marți, 29 noiembrie 2011

Despre credinta si indoiala - Mitropolitul Antonie


Cartea de faţă cuprinde volumele Despre credinţă şi îndoială şi De­spre întâlnirea cu Dumnezeu, apărute la Editura Cathisma, care au reprezentat prima traducere în limba română a cuvântărilor mitropolitului Antonie al Surojului (Anglia), spicuite din celebrul ciclu Omul în faţa lui Dumnezeu, răspândit în alte limbi în aproximativ un milion de exemplare.

 Recenzie de Ciprian Voicilă

Am citit cu ani in urma “Scoala rugaciunii”. La prima lectura am fost socat. Cartea se deschide cu un interviu luat Preasfintitului Antonie, din care aflam destule amanunte despre biografia lui. La un moment dat, Timothy Wilson il intreaba: “Sunteti de parere ca transmiterea Evangheliei poate fi impiedicata de cultura de suprafata a stilului englezesc modern de viata?” Acesta ii raspunde: “Da, fiindca Evanghelia trebuie sa atinga nu doar intelectul, ci intreaga fiinta. Englezii spun adeseori: “Este interesant, hai sa discutam despre asta, sa o studiem ca idee”, dar in realitate ei nu fac nimic. A-L intalni pe Dumnezeu inseamna a intra in “barlogul tigrului”- Dumnezeu nu este o pisicuta, ci un tigru. Lumea lui Dumnezeu este un domeniu periculos. Nu-i de ajuns sa cauti informatii despre ea- trebuie sa patrunzi inauntru”.
Prin urmare, cartea “Despre intalnirea cu Dumnezeu”, aparuta sub ingrijirea Parintelui Savatie la editura Cathisma in 2007, vorbeste intr-un stil profound si autentic despre intalnirea noastra inevitabila cu Tigrul.
Omul relationeaza cu Dumnezeu, cu sine insusi si cu aproapele sau. Cand ne intalnim cu Dumnezeu? Cand vrea El. “Ne intalnim cu Dumnezeu atunci cand El insusi ne cauta. Mantuitorul a spus: Bateti si vi se va deschide (Mt. 7, 7). Vom bate uneori indelung, intrucat Hristos stie ca nu suntem pregatiti inca pentru intalnire, nu suntem gata sa-l privim fata catre fata pe Dumnezeul cel Viu; caci a te intalni cu Dumnezeu inseamna dintotdeauna sa vii la judecata; este la fel cu a intalni o frumusete neconditionata, un adevar neconditionat, o dreptate neconditionata.
Si in fata acestei frumuseti, acestei dreptati si acestui adevar- in fata sfinteniei dumnezeiesti- stam fara raspuns. Din acest motiv Dumnezeu asteapta timpul parguirii, maturizarii, atunci cand vom fi noi insine in stare sa ne pronuntam judecata asupra noastra si cand vom putea primi judecata Sa neconditionata, dreapta, nepartinitoare, in care sa nu vedem condamnare, ci o chemare a lui Dumnezeu catre o crestere spre vrednicia de om in deplinul sau inteles. Traind aceasta experienta a intalnirii cu Dumnezeu, care este pentru noi in acelasi timp si mantuire si infricosatoare judecata, prorocul Isaia, apoi Apostolul Pavel au spus: “Infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu” (Evr.10, 31)”.
Cine s-a intalnit cu Dumnezeu incepe o viata noua. “Insa o noua viata care nu inseamna neaparat una mai atractiva, mai usoara, ci noua in sensul ca nu se aseamana prin nimic cu cea anterioara; e o viata in care stapaneste dreptatea lui Dumnezeu si nu cea omeneasca, adevarul Dumnezeiesc si nu adevarurile omenesti, masurile lui Dumnezeu si nu cele omenesti; este o viata noua in care trebuie sa traim dupa masura lui Hristos Insusi, sa ne asumam responsabilitatea pentru viata lumii, la fel ca Hristos, impreuna cu El si cu acelasi pret cu care El isi ia aceasta responsabilitate”.
“Responsabilitate” este cuvantul cheie care deschide intreaga viziune propovaduitoare a Mitropolitului Antonie. Devenim cu adevarat crestini cand ne asumam responsabilitatea. In intalnirea cu sinele nostru profound ajungem sa ne cunoastem numai in clipa in care ne asumam riscul de a ne vedea asa cum suntem, lipsiti de orice fard mincinos. “Fiecare are profunzimi pe care ii este frica sa le exploreze; in fiecare exista un dezacord interior care il ingrozeste. Sa ramai cu tine insuti e unul dintre cele mai infioratoare lucruri ce i se pot intampla unui om, daca face aceasta nu din pornire proprie, ci din necesitate. (…) Iar cand incercam sa privim mai profound suntem cuprinsi pur si simplu de groaza. Nu din cauza a ceea ce vedem, ci pentru ca exploram un domeniu absolut necunoscut noua: cine oare poate spune cati monstri se pot ridica din aceste profunzimi? Cata rautate, cata furie, cata minciuna, cat neadevar, cata frica? Cata aviditate- si sufleteasca, si duhovniceasca, si trupeasca? Cata ura, cata impasibilitate, cata cruzime voi vedea daca voi privi inlauntrul meu? Ne este, cu siguranta, mult prea oribil. Insa daca nu facem asta, daca refuzam aceasta groaznica, inspaimantatoare intalnire, nu vom putea gasi nicicand suficienta barbatie pentru a-L intalni nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele”.
Intalnirea cu aproapele nostru e la fel de dificila ca primele doua. Dar “avem fiecare in fata misiunea de a ne intalni aproapele. Pentru asta e necesar de a privi cu scopul de a vedea si a asculta cu scopul de a auzi. Ne sperie aceasta, caci este anevoios. Pentru ca a auzi inseamna a ne lega soarta de altcineva, a vedea inseamna a ne lega soarta de altcineva. Intalnim vreun cunoscut sau vizitam pe cineva bolnav si il intrebam: Ei, cum iti mai merge?… Si cunoscutul nostru sau bolnavul ne priveste cu speranta si cu teama: oare acest om chiar a pus o intrebare la care vrea sa stie raspunsul cu adevarat? Oare intr-adevar acest om vrea sa afle si sa-si lege soarta sa de a mea? Din priviri, din intonatie strabat speranta si frica, iar acesta cel mai adesea raspunde: multumesc, binisor… Adesea ramanem satisfacuti de acest raspuns; raspuns care ne-a eliberat, nu ne-a atras in valtoarea sortii altuia, nu a solicitat participarea noastra, nu a fost rostit cuvantul in urma caruia nu ma voi mai putea intoarce cu indiferenta de la acesta. Am vazut in ochii sai rugaminte, nadejde si frica, dar am inchis ochii si m-am multumit cu raspunsul lui, iar acum sunt liber; stiu ca la el e “binisor” si inseamna, probabil, ca e bine. Dar asculta vocea lui si priveste ochii lui, vezi expresia lor si nu vei mai putea pleca asa, pur si simplu”…
Mitropolitul Antonie a intrat in “barlogul” Tigrului si s-a sfasiat printr-o intropectie nemiloasa inainte ca Acesta sa faca vreo miscare spre el. In urma acestei victorii asupra sinelui, Tigrul i-a dat cuvant cu putere multa si darul de a-i trezi pe oameni din amorteala unei vieti caldicele. “Indrazniti, eu am pasit inauntru”.
Read more >>

