Din cauza aceasta în Sfântul Munte, unde tipicul se respectă cu stricteţe, celor trei lucruri li se dau o deosebită importanţă. Lumina este riguros controlată în funcţie de momentul slujbei, tipicul specificând până la ultima lumânare de când şi până când se va aprinde. În cazul muzicii se fac multe repetiţii, asta dincolo de faptul că este specificat ce şi cum se va cânta în fiecare moment al slujbei.
În cazul tămâiei se ştie cine va tămâia, cu ce va tămâia (ce tip de cădelniţă sau căţuie) şi când va tămâia.
Aceasta deoarece omul este victimă a influenţelor şi din cauza aceasta trebuie făcut totul pentru a trăi momentul duhovnicesc al slujbei la intensitatea maximă posibilă.
Şi aceasta pentru că dincolo de cele trei manifestări de mai sus principala manifestare a harului lui Dumnezeu este în inima omului.
Depinde însă de noi să primim harul înlăuntrul nostru.
În fotografia de mai jos este un tânăr monah cu căţuia pregătită aşteptând pentru a tămâia în trapeză.
Sursa: http://vatopaidi.wordpress.com/2011/12/06/spod58/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu