Savatie BASTOVOI - Lansare Fuga spre cimpul cu ciori (2012.03.13, ed. Cathisma si lib. Sophia)

Savatie BASTOVOI - Lansare Fuga spre cimpul cu ciori (2012.03.13, ed. Cathisma si lib. Sophia)

Read more >>

Intinde o mana de ajutor!

Intinde o mana de ajutor oamenilor din Glodeanu

Fotografiile din acest articol au fost făcute de Ciprian Sterian de la Observatorul Buzoian. Din imagini se vede greul prin care trec acești oameni. După ce o bătrână și nepotul ei au rămas fără casă, a urmat valul de ninsori care a paralizat întreaga zonă. Oamenii au rămas fără apă, curent și alimente, iar mulți dintre ei nici nu au putut ieși din casă deoarece stratul de zăpadă ajunge până la streașini în unele locuri. Utilajele părăsesc zona imediat după plecarea televiziunilor, iar drumurile sunt blocate din nou. Părintele Marian Tudor încearcă din răsputeri să ajute întreaga comunitate, mai ales oamenii în vârstă, bolnavi și izolați.
Doamna Nicoleta Țintea a lansat un apel pentru sprijinul oamenilor din Glodeanu, la care ne alăturăm și noi. Până miercuri, 22 februarie se colectează lumânări, legume ( cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă, borcane cu mazăre, etc). Orice ajutor este important, prin urmare dacă aveți prin casă lumânări pe care nu le folosiți, o pungă de orez, paste, sau orice altceva din ce am menționat mai sus, răspundeți acestui apel luând legătura cu noi prin mail la adresa: contact@asociatiaorthograffiti.ro sau telefon la numerele: 0748.851.336, 0764.665.249 – Miruna Ionescu și 0725.034.037 – Alexandra Nadane.
De asemenea, cei care sunt la distanță, pot face donații în contul RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.Titular cont: Tudor Marian. Se poate menționa: „Donație pentru alimente” sau „Donație pentru Iulian”, în cazul în care doriți să îi sprijiniți pe Iulian și bunica lui, a căror casă a luat foc luna trecută.
Vă mulțumim!

Read more >>

Începe prigoana împotriva monahilor athoniti, care a fost văzută in duh de Sfinti ai locului?

În prezent, Gheronda Efrem este în Mânăstire, bolnav la pat, cu febră mare, lucru verificat şi confirmat de medicii de la centrul din Karies. Sâmbătă dupămasă a primit vizita Prim-procurorului din Thessalonic, însoţit de Poliţia din Halkidiki şi de alte forţe de ordine (în jur de 50 de persoane), pentru a-l reţine. Reţinerea a fost amânată până când starea sa de sănătate se va îmbunătăţi. Gheronda Efrem a declarat ieri că “sunt monah şi mă voi preda justiţiei; nu-mi pare rău pentru mine, ci pentru cei care au fabricat această maşinaţie”.

Se încearcă distugerea Sf. Munte și a ortodoxiei. Și asta chiar de Crăciun. Pentru mai multe detalii și ce putem face, citiți mai jos.

Primul pas foarte concret în direcția asta a fost arestul preventiv declarat chiar în a...jun de Crăciun... împotriva Părintelui Stareț Efrem, egumenul Sf. Mănăstiri Vatoped. Pretextul a fost că părintele stareț a fost declarat suspect să ...fugă. (!!!) După ce a făcut atâtea călătorii în străinătate și s-a prezentat de atâtea ori personal să dea declarații și cuvântări când ii s-a cerut, acum socotesc că ...o să fugă (???). Dacă ar fi dorit să fugă ar fi putut să o facă de nenumărate ori până acum.

Motivul adevărat este, însă, altul:

După cum se știe, p. Efrem a fost în Rusia cu Sf. Brâu (vezi http://vatopaidi.wordpress.com/2011/11/29/spod54/ ) și a provocat un cutremur duhovnicesc acolo.

Printe altele, p. Stareț Efrem în discuția sa cu conducerea Rusiei a cerut ajutor pentru țara care de fapt îl războiește. Dacă stai aici în Grecia ai înțelege de ce (foamete, sărăcie, nesiguranța zilei de azi (anarhiști, derbedei etc.), nesiguranța zilei de mâine (oricine poate fi dat afară din orice post – înafară de elite bineînțeles). Și toți aici știm (locuiesc în Grecia după cum spuneam) că acestea vin de evreo-americanii care conduc, de fapt, țara.