miercuri, 23 noiembrie 2011

VREAU SĂ TRĂIESC!: ALEXANDRA - o minune de copil

ALEXANDRA - o minune de copil

          Alexandra  Groza  este o minune de fetiță de numai 6 ani, din Dorohoi, elevă în clasa I la Școala nr. 7 "A.I. Cuza".
        În această toamnă, școala și-a deschis porțile și pentru Alexandra, iar ea, bucuroasă, i-a pășit voios pragul.... Cu speranțe, cu vise frumoase, ca fiecare copil ce pășește în clasa I...
        După câteva săptămâni însă, speranțele au început să se stingă.... Visele ei s-au frânt sub ochii îngroziți și plini de neputință ai părinților care au aflat că puiul lor de nici 7 ani suferă de o boală nemiloasă: LEUCEMIE ACUTĂ MIELOBLASTICĂ... Vestea i-a lovit pe toți cei dragi, i-a împietrit de durere și spaimă...
        Singurii ochi care încă par să zâmbească sunt ai Alexandrei... Ea nu știe, dar noi știm că dincolo de zâmbetul ei senin, pândește o grea suferință... Asupra inocenței ei se va năpusti o durere crudă, nemiloasă care va alunga seninătatea de pe chipul ei frumos...
        Alexandra este acum internată la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sfânta Maria" din Iași, secția Hemato-Oncopediatrie sub tratament chimioterapic. I s-a recomandat o operație de transplant medular, operație extrem de costisitoare  care depășește cu mult prea mult puterile celor dragi...
        Operația s-ar putea efectua în străinătate conform recomandării doamnei prof. dr. Ingrith Miron în grija căreia se află Alexandra. Costurile sunt însă enorme... Din păcate, timpul nu are răbdare... Suma este extrem de mare pentru a putea fi strânsă într-un timp atât de scurt (2 luni). Sperăm ca alternativa operației în țară ce reduce costurile la jumătate să devină posibilă (peste 50.000 Euro după spusele medicilor din Iași). Pentru aceasta, este nevoie să-i fim aproape!
         Să-i întindem o mână de ajutor! Cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ei de viață cresc!...
         FIECARE  ZI  DIN  VIAȚA  EI  DEPINDE  DE  NOI!... 


http://www.alexandragroza.com/

Read more >>

DESPRE ÎMPOTRIVIREA SUFLETELOR CĂZUTE FAŢĂ DE RUGĂCIUNE - Sfantul Ignatie Briancianinov

Sfantul Ignatie Briancianinov DESPRE ÎMPOTRIVIREA SUFLETELOR CĂZUTE FAŢĂ DE RUGĂCIUNE

