O scrisore de Craciun

 

           Copiii orfani, de la Valea Plopului, sunt acum si mai saraci...

 O drama s-a abatut asupra lor: un incendiu a mistuit in scurt timp adapostul lor! Nu putem ramane indiferenti la necazul ce s-a abatut peste ei.

          Ani de zile au fost niste anonimi pentru noi, fiindca si-au dus existenta cu multa discretie, specifica unui adevarat crestin. Dar acum Dumnezeu, care poarta de grija tuturor, a ingaduit aceasta drama poate pentru a ne sensibiliza inimile noastre atat de impietrite, a ne trezi constiinta adormita... Ce trebuie sa intelegem din aceasta intamplare nefericita? Nu cumva acest FOC de la Valea Plopului este de fapt un examen pe care trebuie sa il dam, acum la sfarsit de an, in fata lui Dumnezeu si in fata propriei constiinte?

 

In curand batranul an, 2011 va pleca de la noi...A sosit momentul sa ne examinam sufletul, sa ne "intocmim" un bilant al constiintei, sa tragem linie si sa "socotim" duhovniceste  faptele noastre. A mai trecut  inca un an din viata nostra, un an din timpul mantuirii noastre! Ce am facut noi in acest an? Cum l-am petrecut? Am reusit sa facem ceva mai mult pentru sufletul nostru decat anul trecut? Am devenit oare mai buni? Am incercat sa facem tot ce a tinut de noi ca oameni? Am facut chiar tot ce am fi putut face? Iata, acum avem sansa sa ne testam bunatatea, iubirea de aproapele, ravna de bine, lepadarea de sine... Caci daca drama unor orfani ramasi fara adapost si hrana in plina ierna, in prag de Craciun, nu ne sensibilizeaza,... atunci cine si, ce o mai poate face? Atunci suntem mai de plans de cat bietii copii!!

        Deci, este momentul sa raspundem chemarii, facuta de insusi Dumnezeu! Este timpul de a raspunde cu "DA!" Este timpul de a ne depasi comoditatea si indiferenta, insensibilitatea la necazul acestor copilasi!  Ochii lor sunt indreptati spre noi si deasupra ne priveste Ochiul Atotvazator al Domnului Dumnezeului nostru!

 

       Chiar daca pomul nostru de Craciun va avea cativa centimetri mai putin, chiar daca felia de cozonac va fi cu nuca mai putina sau, mai mica, sa constientizam ca sunt copii care, de Craciun, nu vor avea nimic din toate acestea. Sa nu ramanem indiferenti la suferinta lor!! Acum cand se aud colindatorii ce vestesc Nasterea Domnului in ieslea de la Bethleem, cea rece si saraca, avem si noi copii ce stau in frig si flamanzesc in ieslea  din Valea Plopului. Haideti sa-i adapostim si sa-i hranim ca sa simta si sa creada ca Domnul s-a nascut si pentru ei.

        Fie ca imensul foc, care a mistuit munca de 20 de ani a Pr. Tanase, sa incalzeasca inima noastra inghetata de patimi, cuibarite in ea de zeci de ani. Si, asa cum magii de la rasarit au plecat incarcati cu daruri pentru micutul Prunc, in urma cu 2011 ani, asa sa pornim si noi, incarcati cu daruri la micutii parintelui Tanase. 

Drumul sa ne fie luminat nu de o stea, ci de scanteia divina care abia mai palpaie in noi, dar pe care Dumnezeu prin "focul" din Valea Plopului o poate face sa arda puternic in sufletele noastre. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

           

           E sarbatoare si e joc,
           In casa ta acum.
           Dar sunt bordeie fara foc
           Si maine-i Mos Craciun.

           Acum te las, fii sanatos,
           Si vesel de Craciun.
           Dar nu uita, cand esti voios
           Romane, sa fii bun!

 

           Un Craciun incarcat cu bucurii si spor in toate cele bune! 

 

                 Magdalena Pencea (contact: 0724277905) Mirela Leoca (contact: 0731.009.009)

          

Mai jos informatii despre eveniment si cum se poate ajunge la Valea Plopului. 

Drama care s-a abătut peste Valea Plopului: un incediu de proporţii! Ajutaţi aceşti copii!