Pentru că p. Efrem a obținut de fapt promisiunea ajutorului Rusesc, fapt care a bucurat foarte multă lume în Grecia, acum sistemul totalitar care este la cârma țării îi plătesc cu vârf și îndesat. Și prin extensie lovesc și în Sf. Munte cu care are o contră acerbă și în privința actelor cu cip. De asemenea monahii au fost amenințați de către conducerea UE să permită femeilor intrarea în Sf. Munte pentru că altfel vor face pușcărie.

Desigur că lucrurile se preconizau mai de demult după cum lasă să se înțeleagă și http://vatopaidi.wordpress.com/2011/12/19/spod64/

Articole similare în română pe această temă găsiți la http://vatopaidi.wordpress.com/2011/12/25/motivul-detentiei-preventive-a-parintelui-efrem-de-la-man-vatopedi/
(cu un video prezentând întâlnirea p. Arhim. Efrem cu dl. Vladimir Putin)

și http://presaortodoxa.wordpress.com/2011/12/24/egumenul-efrem-va-fi-intemnitat/

Ceea ce se poate face practic în acest moment este să răspândiți știrea și să mergeți la http://www.freegerontaefraim.com/ro/2011/12/24/30/

și după ce semnați scrisoarea de acolo să o trimiteți la mailul (sau faxul) menționat.

La linkul de mai sus veți afla și mai multe detalii.

Problema este foarte serioasă pentru că într-adevăr vor să distrugă Sf. Munte și să izoleze ortodoxia. Și bineînțeles că dacă valul trece peste Sf. Munte se va extinde și în celelalte țări ortodoxe și va fi foarte greu de stăvilit.Vezi mai mult
Holy Belt Returns Home (Photo Report)- H Αγία Ζώνη επιστρέφει “σπίτι” (Φωτορεπορτάζ) – SPOD – ΠΦΗ (5
vatopaidi.wordpress.comVezi mai mult

Holy Belt Returns Home (Photo Report)- H Αγία Ζώνη επιστρέφει “σπίτι” (Φωτορεπορτάζ) – SPOD – ΠΦΗ (5

vatopaidi.wordpress.com

http://presaortodoxa.wordpress.com/2011/12/25/mitropolitul-pavlos-al-siaistei-despre-arestare/

Read more >>

Mitropolitul Pavlos al Siatistei, despre decizia de arestare

Mitropolitul Pavlos al Siatistei, despre decizia de arestare

Publicat decembrie 25, 2011 "Scandalul" Vatopaidi , Arhim. Efrem Leave a Comment

Nu mi-aş fi putut imagina că în această zi din an voi sta să scriu un astfel de articol. Să fie sănătoşi cei ce au avut grijă să-mi dea motiv.
Mă refer, desigur, la hotărârea de detenţie preventivă a Egumenului Mânăstirii Vatopaidi, Gheronda Efrem, în această zi simbolică dinaintea praznicului Crăciunului.
O decizie care arată situaţia sistemului juridic şi politic din ţara noastră.
Încă de la începuturile scandalului am fost extrem de precaut, aşteptând limpezirea apelor. Ştiam, însă, foarte bine, că toată chestiunea este bine cunoscută ambelor partide semnificative.
Până la urmă a ieşit la iveală, şi în ce fel a ieşit la iveală !, prin conflictul Roussópoulos-Kondominás. Întreaga evoluţie a scandalului este cunoscută, îndeosebi disculparea tuturor factorilor politici.
De curând, unul dintre canalele de televiziune a început să prezinte, cu luări de poziţie foarte bine argumentate ale tuturor celor implicaţi, inclusiv a unora din tabăra juridică, o imagine complet diferită de aceea prezentată de alte canale şi slujind anumitor interese.
Concluzia care a început să prindă formă este aceea că adevăratul scandal constă în imaginea mincinoasă care, în mod interesat, conştient şi metodic, a tot fost promovată.
Astfel, ajungem la ziua de astăzi. Singurul purtat prin tribunale şi făcut responsabil pentru toate, este Egumenul Efrem, căruia i se aranjează şi detenţia.
Au fost menţionate de jurişti în cunoştinţă de cauză condiţiile necesare pentru detenţie preventivă, şi anume: să aibă rezidenţă necunoscută, să fi avut tentative de fugă, să fi fugit altădată, să fi evadat, să fi încălcat domiciliul forţat, să se considere că, dacă e lăsat în libertate, există pericolul săvârşirii altor infracţiuni, caracteristici care, însă, nu au fost dovedite până acum în faptă de Egumen.
Întrebarea pe care vreau să le-o pun judecătorilor este directă şi clară. Care din aceste condiţii a fost întâlnită în cazul de faţă ? Absolut niciuna. Hotărârea judecătorească insultă bunul simţ şi raţiunea.
Este, aşadar, limpede că este vorba de o hotărâre răuvoitoare. Cărui interes slujesc judecătorii în cauză ? Oricare cetăţean al acestei ţări, care nu voieşte să fie un număr, ci o persoană, este îndreptăţit să primească un răspuns.
Preafericitul [Ieronim] şi-a exprimat deja suspiciunea sa. Este suspiciunea bunului simţ. Eu, însă, nu cred în Justiţia Elenă.
Fiecare trebuie să dovedească, zilnic, pe deplin şi în mod practic, faptul că merită încrederea noastră. Nimeni nu este scutit de a fi luat în vizor. Această hotărâre abrogă însăşi autoritatea Justiţiei, supunând-o slujirii intereselor.
Pe cine au mai supus detenţiei preventive judecătorii greci în cazul tunului de la bursă ? Pe cine, în cazul scandalului Siemens şi altor acordări de comisioane ?
Pe cine au supus detenţiei în cazul colapsului economic al ţării şi a terfelirii internaţionale a acestei ţări ? Pe cine, în cazul raidurilor tâlhăreşti asupra economiilor oamenilor săraci ? Pe cine, în cazul numărului crescut de sinucideri datorate şomajului şi disperării ?
Cu toate că a întârziat, Justiţia Elenă a găsit cauza tuturor nenorocirilor. Egumenul Efrem. Pot judecătorii grecii să doarmă somnul dreptului sau, cumva, ar trebui să se revolte şi să restaureze demnitatea pierdută a Justiţiei ?
Dacă cei care au condus ţara spre actuala discreditare internaţională au socotit că se vor rezolva pe ei înşişi, supunând detenţiei preventive un preot, au făcut o mare greşeală.
Oamenii ştiu foarte bine cine sunt cei care l-au distrus şi cine sunt cei au rămas alături de el în aceste momente dificile. Această hotărâre va avea efect de bumerang.
Hotărârea nu-l atinge doar pe Egumenul Efrem, ci expune încă odată ţara noastră, stârnind un hohot de râs mondial.
http://www.freegerontaefraim.com/ro