Mai jos, putem citi un cuvant de invatatura adresat calugarilor, dar valabil pentru orice crestin:
Spiritele căzute se opun cu violenţă la toate poruncile Evangheliei, dar în mod deosebit rugăciunii, ca şi maică a virtuţilor. Proorocul Zaharia l-a văzut “pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului Domnului, şi pe Satana, stând la dreapta lui ca să-l învinuiască” (Zaharia 3,l). La fel şi astăzi diavolul se ţine mereu aproape de fiecare slujitor al lui Dumnezeu cu intenţia de a-l împrăştia şi de a-i pângări ofranda duhovnicească, de a nu-i îngădui să aducă jertfă, de a o întrerupe sau a o suprima total. “îngerii căzuţi sunt roşi de invidie faţă de noi, zice Sfântul Antonie cel Mare, şi nu încetează de a pune în lucrare toată răutatea lor pentru a ne împiedica să le ocupăm vechile lor tronuri din cer”. în mod deosebit “dracul este foarte invidios, spune Sfântul Nil Sinaitul, faţă de omul ce se roagă, şi recurge la toate vicleniile imaginabile pentru a-l întrerupe”.
Diavolul depune tot efortul pentru a ne împiedica de la rugăciune sau pentru a face rugăciunea nefolositoare şi seacă. Pentru acest spirit căzut din înălţimea cerului din pricina mândriei şi a răzvrătirii faţă de Dumnezeu, înveninat de o pizmă şi o ură implacabilă faţă de neamul omenesc, însetat de dorinţa de a-l face pe om să piară, preocupat zi şi noapte de a-l ruina, este de nesuportat ca să-l vadă pe om, fiinţă mizerabilă şi păcătoasă, intrând în dialog cu Dumnezeu însuşi şi reîntorcându-se marcat de pecetea milostivirii Sale, cu nădejdea de a moşteni cerul, cu speranţa de a-şi vedea însuşi trupul său stricăcios transfigurat în trup duhovnicesc. Această perspectivă nu o poate suferi spiritul condamnat pentru totdeauna să se târască şi să se tăvălească, ca într-o mlaştină rău mirositoare în gânduri şi simţăminte exclusiv trupeşti, materiale şi păcătoase, şi care, în sfârşit trebuie să fie aruncat în iad şi închis acolo pentru veşnicie. El turbă de mânie, acţionează cu viclenie şi făţărnicie, face crime şi nelegiuiri. Trebuie să fii prudent şi pus în gardă: numai în caz de extremă necesitate, când ascultarea o cere, poţi face altceva în timpul fixat pentru rugăciune. Frate preaiubit! Nu lăsa rugăciunea fară un motiv foarte serios. Cel ce neglijează rugăciunea, îşi neglijează mântuirea; cel ce părăseşte rugăciunea îşi pierde mântuirea.
Un călugăr trebuie să fie foarte atent cum îşi organizează viaţa, căci vrăjmaşul încearcă să-l încercuiască din toate părţile cu vicleniile sale, să-l înşele, să-l seducă, să-l tulbure, să-l întoarcă de la calea arătată de poruncile evanghelice, să-l ducă la pieirea vremelnică şi veşnică. Când duci o viaţă atentă şi trează vei înţelege această prigoană înverşunată pe care vrăjmaşul o exercită împotriva noastră cu viclenie şi răutate. Vom remarca că tocmai în momentul când ar trebui să ne rugăm, vrăjmaşul ne aduce alte ocupaţii şi ne sugerează că acestea sunt foarte importante şi nu suferă amânare: în realitate singurul lucru important este ca monahul să se ancoreze în rugăciune. In acelaşi timp lucrăturile vrăjmaşului se întorc în avantajul nevoitorului vigilent: văzând mereu alături de sine pe un ucigaş înarmat cu un pumnal înfricoşător şi gata de a lovi, bietul călugăr neajutorat strigă fără încetare către Dumnezeu Atotputernicul cerându-I ajutor – şi îl primeşte.
Când duhul rău nu reuşeşte să deturneze în favoarea sa timpul hărăzit pentru rugăciune, se strădiueşte să-l fure şi să întineze rugăciunea. Pentru acest lucru se foloseşte de gânduri şi imaginaţii. Cea mai mare parte a timpului, travesteşte gândurile sub masca dreptăţii, pentru a le asigura puterea de pătrundere; imaginaţiilor le dă o formă foarte atrăgătoare. Rugăciunea este furată şi ruinată atunci când, în timp ce te rogi, mintea nu-i cu totul atentă la cuvintele rugăciunii, ci se lasă cuprinsă de gânduri şi imagini împrăştiate. Rugăciunea este întinată atunci când mintea se lasă distrasă de la rugăciune, fixându-şi atenţia asupra gândurilor şi imaginaţiilor păcătoase sugerate de către vrăjmaşul. Atunci când îţi vin gânduri şi imaginaţii păcătoase nu le acorda nici o atenţie. De îndată ce mintea ta le sesizează, închide-o în cuvintele rugăciunii şi, printr-o rugăciune fierbinte şi atentă, imploră-L pe Dumnezeu să-i împrăştie pe vrăjmaşii tăi.
Spiritul cel rău îşi organizează trupele cu o abilitate remarcabilă. In faţă se află gândurile îmbrăcate în haina adevărului şi dreptăţii şi imaginile pe care un ascet fără experienţă le poate socoti, nu numai inofensive, de inspiraţie duhovnicească sau chiar arătări sfinte şi cereşti. După ce mintea le-a primit, şi şi-a pierdut libertatea, comandantul trupelor răufăcătoare aruncă în luptă imaginaţiile în mod voit păcătoase. “După gândurile nepătimaşe, zice Sf. Nil Sorski, vin gândurile pătimaşe: dacă le laşi pe primele să intre, le dai prilej şi celorlalte să forţeze intrarea”.
