muntelui, călugărul Epifanios, a scris, după 35 de ani de experienţă în trapezele mănăstirilor atonite, o carte în care carnea şi untul lipsesc cu desăvârşire, iar sosurile şi rântaşul sunt total ignorate. "Ne-ar fi de ajuns să mâncăm fierturi de legume sau de peşte, ori fructe de mare, să ne delectăm cu fructe dulci şi cu băuturi naturale, ca să trăim până la adânci bătrâneţi, în rugăciune şi venerare a lui Dumenzeu", îmi spunea părintele toamna aceasta, când l-am vizitat la schitul Milopotamos. Reţetele de post din cartea sa conţin, în mare parte, fructe de mare (aflate din belşug pe Athos datorită poziţiei sale pe o peninsulă înconjurată din trei părţi de mare) şi vegetale. Lipsesc deserturile, conside­rate, probabil, un răsfăţ. Cheia sănătăţii este, în opinia călugărului Epifanios, alternanţa dintre regimul alimentar cu ulei de măsline, în zilele de marţi, joi, sâmbătă, duminică, şi cel fără ulei, lunea, miercurea şi vinerea, la care se adaugă vegetale bogate în proteine, cum ar fi fasolea, lintea, mazărea. Nu e de mirare o asemenea bogăţie de plante, cât timp Muntele Athos e supranumit (desi­gur şi din alte considerente) "Grădina Maicii Domnului". Totodată, res­pec­ta­rea orelor de masă, la intervale egale, este un factor de mare importanţă în susţinerea sănătăţii organis­mului. Se spune despre călugării de la Muntele Athos că sunt cei mai să­nătoşi oameni din lume, în principal da­torită regimului alimentar, adaptat la condiţiile mă­năstireşti, dar inspirat din bu­cătăria mediteraneană, aşa cum este ea cunoscută de milenii. "Spuneţi-i cum vreţi acestui mod de a prepara mâncarea – ne aten­ţi­o­nea­ză că­lu­gă­rul. Spuneţi-i mediteranean, di­e­tetic, monastic, tradiţional... pentru că rezultatul e acelaşi şi îl puteţi ve­dea în efectele acestui regim alimentar asupra sănătăţii: reducerea conside­rabilă a colesterolului, regula­rizarea circulaţiei sangvine..."

Postul, pentru călugării de la Athos, nu e un exerciţiu de în­de­mâ­nare, ci un mod firesc de existenţă. Ma­jo­ritatea îl ţin 200 de zile pe an, mân­când exclusiv alimente preparate din ingrediente locale, de două ori pe zi. Însuşi regimul de masă e regula­rizat de clopoţelul care opreşte des­fă­tările pantagruelice şi pune un termen rezonabil, egal, pentru toţi că­lu­gării adunaţi la trapeză.

BUCĂTĂRIA ATHOSULUI
Sfaturile Părintelui Epifanios
Iată câteva explicaţii ale părintelui Epifanios, care însoţesc bi­blia sa alimentară:
"Prin cartea mea, «Gastronomia Muntelui Athos», aş dori să vă transmit o parte din experienţele câştigate în treizeci şi cinci ani de gătit în Sfântul Munte. N-am participat la cursuri speciale de bucătar şi nici nu deţin astfel de grad. Cu toate acestea, am fost învăţat de călugării bătrâni cum să sotez ceapa la foc blând şi am înţeles că, atunci când ceapa devin uşor rumenită, mâncarea este mai gustoasă. De asemenea, am învăţat că pentru toate felurile de mâncare este multă nevoie de răbdare până la sfârşitul procesului de gătit, până când, de exemplu, fierbe toata apa aflată în exces în tigaie.
De-a lungul procesului de gătit, de la obţinerea de ingrediente, cu­ră­ţare, spălare, tăiere, sărare, gă­titul propriu-zis şi până la servirea fi­nală, trebuie să ne îndreptăm gân­durile noastre mereu la cei pentru care facem tot ce facem, la cei pe care îi iubim".

"Să găteşti pentru îngeri"
"Tot ce facem când gătim este o expresie a iubirii noastre pentru semeni, dorinţa noastră de a le face pe plac. Din cauza dra­gostei noastre pentru cei pentru care gătim, nu trebuie să ne fie tea­mă de greşeli. Dragostea noastră pentru alţii ne conduce la crea­rea de mâncăruri gustoase. Aş dori ca această carte să o păstraţi în mâi­nile voastre, şi în afara re­ţe­te­lor care o să vă ajute, să vă apropiaţi, prin mâncare, mai mult de cei pentru care gătiţi. Des­chi­deţi-vă casa, invitaţi-vă prie­tenii, gă­tiţi împreună, puneţi masa, beţi un pahar cu vin şi bucuraţi-vă... «Bucură-te cu cei ce se bu­cură!», spu­ne Apostolul Pavel. Toa­te mo­mentele fericite şi pli­ne de bucurie din viaţa noastră sunt în­­so­ţite de mâncare bună şi de o masă bună. În continuare, fericitul Pavel spune: «Plângeţi cu cei ce plâng». V-aţi  gândit vreodată că puteţi alina su­fe­rin­ţele unei persoane bolnave printr-o supă fier­binte sau cu un peşte delicios făcut de mâinile voastre? Sfântul Ioan Scă­­r­arul spune că, în timp ce gătiţi, tre­bu­ie să aveţi în vedere faptul că ur­­mează să-i serviţi cu bucatele voas­tre şi pe îngeri... De aceea, oa­menii care mănâncă din mân­ca­rea voastră sunt egali îngerilor..."

De 37 de ani, în Muntele Sfânt, Părintele Epifanios este cel care cunoaşte cel mai bine dintre toţi secretele gastronomiei athonite

Sursa: jurnalul.ro

Read more >>