Read more >>

O scrisore de Craciun

 

           Copiii orfani, de la Valea Plopului, sunt acum si mai saraci...

 O drama s-a abatut asupra lor: un incendiu a mistuit in scurt timp adapostul lor! Nu putem ramane indiferenti la necazul ce s-a abatut peste ei.

          Ani de zile au fost niste anonimi pentru noi, fiindca si-au dus existenta cu multa discretie, specifica unui adevarat crestin. Dar acum Dumnezeu, care poarta de grija tuturor, a ingaduit aceasta drama poate pentru a ne sensibiliza inimile noastre atat de impietrite, a ne trezi constiinta adormita... Ce trebuie sa intelegem din aceasta intamplare nefericita? Nu cumva acest FOC de la Valea Plopului este de fapt un examen pe care trebuie sa il dam, acum la sfarsit de an, in fata lui Dumnezeu si in fata propriei constiinte?

 

In curand batranul an, 2011 va pleca de la noi...A sosit momentul sa ne examinam sufletul, sa ne "intocmim" un bilant al constiintei, sa tragem linie si sa "socotim" duhovniceste  faptele noastre. A mai trecut  inca un an din viata nostra, un an din timpul mantuirii noastre! Ce am facut noi in acest an? Cum l-am petrecut? Am reusit sa facem ceva mai mult pentru sufletul nostru decat anul trecut? Am devenit oare mai buni? Am incercat sa facem tot ce a tinut de noi ca oameni? Am facut chiar tot ce am fi putut face? Iata, acum avem sansa sa ne testam bunatatea, iubirea de aproapele, ravna de bine, lepadarea de sine... Caci daca drama unor orfani ramasi fara adapost si hrana in plina ierna, in prag de Craciun, nu ne sensibilizeaza,... atunci cine si, ce o mai poate face? Atunci suntem mai de plans de cat bietii copii!!

        Deci, este momentul sa raspundem chemarii, facuta de insusi Dumnezeu! Este timpul de a raspunde cu "DA!" Este timpul de a ne depasi comoditatea si indiferenta, insensibilitatea la necazul acestor copilasi!  Ochii lor sunt indreptati spre noi si deasupra ne priveste Ochiul Atotvazator al Domnului Dumnezeului nostru!

 

       Chiar daca pomul nostru de Craciun va avea cativa centimetri mai putin, chiar daca felia de cozonac va fi cu nuca mai putina sau, mai mica, sa constientizam ca sunt copii care, de Craciun, nu vor avea nimic din toate acestea. Sa nu ramanem indiferenti la suferinta lor!! Acum cand se aud colindatorii ce vestesc Nasterea Domnului in ieslea de la Bethleem, cea rece si saraca, avem si noi copii ce stau in frig si flamanzesc in ieslea  din Valea Plopului. Haideti sa-i adapostim si sa-i hranim ca sa simta si sa creada ca Domnul s-a nascut si pentru ei.