După ce de bunăvoie mintea şi-a pierdut libertatea, de la prima întâlnire cu vrăjmaşii, rămâne dezarmată, slăbită, înlănţuită, nefiind în stare să depună cea mai mică rezistenţă în faţa vrăjmaşilor. Este repede învinsă şi n-are decât să se supună şi să rămână în robie.
Cînd te rogi, trebuie neapărat să-ţi închizi mintea în cuvintele rugăciunii şi să înlături orice gânduri, fie bune, fie rele. Orice gând, oricum s-ar travesti, din moment ce ne distrage de la rugăciune, aparţine armatelor străine şi este trimis “ca să înfrunte pe Israel” (l Regi l7,25).
In războiul nevăzut pe care îngerul căzut îl duce împotriva oamenilor, mai ales cu ajutorul gândurilor şi imaginaţiilor, se sprijină pe afinitatea reciprocă ce uneşte păcatele între ele. Acest război nu încetează nici ziua nici noaptea, dar se înteţeşte atunci când nu ne sculăm la rugăciune. Atunci, ca să ne exprimăm în graiul Sfinţilor Părinţi, diavolul adună de peste tot gândurile cele mai împrăştiate şi le porneşte asupra sufletului nostru. La început ni-i reaminteşte pe toţi cei care ne-au necăjit sau ne-au rănit; ne alcătuieşte un tablou cât mai viu al criticilor şi al înfruntărilor la care ne-au supus; ne sugerează faptul că ripostându-le, nu vom face altceva decât să ne satisfacem un elementar act de dreptate, de bun simţ, de autoapărare, de necesitate. Este limpede că vrăjmaşul încearcă să zdruncine însăşi temelia rugăciunii-bunătatea şi blândeţea-pentru ca edificiul să se prăbuşească de la sine. Iată cum se petrec lucrurile: omul plin de pizmă şi care nu iartă greşelile aproapelui său, este absolut incapabil să se concentreze la rugăciune şi să ajungă la înduioşarea inimii. Gândurile mâniei împrăştie rugăciunea; o împrăştie în toate părţile, precum o rafală de vânt împrăştie seminţele pe care agricultorul le seamănă în ogor. Atunci ogorul sufletului nostru rămâne neînsămânţat, şi toată strădania nevoitorului e fără rod. Este foarete bine cunoscut faptul că temelia unei rugăciuni rodnice constă în iertarea ofenselor şi suferinţelor pe care le-ai suferit, în înlocuirea criticii pe care o faci altora cu o înţelegere binevoitoare şi, în sfârşit, în a te judeca pe tine însuţi.
Adesea, când ne aşezăm la rugăciune, vrăjmaşul ne aduce gânduri şi imaginaţii de reuşită pământească: ne prezintă slava omenească pe care, în sfârşit, o să o primim ca răsplată a virtuţilor pe care oamenii ni le recunosc; alteori ne arată tabloul, tot aşa de seducător, al bogăţiilor pe care le vom avea, şi care ne vor ajuta să creştem în virtute. Amândouă evocările sunt mincinoase. Ele sunt în contradicţie directă cu învăţătura Mântuitorului, şi constituie un mare pericol pentru ochiul interior ce le contemplă şi chiar pentru suflet, care devine infidel faţă de Domnul său, lăsându-se sedus de către asemenea năluciri sugerate de diavolul.
în afara crucii lui Hristos nu există biruinţă pentru un creştin.
Domnul a zis : “Slavă de la oameni nu primesc… Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? (Ioan 5,4l-44). Când faceţi fapte bune “nu fiţi ca făţarnicii” (Matei 6,l6), care fac binele pentru slavă deşartă, care aşteaptă laudă de la oameni pentru virtuţile lor şi îşi pierd răsplata veşnică (Matei 6,l-l8). “Să nu ştie stânga ta (adică slava deşartă) ce face dreapta ta (adică voinţa călăuzită de poruncile evanghelice) şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6,3 şi l8). “Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6,24). “Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca l4,33).
Trebuie să remarcăm faptul că diavolul, atunci când L-a ispitit pe Dumnezeu-Omul, î-a sugerat gândul plin de mândrie de a deveni celebru făcând o minune în public şi a încercat să-i pună în faţa ochilor posibilitatea de a ocupa poziţia cea mai puternică şi înaltă. Domnul a refuzat amândouă alternativele (Matei 4 şi Luca 4). Ne-a arătat că la desăvârşire nu se poate ajunge decât pe calea cea strâmtă a renunţării şi a umilinţei, cale mântuitoare pe care El însuşi a trasat-o. Trebuie să urmăm exemplul şi învăţătura Domnului care a respins gândul de mărire şi de bogăţie pământească. Trebuie să refuzăm plăcerea pe care ni-o provoacă închipuirile de acest fel, căci ele distrug în noi, concentrarea minţii şi atenţia din timpul rugăciunii şi deschid porta părerii de sine şi a împrăştierii. Dacă primim gândurile şi imaginaţiile de mândrie, de zgârcenie şi de dragoste faţă de lume, dacă nu le respingem, ci le cultivăm şi ne desfătăm cu ele, intrăm în comuniune cu satana şi puterea lui Dumnezeu care ne ocrotea se retrage de la noi. Când vrăjmaşul vede că ne-a părăsit ajutorul lui Dumnezeu, el porneşte împotriva noastră două mari atacuri: cel al gândurilor şi imaginaţiilor desfrânate, precum şi cel al tristeţii. Dacă rezistăm la primul, nu vom rezista la al doilea. Este exact ceea ce spune o maximă a Părinţilor: Dumnezeu îi îngăduie lui satan să ne calce în picioare până când devenim smeriţi.