Drama care s-a abătut peste Valea Plopului: un incediu de proporţii a făcut pagube - din fericire doar materiale! - in seara zilei de 12 decembrie la aşezământul din Valea Plopului! ACESTE PAGUBE SE RIDICĂ LA PESTE 8 MILIARDE LEI VECHI!
Orfanii părintelui Nicolae Tănase au rămas mai săraci. Putem cu toţii să facem ceva ca să alinăm necazul Părintelui şi al celor pe care sfinţia sa îi hrăneşte şi-i adăposteşte ca nimeni altul în această ţară.
Dumnezeul să-i ajute!
Iar noi să nu intoarcem capul de la suferinţa lor!
Putem să formăm şi noi un lanţ uman, care să ne lege prin milă de aceşti copii şi prin dragoste faţă de Dumnezeu

Sa ajutati cu alimente caci au ramas fara alimente, fara ulei, mancare, si tot ce tine de acest lucru!!!
Doamne ajuta!

” ‘Sunt copii acolo, sunt copii acolo’. Când am auzit că sunt copii, am sărit imediat în bocanci” Sărim şi NOI în bocanci?

13 decembrie 2011

Undeva în Prahova, la jumătate de oră de mers cu mașina de Vălenii de Munte, un preot a construit acum 20 de ani, în curtea bisericii, o casă pentru copiii ai căror mame voiau să avorteze.
Acum are 328 de prunci și 13 bătrîni pe care-i consideră ai lui, pe care-i hrănește și îngrijește în egală măsură. A crescut aici o familie ca un fel de alternativă la sistemul de stat, pentru că părintele nu dă afară pe nimeni la vîrsta majoratului.
Îi școlește pe toți, băieților le găsește o bucată de pămînt iar fetelor zestre pentru măritiș. Undeva în Prahova, pînă și-o bomboană se împarte la 300, scria Ioan Stoleru…Dar…

În această noapte totul a luat foc. Sala de mese, dormitoarele, biblioteca, sala de joacă, materialele didactice… Toată munca de peste 20 de ani…

Acel om care a văzut incendiul şi a fugit acolo era un muncitor. Un om simplu:  “Când am auzit că sunt copii, am sărit imediat în bocanci”. El şi-a făcut datoria, de om. De creştin.

Acum e momentul să ne facem şi noi datoria. Să arătăm că suntem capabili de mai mult decât să ne îndopăm cu mâncare, să cumpărăm în neştire şi să vegetăm la calculator, comentând… Acum e momentul să sărim NOI în bocanci!

Pentru cei ce vor să fie oameni, următoarele numere de telefon le stau la dispoziţie:0744376544;
0745223663;
0745068000

Dar cel mai simplu ar fi să meargă la faţa locului cu ORICE: Sat Valea Screzii, com. Posesti, jud.PRAHOVA, ROMANIA, 313232.

Sursa foto: gandul.info

  Itinerar pentru a merge la Valea Plopului :

Bucureşti Nord -> Ploieşti Sud (60 km - E60)
-> Vălenii de Munte (30 km - 1A)
-> Nucşoara de Jos (13 km) -> la dreapta
-> Valea Plopului et Valea Screzii (7 km)

Read more >>

Poveste de Craciun !

Poveste de Craciun ! Sub cetina verde de brad, aroma de Craciun, sub fulgii care-n pace cad, si rugaciuni ne spun, un mic copil cu ochii mari, statea si astepta, privind  in zare undeva, privirea ii sclipea, un biet copil cu soare-n ochi cu buze rosii tremurande, ce astepta cuminte foc, minuni de nu stiu unde ! Dar zarea alba larga e, si frigul se-nteteste, in jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste. Iar fulgii mici si jucausi ii canta un colind, sunt ingeri firavi ce danseaza in hora se tot prind, dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el, doar un catel prin nea fugind, il bucura nitel. Pe micul chip prea abatut, cu bucle ca de aur, ce-n ochi, mici indoieli ascund, si-n suflet un tezaur, un gand umbreste a lui chip, copil nascut din vise, avand in suflet aripi largi spre zbor mereu deschise, dar singur e, cine sa-i spuna, ca astazi e Craciun, ca-n iarna asta chiar de-i singur un Mos este pe drum ? Si-atunci trimite Doamne ingeri, in ochi inlacrimati, si fa iubirea sa  incalzeasca pe cei infrigurati, nici un copil sa nu stea singur in seara de Craciun, asculta-mi rugamintea Doamne si fa minuni acum ! Si da-i raspuns la intrebari, unui micut copil, sa simta cum un Mos Craciun pe geam intra tiptil, si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti,  macar un vis  sa -nlocuiasca acei parinti absenti ! Poate anul acesta ne vom gandi si la copiii orfani si ne vom "rupe" putin timpul nostru fericit si vom colinda pe micutii orfani....