        Fie ca imensul foc, care a mistuit munca de 20 de ani a Pr. Tanase, sa incalzeasca inima noastra inghetata de patimi, cuibarite in ea de zeci de ani. Si, asa cum magii de la rasarit au plecat incarcati cu daruri pentru micutul Prunc, in urma cu 2011 ani, asa sa pornim si noi, incarcati cu daruri la micutii parintelui Tanase. 

Drumul sa ne fie luminat nu de o stea, ci de scanteia divina care abia mai palpaie in noi, dar pe care Dumnezeu prin "focul" din Valea Plopului o poate face sa arda puternic in sufletele noastre. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

           

           E sarbatoare si e joc,
           In casa ta acum.
           Dar sunt bordeie fara foc
           Si maine-i Mos Craciun.

           Acum te las, fii sanatos,
           Si vesel de Craciun.
           Dar nu uita, cand esti voios
           Romane, sa fii bun!

 

           Un Craciun incarcat cu bucurii si spor in toate cele bune! 

 

                 Magdalena Pencea (contact: 0724277905) Mirela Leoca (contact: 0731.009.009)

          

Mai jos informatii despre eveniment si cum se poate ajunge la Valea Plopului. 

Drama care s-a abătut peste Valea Plopului: un incediu de proporţii! Ajutaţi aceşti copii!

Drama care s-a abătut peste Valea Plopului: un incediu de proporţii a făcut pagube - din fericire doar materiale! - in seara zilei de 12 decembrie la aşezământul din Valea Plopului! ACESTE PAGUBE SE RIDICĂ LA PESTE 8 MILIARDE LEI VECHI!
Orfanii părintelui Nicolae Tănase au rămas mai săraci. Putem cu toţii să facem ceva ca să alinăm necazul Părintelui şi al celor pe care sfinţia sa îi hrăneşte şi-i adăposteşte ca nimeni altul în această ţară.
Dumnezeul să-i ajute!
Iar noi să nu intoarcem capul de la suferinţa lor!
Putem să formăm şi noi un lanţ uman, care să ne lege prin milă de aceşti copii şi prin dragoste faţă de Dumnezeu

Sa ajutati cu alimente caci au ramas fara alimente, fara ulei, mancare, si tot ce tine de acest lucru!!!
Doamne ajuta!

” ‘Sunt copii acolo, sunt copii acolo’. Când am auzit că sunt copii, am sărit imediat în bocanci” Sărim şi NOI în bocanci?

13 decembrie 2011

Undeva în Prahova, la jumătate de oră de mers cu mașina de Vălenii de Munte, un preot a construit acum 20 de ani, în curtea bisericii, o casă pentru copiii ai căror mame voiau să avorteze.
Acum are 328 de prunci și 13 bătrîni pe care-i consideră ai lui, pe care-i hrănește și îngrijește în egală măsură. A crescut aici o familie ca un fel de alternativă la sistemul de stat, pentru că părintele nu dă afară pe nimeni la vîrsta majoratului.
Îi școlește pe toți, băieților le găsește o bucată de pămînt iar fetelor zestre pentru măritiș. Undeva în Prahova, pînă și-o bomboană se împarte la 300, scria Ioan Stoleru…Dar…

În această noapte totul a luat foc. Sala de mese, dormitoarele, biblioteca, sala de joacă, materialele didactice… Toată munca de peste 20 de ani…

Acel om care a văzut incendiul şi a fugit acolo era un muncitor. Un om simplu:  “Când am auzit că sunt copii, am sărit imediat în bocanci”. El şi-a făcut datoria, de om. De creştin.

Acum e momentul să ne facem şi noi datoria. Să arătăm că suntem capabili de mai mult decât să ne îndopăm cu mâncare, să cumpărăm în neştire şi să vegetăm la calculator, comentând… Acum e momentul să sărim NOI în bocanci!

Pentru cei ce vor să fie oameni, următoarele numere de telefon le stau la dispoziţie:0744376544;
0745223663;
0745068000

Dar cel mai simplu ar fi să meargă la faţa locului cu ORICE: Sat Valea Screzii, com. Posesti, jud.PRAHOVA, ROMANIA, 313232.