Este clar că gândurile de ură, de a-i judeca pe alţii, de slavă şi de reuşită pământească, au la origine mândria. Lepădând aceste gânduri, lepădăm în acelaşi timp mândria. Când smerenia se instalează în suflet, ea expulzează mândria. Smerenia este maniera de a gândi a lui Hristos şi din ea se naşte focul Sfântului Duh, prin care se nimicesc şi se alungă din suflet toate patimile.
Invaziei gândurilor desfrânate şi plictiselii îi urmează tristeţea, nesiguranţa, deznădejdea, împietrirea, orbirea, hula şi disperarea. Dacă prinzi gustul dorinţelor trupeşti, urmările vor fi foarte grave., Părinţii numesc aceste dorinţe profanatorii templului duhovnicesc al lui Dumnezeu. Dacă ne desfătăm cu ele, harul lui Dumnezeu ne părăseşte pentru mult timp şi gândurile şi imaginaţiile păcătoase capătă un ascendent foarte puternic în noi. Ne covârşesc şi ne ameţesc în aşa măsură încât nu vom putea atrage harul din nou, decât printr-o pocăinţă sinceră şi printr-un refuz de a ne lăsa cuprinşi de sugestiile vrăjmaşului. Un călugăr atent va cunoaşte toate aceste lucruri din experienţă.
Cunoscând strategia şi tactica vrăjmaşului în lupta sa contra noastră, ne putem organiza rezistenţa în consecinţă. Nu vom judeca şi nu vom condamna sub nici un pretext pe semenul nostru şi vom ierta altora greşelile. Din momentul în care va încolţi în noi un gând de răutate contra aproapelui nostru, ne vom întoarce către Dumnezeu rugându-ne pentru el, cerându-i lui Dumnezeu să fie milostiv cu el şi în veacul acesta şi în cel viitor. Vom renunţa la noi înşine, adică la slava ce ne vine de la oameni, la confortul pământesc şi la tot felul de avantaje, şi ne vom lăsa total în voia lui Dumnezeu, mulţumindu-I şi preamărindu-L pentru trecutul şi prezentul nostru şi punând în mâinile Sale viitorul nostru.
O asemenea atitudine şi o asemenea orientare ne va sluji, va fi temelie pentru rugăciune. înainte de a începe rugăciunea, să ne smerim în faţa fraţilor noştri, să na reproşăm nouă înşine faptul de a-i fi smintit, şi să continuăm să facem acest lucru pentru păcatele noastre. Să începem rugăciunea prin a ne ruga pentru vrăjmaşi. Să ne unim prin rugăciune cu umanitatea întreagă şi să-L rugăm pe Dumnezeu să aibă milă de noi şi de lumea întreagă, nu pentru că noi suntem vrednici să ne rugăm pentru lume, ci pentru a împlini porunca iubirii care ne este prescrisă :” rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5,l6).
Cu toate că adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu au de luptat cu multe sugestii păcătoase aduse de satan şi care răsar din firea noastră atinsă de cădere, mâna atotputernică a lui Dumnezeu este mereu prezentă pentru a-i sprijini şi a-i călăuzi. Lupta însăşi este foarte folositoare, căci ea îi dă posibilitatea călugărului să dobândească o experienţă monahală, o cunoştinţă clară şi profundă a ravagiilor provocate firii omeneşti, de către păcat şi de către îngerul căzut; aceste cunoştinţe îl fac pe ascet să aibă o inimă blândă şi smerită, să se plângă pe sine şi lumea întreagă.
Sfântul Pimen cel Mare ne povesteşte despre Sfântul Ioan Colov, nevoitor plin de Duhul Sfânt, că rugându-se îndelungat lui Dumnezeu, a contenit lupta provocată de neputinţa firii umane căzute. I-a relatat acest lucru unui bătrân dăruit cu un deosebit discernământ duhovnicesc, zicându-i: “mă odihnesc şi nu am nici un război. Şi i-a zis lui bătrânul: du-te, roagă-te lui Dumnezeu, ca să-ţi vină războiul şi zdrobirea şi smerenia pe care le aveai mai înainte! Că prin războaie sporeşte sufletul. Deci, s-a rugat şi după ce a venit războiul, nu s-a mai rugat să-l ia de la dânsul, ci zicea: dă-mi Doamne răbdare în războaie!”.
încredinţându-ne pe de-a-întregul voii lui Dumnezeu, ne arătăm dispuşi să-i împlinim voia. Prin rugăciune stăruitoare să-i cerem lui Dumnezeu capacitatea de a-i împlini voia, să-i cerem ca voia Sa, în ce ne priveşte, să se facă mereu.
Dumnezeu rămâne nedespărţit de cel ce se lasă în voia Sa. Orice atlet al lui Hristos simte acest lucru, şi poate mărturisi că-i adevărat, atunci când se luptă după rânduială, când se luptă lăsându-se călăuzit de Evanghelie.
Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni  totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor !
 