Read more >>

Postul fraţilor călugări de la Muntele Athos. Rânduielile postului athonit, neschimbate de 1.000 de ani

La Muntele Athos, postul nu e o obli­gaţie ţinută doar în perioadele reglementate de calendarul ortodox. A posti reprezintă, de fapt, un mod de via­ţă curent, însuşit de călugări o dată cu jurământul de credinţă şi supunere faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Ajuns la una dintre cele 22 de mă­năs­tiri ale Athosului, monahul renunţă pentru totdeauna la familia sa, la amintirile lumeşti, la condiţia de civil, consacrându-se traiului în post şi rugăciune. "Eu nu mai am dor de ţară, nici de mamă, de prieteni şi surori", îmi mărturisea fratele Ioanichie de la Cutlumuş. "Mama mea e Măicuţa Domnului, iar fraţii mei sunt ceilalţi călugări din mănăstire."

Unii monahi, intraţi la Athos, n-apucă să-şi mai vadă vreodată casa părintească, Muntele Sfânt devenind unica dimensiune geografică pe care ajung să o accepte; uneori, nici atât, pentru că, de o mie de ani, chiar şi vizitele la mănăstirile învecinate sunt restrânse şi supuse strict aprobării egumenului.

În aceste condiţii, hrana trupească devine şi ea reglementată. Regulile au la bază Vechiul şi Noul Testament, dar mai ales învăţăturile lui Grigorie Palama, vremelnic "lo­catar" al Athosului, care, apărând isihasmul, a susţinut ideea că trupul este templul lui Dumnezeu. Prin ur­mare, hrana spirituală (rugăciunea) şi cea trupească (mâncarea) sunt le­gate între ele, prima devansând-o pe a doua în ordinea necesităţilor omului profund religios. Ca într-o ade­vă­ra­tă competiţie, călugării se întrec în post şi renunţare, considerând că nu­mai astfel pot atinge treptele sfin­ţe­niei. Posturile pe care le ţine, în­deobşte, lumea ortodoxă civilă sunt nu­mai repere pentru monahii de la Athos. Carnea, interzisă nouă în meniurile de post, nici nu există în mănăstirile athonite. Buni pescari şi buni grădinari, călugării suplinesc nevoia de proteine din carne prin anumite legume şi peşte, prin fructe de mare şi copturi. Acestea sunt, de fapt, principalele ingrediente ale unui meniu uzual la Athos. Dat fiind că pe teritoriul singurei republici mona­hale din lume fiinţele de sex feminin nu sunt admise, laptele şi derivatele sale se importă şi au un preţ ridicat, constituind uneori un lux. Călugării au în schimb ulei de măsline din belşug şi nu ezită să facă uz de el nu doar în candele, ci, atunci când e dezlegare, şi în reţetele culinare.

Sărace în ingrediente, reţetele Athosului sunt, în compensaţie, bogate în asocieri dintre cele mai neaşteptate de fructe, legume, peşte şi cereale. Experienţa de o mie de ani i-a învăţat pe călugări să-şi prepare un prânz echilibrat, capabil să excite papilele gustative, dar şi să întărească trupul, obligat nu de puţine ori să facă faţă muncilor fizice, în cadrul obştei. Combinaţia este atât de reuşită încât se dovedeşte capabilă să alunge boli incurabile. Cercetări recente au demonstrat că datorită stilului de viaţă şi, mai ales, alimentaţiei, mo­nahii de la Athos nu se îmbolnăvesc de cancer. Doar unsprezece cazuri au fost semnalate, după 1994, în rândul celor peste 1.500 de călugări atoniţi, rata reprezentând nici un sfert din cea înregistrată pe plan mondial. 

Unul dintre cei mai renumiţi bucătari ai Muntelui, călugărul Epifanios, a scris, după 35 de ani de experienţă în trapezele mănăstirilor atonite, o carte în care carnea şi untul lipsesc cu desăvârşire, iar sosurile şi rântaşul sunt total ignorate. "Ne-ar fi de ajuns să mâncăm fierturi de legume sau de peşte, ori fructe de mare, să ne delectăm cu fructe dulci şi cu băuturi naturale, ca să trăim până la adânci bătrâneţi, în rugăciune şi venerare a lui Dumenzeu", îmi spunea părintele toamna aceasta, când l-am vizitat la schitul Milopotamos. Reţetele de post din cartea sa conţin, în mare parte, fructe de mare (aflate din belşug pe Athos datorită poziţiei sale pe o peninsulă înconjurată din trei părţi de mare) şi vegetale. Lipsesc deserturile, conside­rate, probabil, un răsfăţ. Cheia sănătăţii este, în opinia călugărului Epifanios, alternanţa dintre regimul alimentar cu ulei de măsline, în zilele de marţi, joi, sâmbătă, duminică, şi cel fără ulei, lunea, miercurea şi vinerea, la care se adaugă vegetale bogate în proteine, cum ar fi fasolea, lintea, mazărea. Nu e de mirare o asemenea bogăţie de plante, cât timp Muntele Athos e supranumit (desi­gur şi din alte considerente) "Grădina Maicii Domnului". Totodată, res­pec­ta­rea orelor de masă, la intervale egale, este un factor de mare importanţă în susţinerea sănătăţii organis­mului. Se spune despre călugării de la Muntele Athos că sunt cei mai să­nătoşi oameni din lume, în principal da­torită regimului alimentar, adaptat la condiţiile mă­năstireşti, dar inspirat din bu­cătăria mediteraneană, aşa cum este ea cunoscută de milenii. "Spuneţi-i cum vreţi acestui mod de a prepara mâncarea – ne aten­ţi­o­nea­ză că­lu­gă­rul. Spuneţi-i mediteranean, di­e­tetic, monastic, tradiţional... pentru că rezultatul e acelaşi şi îl puteţi ve­dea în efectele acestui regim alimentar asupra sănătăţii: reducerea conside­rabilă a colesterolului, regula­rizarea circulaţiei sangvine..."