Sursa foto: gandul.info

  Itinerar pentru a merge la Valea Plopului :

Bucureşti Nord -> Ploieşti Sud (60 km - E60)
-> Vălenii de Munte (30 km - 1A)
-> Nucşoara de Jos (13 km) -> la dreapta
-> Valea Plopului et Valea Screzii (7 km)

Read more >>

Un stâlp al Ortodoxiei basarabene

Atunci când basarabenii plecau în Sfântul Munte în căutarea bătrânilor călugări înţelepţi, erau întrebaţi: “Ce căutaţi aici? Îl aveţi pe bătrânul Selafiil acasă.” Mulţi nu-l ştiau, căci a fost o comoară duhovnicească ascunsă de ochii lumii, într-o mică chilioară din Mănăstirea basarabeană Noul Neamţ. Deşi au trecut şase ani de când părintele a urcat în Ceruri, prezenţa bătrânului schimnic se mai simte pe pământurile româneşti din stânga Prutului, atât de însetate după duhovnici buni.

Părintele Selafiil s-a născut la 1 septembrie 1908 în satul Răcoleşti din raionul Criuleni, primind la botez numele Ciprian. Mama părintelui era o femeie obişnuită, care se mai ducea din când în când la biserică. De altfel, viitorul stareţ nu a fost prea credincios în copilărie, fiind un copil mai degrabă năzbâtios, care făcea gălăgie şi râdea în biserică şi chiar a luat o dată bătaie de la taică-său pentru asta, pârât de o femeie credincioasă.

A început să umble la biserică în adolescenţă, după ce mama i-a povestit o întâmplare minunată pe care a trăit-o în copilărie. La vârsta de 3 ani, viitorul călugăr a murit şi a petrecut în această stare o zi şi o noapte. Tatăl s-a dus de acum la târg să cumpere cele de trebuinţă pentru îngropare, iar mama l-a spălat şi l-a pus pe pernă ca pe mort, cu candela la cap, şi a chemat femeile ca să-l plângă. Numai că mare le-a fost mirarea atunci când, pe la miezul nopţii, copilul s-a sculat şi a cerut… bomboane. Amintindu-şi despre aceasta, părintele spunea că Dumnezeu nu a vrut ca el să moară atunci, ci a trimis pe Îngerul său ca să-l învie din morţi, pentru a ajunge la viaţa pe care a avut-o şi să moară cu chipul pe care l-a avut, adică de ieroschimonah, nu de copil.

“De ce am lăsat lumea?”

Viaţa grea a ţăranilor din perioada stalinistă l-a determinat pe tânărul Ciprian să încerce cum se trăieşte la mănăstire. La început a intrat în Mănăstirea Ţigăneşti din Basarabia, unde a petrecut doar vreo două luni, pe urmă la Curchi, unde a petrecut un an. La Mănăstirea Căpriana fratele Ciprian a vieţuit aproape cinci ani. Aici, pe lângă alte ascultări, a fost pus la lăptărie, unde trebuia să aibă grijă şi de droaia de copii care trăiau la mănăstire, să-i pună la treabă. Bătrânul îşi aminteşte că uneori era nevoit să-i mai croiască cu varga, pentru că erau zbânţuiţi. Această stare de lucruri nu-i convenea tânărului însetat de viaţa călugărilor, despre care citea cu mult nesaţ în “Vieţile Sfinţilor”. “Oare am lăsat eu lumea, gândea tânărul Ciprian, ca să vin aici să bat copiii oamenilor?” Şi într-o noapte, fără să spună nimănui, şi-a luat traista şi a fugit cu trenul la Mănăstirea Dragomirna, peste Prut.

În această mănăstire a petrecut un an pentru că stareţul de la Căpriana a mijlocit la episcop să-l trimită înapoi în Basarabia. Ciprian a intrat în mănăstire după armată, la vârsta de 22 de ani, iar peste şase ani, timp care l-a petrecut în ascultare, a fost călugărit cu numele Serafim. La vârsta de 38 de ani a fost făcut diacon. Prigoana stalinistă nu l-a ocolit şi în 1945 a fost arestat pentru “propagandă religioasă”. După arestare, a fost ţinut trei luni la interogatoriu în Chişinău. Aici a aflat chiar de la ofiţerul care-l interoga că a fost trădat de un “călugăr” care a venit la ei în mănăstire. Astfel de “călugări” deghizaţi erau trimişi de KGB prin toate mănăstirile, ca să informeze despre fiecare. Părintele a petrecut în lagăr, în Siberia, cinci ani, însă nu a povestit niciodată nimic despre cele îndurate acolo, aşa încât puţini ştiau că a fost în lagăr. Toate povestirile bătrânului despre acea perioadă sunt pline de haz, ca să alunge de la sine orice impresie de martir.