http://catehism.wordpress.com/
Read more >>

marți, 22 noiembrie 2011

Rugăciunea unui teolog


Rugăciunea unui teolog


Cu trei ani în urmă, la mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” din Techirghiol, unde slujeşte marele duhovnic Arsenie Papacioc, am ascultat o predică ţinută de Presfinţitul Ambrozie al Giurgiului, pe care n-am uitat-o până azi. Iată de ce. Preasfinţitul ne-a povestit un episod din tinereţea sa când, student fiind şi având multă dragoste pentru Părintele Dumitru Stăniloae, mergea adesea, împreună cu mai mulţi colegi, să îl asculte pe marele teolog. Dar tinerii studenţi nu se mulţumeau cu aceste discuţii ci, după ce Părintele Stăniloae pleca, îl urmăreau în taină, ca să îl vadă cum se poartă în firescul lui de om, nu doar în înălţimea lui de teolog.
staniloae
Părintele Dumitru Stăniloae
Într-o zi, mergând pe urmele lui, paşii i-au dus, pe Părinte şi pe ucenici, într-o bisericuţă. Acolo, fără să bănuiască defel că este văzut, Părintele Stăniloae a inghenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului şi a început să se roage fierbinte.
Studenţii, curioşi, s-au apropiat încet, să-i audă rugăciunea.
- Maica Domnului, spunea Părintele Stăniloae cu lacrimi în ochi, Maica Domnului, dă-mi simplitate!
Aceste cuvinte, auzite din gura unuia dintre cei mai mari teologi ai vremurilor noastre, cum îl numise Olivier Clément, a produs o impresie puternică asupra tinerilor urmăritori. Asmenea, şi asupra mea şi, probabil, şi asupra voastră. Există, cu siguranţă, mulţimi de ispite pe lume, mai joase sau mai înalte. Dar putem noi bănui măcar ce înseamnă ispitele unui teolog de o asemenea înălţime spirituală, dacă noi, râmele care scormonim ici colo câte o carte, eşuăm atât de repede în mândrii ieftine şi poleite păreri de sine?
Despre ispitele intelectualilor vremurilor noastre mărturisesc că am vrut să scriu acum două nopţi un articol. Dar nu am reuşit, cu toate că am pierdut bună parte din somn. Nu vă mai întrebaţi de ce. E simplu. Ca să scrii despre astfel de ispite trebuie să le numeşti arătând cu degetul nu spre alţii, ci spre tine.
Dar iată că articolul s-a scris până la urmă singur, fără contribuţia mea. Am realizat că tocmai comentariul unuia din cititorii blogului surprinde foarte bine aceste ispite. Viorel Petcu a reuşit să-l scrie pentru că, aţi ghicit, a avut puterea să pună degetul în pieptul său.
Ispitele unui intelectual ortodox
de Viorel Petcu
Este bine să citeşti, dar esenţial este să trăieşti ceea ce citeşti (desigur mă refer la scrierile ortodoxe). După ce Domnul m-a adus în biserică, la scurt timp am ajuns un devorator de cărţi ortodoxe, dar asta nu m-a făcut un trăitor, ci doar un om informat. Apoi, tot din citire am aflat că nu voi fi mai informat ca un drac, pentru că el ştie mult mai mult despre Dumnezeu, dar nu trăieşte după poruncile Lui.
Uitându-mă sincer asupra vieţii mele trăită în Hristos, am văzut că doar multa citire, fără o trăire a celor citite, m-a făcut un om mândru. Înşelat că trăiesc cea ce am citit, am ajuns să judec semenii după informaţia pe care o aveam şi binenteles că am început cu ierarhii şi cu preoţii. Mi se părea că merit ierarhi şi preoţi mult mai buni decât cei pe care îi aveam, am ajuns să văd greşeli pe care le făceau (în predică şi în slujire) pe care prietenii mei nu le vedeau. La început, credeam că am un spirit de observaţie mai dezvoltat şi de asta văd acele greşeli, dar Domnul mi-a arătat că sunt în înşelare. M-am speriat foarte tare.
De atunci, mă lupt cu înşelarea asta şi credeţi-mă, nu m-am izbăvit de ea. Cumplită patimă este judecarea aproapelui! Greu se scapă de ea. Cred că trăirea celor citite este esenţială şi se face pas cu pas, cu răbdare, temeinic. Mai mult decât citirea este ascultarea de un duhovnic şi la citirea cărţilor ortodoxe. Este bine să citeşti ce îţi spune duhovnicul, apoi să trăieşti cele citite, să le împlineşti. Mergând pe calea asta vei începe să vezi în inima ta şi-ţi vei da seama că nu eşti un ortodox aşa de mare cum te credeai după multă citire.
Înşelarea asta vine şi datorită educaţiei pe care o avem încă de mici, mergem la şcoală, învăţăm, primim note pe ceea ce am învăţat, absolvim şcoala şi uite-aşa ne-am indeplinit scopul. În ortodoxie nu este de ajuns numai să ştii, ci să şi împlineşti ceea ce ai învăţat. Şi este bine să nu judeci după ce ai citit. Atunci când începi să trăieşti ceea ce citeşti şi vezi ce obstacole ai de trecut înlăuntrul tău, cu siguranţă nu te vei arunca prea uşor în judecarea celorlalţi.
Nu spun să nu citim, ci doar să avem luare-aminte ca multa citire să nu ne ducă la visare, la înşelare (aşa cum am păţit eu) sau, Doamne fereşte, chiar la nebunie. Deţinerea de multă informaţie negestionată bine ne aruncă cu siguranţă în madrie sau chiar în slavă deşartă. Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate face prin cursuri intensive, ci numai prin nevoinţa împlinirii poruncilor Lui, cu rugăciune şi cu citire, dar cu discernământ şi îndrumare duhovnicească.
Modelul academic de studiu nu are legătură cu ortodoxia. Sfinţenia se primeşte după voinţa pe care o avem şi nevoinţa pe care o facem ca să fim în poruncile Domnului. Oamenii simpli sau învăţaţi au aceeaşi cale, îngustă. Toate ereziile au venit de la oameni citiţi, dar tot de la ei avem şi multă înţelepciune, în funcţie de cum şi-au trăit cunoştintele dobândite. Şi acum vedem bătălii de idei duse pe internet în citate din sfinţi părinţi, bătălii duse pe temeiul cunoştinţelor dobândite din citire, etalări de cunoştinţe. Bătălii de idei în care fratele nostru este pus la punct. Din nefericire pentru mine, şi eu particip la ele, dar asta nu însemna că suntem pe cale.
http://viatalatara.wordpress.com/2009/06/02/rugaciunea-unui-teolog/
Read more >>