Postul, pentru călugării de la Athos, nu e un exerciţiu de în­de­mâ­nare, ci un mod firesc de existenţă. Ma­jo­ritatea îl ţin 200 de zile pe an, mân­când exclusiv alimente preparate din ingrediente locale, de două ori pe zi. Însuşi regimul de masă e regula­rizat de clopoţelul care opreşte des­fă­tările pantagruelice şi pune un termen rezonabil, egal, pentru toţi că­lu­gării adunaţi la trapeză.

BUCĂTĂRIA ATHOSULUI
Sfaturile Părintelui Epifanios
Iată câteva explicaţii ale părintelui Epifanios, care însoţesc bi­blia sa alimentară:
"Prin cartea mea, «Gastronomia Muntelui Athos», aş dori să vă transmit o parte din experienţele câştigate în treizeci şi cinci ani de gătit în Sfântul Munte. N-am participat la cursuri speciale de bucătar şi nici nu deţin astfel de grad. Cu toate acestea, am fost învăţat de călugării bătrâni cum să sotez ceapa la foc blând şi am înţeles că, atunci când ceapa devin uşor rumenită, mâncarea este mai gustoasă. De asemenea, am învăţat că pentru toate felurile de mâncare este multă nevoie de răbdare până la sfârşitul procesului de gătit, până când, de exemplu, fierbe toata apa aflată în exces în tigaie.
De-a lungul procesului de gătit, de la obţinerea de ingrediente, cu­ră­ţare, spălare, tăiere, sărare, gă­titul propriu-zis şi până la servirea fi­nală, trebuie să ne îndreptăm gân­durile noastre mereu la cei pentru care facem tot ce facem, la cei pe care îi iubim".

"Să găteşti pentru îngeri"
"Tot ce facem când gătim este o expresie a iubirii noastre pentru semeni, dorinţa noastră de a le face pe plac. Din cauza dra­gostei noastre pentru cei pentru care gătim, nu trebuie să ne fie tea­mă de greşeli. Dragostea noastră pentru alţii ne conduce la crea­rea de mâncăruri gustoase. Aş dori ca această carte să o păstraţi în mâi­nile voastre, şi în afara re­ţe­te­lor care o să vă ajute, să vă apropiaţi, prin mâncare, mai mult de cei pentru care gătiţi. Des­chi­deţi-vă casa, invitaţi-vă prie­tenii, gă­tiţi împreună, puneţi masa, beţi un pahar cu vin şi bucuraţi-vă... «Bucură-te cu cei ce se bu­cură!», spu­ne Apostolul Pavel. Toa­te mo­mentele fericite şi pli­ne de bucurie din viaţa noastră sunt în­­so­ţite de mâncare bună şi de o masă bună. În continuare, fericitul Pavel spune: «Plângeţi cu cei ce plâng». V-aţi  gândit vreodată că puteţi alina su­fe­rin­ţele unei persoane bolnave printr-o supă fier­binte sau cu un peşte delicios făcut de mâinile voastre? Sfântul Ioan Scă­­r­arul spune că, în timp ce gătiţi, tre­bu­ie să aveţi în vedere faptul că ur­­mează să-i serviţi cu bucatele voas­tre şi pe îngeri... De aceea, oa­menii care mănâncă din mân­ca­rea voastră sunt egali îngerilor..."

De 37 de ani, în Muntele Sfânt, Părintele Epifanios este cel care cunoaşte cel mai bine dintre toţi secretele gastronomiei athonite

Sursa: jurnalul.ro

Read more >>