După eliberarea sa, nu i s-a permis să vină înapoi în Basarabia, fiind trimis în regiunea Odessei. Aici a petrecut încă trei ani, până la moartea lui Stalin, de unde s-a întors în Basarabia şi a fost primit în Mănăstirea Suruceni. În 1954, episcopul rus Nectarie îl hirotoneşte ieromonah. Însă în 1959 a început închiderea mănăstirilor în Basarabia, rămânând deschise numai Căpriana şi Noul Neamţ, părintele mutându-se la cea de-a doua. În 1961 a fost închisă şi Mănăstirea Noul Neamţ, iar toţi călugării au fost trimişi pe la casele lor. Astfel, părintele Serafim s-a întors la el în sat, unde a petrecut până în 1997, într-o cămăruţă, unde îşi ţinea rânduiala sa călugărească. În sat, părintele săvârşea uneori botezuri sau cununii în taină şi mărturisea puţinii credincioşi ce mai rămăseseră.

Spre bătrâneţe, părintele a orbit, petrecându-şi ultimii 23 de ani ai vieţii mai mult în rugăciune. În 1997 a fost readus în Mănăstirea Noul Neamţ, unde fost tuns în schima mare, la doar câteva săptămâni, primind numele de Selafiil.

Părintele s-a mutat la Domnul în ziua de 19 iunie 2005 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Noul Neamţ.

“Cel ce va crede şi va avea fapte bune se va mântui”

Trecut prin lagărele siberiene, părintele Selafiil păstra în memorie amintirea morţii multor oameni, unii morţi pe drum, unii înecaţi, unii în timp ce mâncau, alţii prin somn sau în multe alte feluri. De aceea punctul de plecare al trăirii părintelui Selafiil a fost obsesia morţii şi a deşertăciunii bunurilor acestei vieţi, în contrast cu veşnicia şi bunurile vieţii viitoare. Învăţătura bătrânului Selafiil se cuprinde în câteva cuvinte, pe care le repeta tuturor: “Acestea trebuie să le avem noi: smerenia vameşului, blândeţea lui David, răbdarea lui Iov şi dragostea care niciodată nu cade.”

În mănăstire părintele era, după cum spun unii care l-au cunoscut mai aproape, ca un Pateric viu. Fraţii tineri care mergeau la sfinţia sa după un sfat sau să vadă cum se mai simţea ziceau că merg la “Patericul” lor. El povestea că atunci când a revenit la Mănăstirea Noul Neamţ, în 1997, a descoperit Patericul Sfântului Sava. L-a pus atunci pe fratele cu care vieţuia în chilie să-i citească în fiecare zi, ca să înveţe din scrierile de acolo. Atunci când a citit cartea, părintele Selafiil era trecut de 85 de ani, însă chiar şi la această vârstă el a găsit putere şi voinţă să se schimbe cu o sârguinţă mai mare decât cea a tinerilor. Astfel, părintele mereu folosea în învăţăturile sale pilde şi povestiri din Pateric, descoperindu-le fiecăruia potrivit puterii sale de înţelegere. “Cel ce va crede şi va avea fapte bune se va mântui”, spunea adeseori ieroschimonahul.

Bătrânul Selafiil a fost unul din acei părinţi care a predicat mai mult cu fapta decât cu cuvântul, iar cei care s-au învrednicit să se apropie de el şi să-l asculte descopereau înţelepciunea sa îmbrăcată în simplitate şi multă iubire de aproapele. Era o simplitate copilărească, la care părintele a ajuns urcând pe muntele nevoinţei. O rugăciune copilărească, dar foarte ajutătoare împotriva mâniei, pe care bătrânul o spunea era: “Doamne, îndepărtează de la mine mânia aceasta, că nu-mi trebuieşte ea mie.” Altă dată, bătrânul rostea această rugăciune din Pateric: “Doamne, vrei, nu vrei, mântuieşte-mă. Tu M-ai zidit, Tu mântuieşte-mă.” Şi celelalte cereri ale părintelui erau tot atât de simple, vădind o mare apropiere de Dumnezeu.

Patimile omului părintele le explica înr-un mod foarte iscusit. Zicea el că “noi n-avem voie să judecăm pe nici un frate, pe nimeni, numai să grăim: Doamne, iartă-l, că n-o greşit el, dar vrăjmaşul îl pune să facă.” Gândurile rele părintele sfătuia să le alungăm cu rugăciunea, ca ele să zboare din minte, “să nu-şi facă cuibar acolo”. Deznădejdea o găsea ca fiind răufăcătoare omului, de aceea îndemna la speranţă necătând la încercări şi ispite: “Noi suntem ostaşi şi trebuie să luptăm până în ultima clipă. Ai căzut, scoală-te iar şi nu te deznădăjdui, luptă iar, pune început bun.”

Cu o deosebită dragoste, părintele Selafiil îndruma oaspeţii chiliei sale să citească “Vieţile Sfinţilor”, explicând că e cel mai bine pentru mireni, dar şi pentru călugări. Îşi amintea că, fiind tânăr, citea cu drag toată noaptea aceste scrieri, până când adormea cu cartea în mână.