duminică, 20 noiembrie 2011

Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului

Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului

Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului

(21 noiembrie) 

Dupa obisnuitul inceput se zic:
Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Pe cea mai aleasa din toate, neamurile, pe Sfanta Prunca care se aduce astazi de Sfintii sai Parinti in Biserica Domnului si se aseaza in Sfanta Sfintelor, spre salasluirea Imparatului tuturor, cu cantari de lauda si cu multime de faclii sa o intampinam. Iar tu care ai milostivire nemarginita, slobozeste-ne din toate nevoile pe noi care iti cantam: Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Icosul 1:

Ingerii lui Dumnezeu o inconjoara cu credinta, iar credinciosii o fericesc pururi si cu bucurie canta laudele acestea: Bucura-te, Sfanta Prunca, care astazi esti adusa in Sfanta Sfintelor;
Bucura-te, ca Sfintii tai Parinti astazi iau roada fagaduintei;
Bucura-te, ca ai fost binecuvantata de marele arhiereu Zaharia;
Bucura-te, ca el te-a asezat in Sfanta Sfintelor;
Bucura-te, ca Sfantul Zaharia aparand cinstea ta, de evrei a fost omorat;
Bucura-te, jertfa bineprimita de Dumnezeu
Bucura-te, ca in Sfanta Sfintelor se pregateste azi salasluirea ta;
Bucura-te, ca- tu incepi mantuirea noastra;
Bucura-te, ca de fecioare de varsta ta ai fost petrecuta;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Condacul al 2-lea:

Veniti cetele crestinesti sa ne adunam la Sfanta Prunca, care lasand toate bucuriile din lume, se duce ca o jertfa in Biserica Domnului de catre Sfintii sai Parinti, pentru mantuirea noastra, si ca o multumire sa o cinstim cu cantari praznuind duhovniceste, iar lui Dumnezeu sa-i cantam: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

In varsta de trei ani fiind Sfanta Prunca, iar mai tarziu Nascatoare de Dumnezeu i s-a adus Domnului, implinind fagaduinta Parintilor sai, si marele arhiereu Zaharia o primeste si o aseaza in Sfanta Sfintelor, pentru a noastra mantuire; pentru aceasta sa-i cantam:
Bucura-te, ca de fecioare cu faclii ai fost adusa,
Bucura-te, vasul ce! sfintit;
Bucura-te, biserica imparatului tuturor;
Bucura-te, fecioara de Dumnezeu aleasa:
Bucura-te, ca David mai inainte a proorocit despre Intrarea ta in Sfanta Sfintelor;
Bucura-te, paine cuvantatoare;
Bucura-te, camara Cuvantului lui Dumnezeu:
Bucura-te, ca ai fost hranita de Ingeri;
Bucura-te, ca ai fost aleasa de Dumnezeu pentru a fi Maica a Sa;
Bucura-te, cortul lui Dumnezeu;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururi Fecioara.