Deşi părintele nu a scris niciodată nimic, veacul de experienţă ce l-a trăit a fost relatat în crâmpeie fiilor săi duhovniceşti şi credincioşilor apropiaţi lui, care păstrează vie flacăra înţelepciunii primite de la Selafiil cel orb şi o transmit celorlalţi. Supranumit de monahii din Muntele Athos “stâlp al Ortodoxiei din Basarabia”, bătrânul Selafiil a fost o comoară duhovnicească de nepreţuit pentru obştea de la Noul Neamţ, dar şi pentru credincioşii de rând. Prin sfaturile şi pilda sa de viaţă, alături de ceilalţi câţiva bătrâni care au revenit după prigoana comunistă, părintele Selafiil a restabilit continuitatea, după ruptura de 30 de ani produsă în monahismul basarabean. Smerenia schimnicului Selafiil l-a ascuns de slava oamenilor şi, astfel, el a petrecut retras în chiliuţa sa, până la adormirea în Domnul.

Ecaterina Luţişina

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/

Read more >>

Drama care s-a abătut peste Valea Plopului: un incediu de proporţii! Ajutaţi aceşti copii!

Drama care s-a abătut peste Valea Plopului: un incediu de proporţii a făcut pagube - din fericire doar materiale! - in seara zilei de 12 decembrie la aşezământul din Valea Plopului! ACESTE PAGUBE SE RIDICĂ LA PESTE 8 MILIARDE LEI VECHI!
Orfanii părintelui Nicolae Tănase au rămas mai săraci. Putem cu toţii să facem ceva ca să alinăm necazul Părintelui şi al celor pe care sfinţia sa îi hrăneşte şi-i adăposteşte ca nimeni altul în această ţară.
Dumnezeul să-i ajute!
Iar noi să nu intoarcem capul de la suferinţa lor!
Putem să formăm şi noi un lanţ uman, care să ne lege prin milă de aceşti copii şi prin dragoste faţă de Dumnezeu

Sa ajutati cu alimente caci au ramas fara alimente, fara ulei, mancare, si tot ce tine de acest lucru!!!
Doamne ajuta!

 http://codrul.wordpress.com/2011/12/13/sunt-copii-acolo-sunt-copii-acolo-cand-am-auzit-ca-sunt-copii-am-sarit-imediat-in-bocanci-sarim-si-noi-in-bocanci/

 Itinerar pentru a merge la Valea Plopului :

Bucureşti Nord -> Ploieşti Sud (60 km - E60)
-> Vălenii de Munte (30 km - 1A)
-> Nucşoara de Jos (13 km) -> la dreapta
-> Valea Plopului et Valea Screzii (7 km)

Pentru donatii: http://www.asociatiaprovita.org/dona%C8%9Bii/

Read more >>

Rugăciunea unui teolog

Cu trei ani în urmă, la mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” din Techirghiol, unde slujeşte marele duhovnic Arsenie Papacioc, am ascultat o predică ţinută de Presfinţitul Ambrozie al Giurgiului, pe care n-am uitat-o până azi. Iată de ce. Preasfinţitul ne-a povestit un episod din tinereţea sa când, student fiind şi având multă dragoste pentru Părintele Dumitru Stăniloae, mergea adesea, împreună cu mai mulţi colegi, să îl asculte pe marele teolog. Dar tinerii studenţi nu se mulţumeau cu aceste discuţii ci, după ce Părintele Stăniloae pleca, îl urmăreau în taină, ca să îl vadă cum se poartă în firescul lui de om, nu doar în înălţimea lui de teolog.

Părintele Dumitru Stăniloae

Într-o zi, mergând pe urmele lui, paşii i-au dus, pe Părinte şi pe ucenici, într-o bisericuţă. Acolo, fără să bănuiască defel că este văzut, Părintele Stăniloae a inghenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului şi a început să se roage fierbinte.
Studenţii, curioşi, s-au apropiat încet, să-i audă rugăciunea.
- Maica Domnului, spunea Părintele Stăniloae cu lacrimi în ochi, Maica Domnului, dă-mi simplitate!
Aceste cuvinte, auzite din gura unuia dintre cei mai mari teologi ai vremurilor noastre, cum îl numise Olivier Clément, a produs o impresie puternică asupra tinerilor urmăritori. Asmenea, şi asupra mea şi, probabil, şi asupra voastră. Există, cu siguranţă, mulţimi de ispite pe lume, mai joase sau mai înalte. Dar putem noi bănui măcar ce înseamnă ispitele unui teolog de o asemenea înălţime spirituală, dacă noi, râmele care scormonim ici colo câte o carte, eşuăm atât de repede în mândrii ieftine şi poleite păreri de sine?
Despre ispitele intelectualilor vremurilor noastre mărturisesc că am vrut să scriu acum două nopţi un articol. Dar nu am reuşit, cu toate că am pierdut bună parte din somn. Nu vă mai întrebaţi de ce. E simplu. Ca să scrii despre astfel de ispite trebuie să le numeşti arătând cu degetul nu spre alţii, ci spre tine.
Dar iată că articolul s-a scris până la urmă singur, fără contribuţia mea. Am realizat că tocmai comentariul unuia din cititorii blogului surprinde foarte bine aceste ispite. Viorel Petcu a reuşit să-l scrie pentru că, aţi ghicit, a avut puterea să pună degetul în pieptul său.

Ispitele unui intelectual ortodox
de Viorel Petcu
Este bine să citeşti, dar esenţial este să trăieşti ceea ce citeşti (desigur mă refer la scrierile ortodoxe). După ce Domnul m-a adus în biserică, la scurt timp am ajuns un devorator de cărţi ortodoxe, dar asta nu m-a făcut un trăitor, ci doar un om informat. Apoi, tot din citire am aflat că nu voi fi mai informat ca un drac, pentru că el ştie mult mai mult despre Dumnezeu, dar nu trăieşte după poruncile Lui.
Uitându-mă sincer asupra vieţii mele trăită în Hristos, am văzut că doar multa citire, fără o trăire a celor citite, m-a făcut un om mândru. Înşelat că trăiesc cea ce am citit, am ajuns să judec semenii după informaţia pe care o aveam şi binenteles că am început cu ierarhii şi cu preoţii. Mi se părea că merit ierarhi şi preoţi mult mai buni decât cei pe care îi aveam, am ajuns să văd greşeli pe care le făceau (în predică şi în slujire) pe care prietenii mei nu le vedeau. La început, credeam că am un spirit de observaţie mai dezvoltat şi de asta văd acele greşeli, dar Domnul mi-a arătat că sunt în înşelare. M-am speriat foarte tare.
De atunci, mă lupt cu înşelarea asta şi credeţi-mă, nu m-am izbăvit de ea. Cumplită patimă este judecarea aproapelui! Greu se scapă de ea. Cred că trăirea celor citite este esenţială şi se face pas cu pas, cu răbdare, temeinic. Mai mult decât citirea este ascultarea de un duhovnic şi la citirea cărţilor ortodoxe. Este bine să citeşti ce îţi spune duhovnicul, apoi să trăieşti cele citite, să le împlineşti. Mergând pe calea asta vei începe să vezi în inima ta şi-ţi vei da seama că nu eşti un ortodox aşa de mare cum te credeai după multă citire.
Înşelarea asta vine şi datorită educaţiei pe care o avem încă de mici, mergem la şcoală, învăţăm, primim note pe ceea ce am învăţat, absolvim şcoala şi uite-aşa ne-am indeplinit scopul. În ortodoxie nu este de ajuns numai să ştii, ci să şi împlineşti ceea ce ai învăţat. Şi este bine să nu judeci după ce ai citit. Atunci când începi să trăieşti ceea ce citeşti şi vezi ce obstacole ai de trecut înlăuntrul tău, cu siguranţă nu te vei arunca prea uşor în judecarea celorlalţi.
Nu spun să nu citim, ci doar să avem luare-aminte ca multa citire să nu ne ducă la visare, la înşelare (aşa cum am păţit eu) sau, Doamne fereşte, chiar la nebunie. Deţinerea de multă informaţie negestionată bine ne aruncă cu siguranţă în madrie sau chiar în slavă deşartă. Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate face prin cursuri intensive, ci numai prin nevoinţa împlinirii poruncilor Lui, cu rugăciune şi cu citire, dar cu discernământ şi îndrumare duhovnicească.
Modelul academic de studiu nu are legătură cu ortodoxia. Sfinţenia se primeşte după voinţa pe care o avem şi nevoinţa pe care o facem ca să fim în poruncile Domnului. Oamenii simpli sau învăţaţi au aceeaşi cale, îngustă. Toate ereziile au venit de la oameni citiţi, dar tot de la ei avem şi multă înţelepciune, în funcţie de cum şi-au trăit cunoştintele dobândite. Şi acum vedem bătălii de idei duse pe internet în citate din sfinţi părinţi, bătălii duse pe temeiul cunoştinţelor dobândite din citire, etalări de cunoştinţe. Bătălii de idei în care fratele nostru este pus la punct. Din nefericire pentru mine, şi eu particip la ele, dar asta nu însemna că suntem pe cale.

http://viatalatara.wordpress.com/2009/06/02/rugaciunea-unui-teolog/

Read more >>