Condacul al 3-!ea:

David Proorocul te-a laudat de demult, Fiica a lui Dumnezeu numindu-te; iar tu nascand Prunc pe Hristos Domnul nostru, l-ai hranit cu lapte, ca o Maica Sfanta a Lui. Pentru aceasta mare taina esti adusa in Biserica Domnului si asezata in Sfanta Sfintelor, unde, neincetat ai cantat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Ana cea neprihanita s-a bucurat ca implinind fagaduinta sa, aduce pe ceea ce s-a nascut din fagaduinta lui Dumnezeu, ca dar de mare pret, si Ioachim praznuieste luminat, iar noi te fericim, Sfanta Prunca, cu aceasta jertfa de cantare:
Bucura-te, singura binecuvantata intre-femei;
Bucura-te, propovaduirea proorocilor;
Bucura-te, slava. Apostolilor;
Bucura-te, lauda mucenicilor;
Bucura-te, innoirea lumii;
Bucura-te, impacarea lui Dumnezeu;
Bucura-te, scaunul Stapanului;
Bucura-te, salasluirea luminata a Mantuitorului;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara:

Condacul al 4 lea:

Impodobita de  nunta se arata astazi Biserica, frumoasa camara, primind pe camara cea insufletita a lui Dumnezeu, pe cea curata si fara de prihana si mai luminata decat toata faptura, petrecand copilaria sa in Sfanta Sfintelor, si cu ingerii impreuna cantand: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Salta astazi toate ostirile ingeresti si multimea crestinilor, inaintea fetei tale, Preacurata Prunca, purtatorii de faclii alearga impreuna cantand si graind acestea:
Bucura-te, usa dinspre rasarituri;
Bucura-te, Sfanta Prunca, primita in Biserica cu mare cinste;
Bucura-te, usa Domnului;
Bucura-te, vistierie preacurata a intelepciunii;
Bucura-te, Izvorul darului;
Bucura-te, mielusea curata;
Bucura-te, porumbita neintinata;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Condacul al 5-!ea:

Mieluseaua lui Dumnezeu, curata, porumbita neintinata, cortul lui Dumnezeu cel neincapator, sfintenia slavei, praznuind petrecerea ta, Sfanta Prunca, intru cele ce nimenea nu intra, astazi ne veselim cu fecioarele, care cu faclii aprinse te-au petrecut in Sfanta Sfintelor unde cu bucurie cantai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Pe cea de trei ani cu trupul si de multi ani proorocita, pe cea, mai desfatata decat cerurile si mai inalta decat puterile cele de sus, cu cantari sa o laudam pe Dumnezeiasca Prunca:
Bucura-te, solitoarea mantuirii noastre;
Bucura-te, cea inconjurata de ingeri;
Bucura-te, cea cinstita de oamenii credinciosi;
Bucura-te, liman cu buna liniste;
Bucura-te, zid nesurpat;
Bucura-te, Maica luminii:
Bucura-te, mai inainte randuita a fi Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te, Prunca cu trupul;
Bucura-te, desavarsita cu sufletul;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururi Fecioara.

Condacul al 6-lea:

Pe tine te-au propovaduit proorocii mai inainte, numindu-te sicriu sfintit, cadelnita de aur, sfesnic, masa, scara si turn, mielusea curata, camara neintinata; iar noi, ca pe un cort de Dumnezeu incapator, care ne-a mantuit pe noi, cantand strigam: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe usa cea neumblata, casa lui Dumnezeu primind-o, astazi a incetat umbra legii, caci s-a aratat darul si adevarul, muntele ce! umbrit pe care mai inainte l-a vazut Avacum si a vestit pe Ceea ce a intrat inauntrul celor neumblate ale Bisericii, pentru care ii cantam:
Bucura-te, cea plina de lumina;
Bucura-te, mangaierea noastra in necaz;
Bucura-te, doctorul tuturor bolilor;
Bucura-te, sfaramarea mortii,
Bucura-te, rau de viata nedesertat;
Bucura-te, carte pecetluita cu Duhul;
Bucura-te, camara cea insufletita a lui Hristos Domnul;
Bucura-te, locul bucuriei;
Bucura-te, ca ai stricat blestemul Evei;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Condacul al 7-lea:

Tot pamantul vede astazi lucruri straine si preamarite, cum Prunca fiind, asezata in Sfanta Sfintelor, primeste hrana de la ingeri, purtand chipul randuielii impreuna canta totdeauna: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Preaslavita sfintenie, sfintita daruire, astazi Preasfanta Prunca, punandu-se in Biserica lui Hristos, imparatul atoate, se pazeste a fi locas luminat celui ce a ales-o, pentru frumusetea-sufletului ei curat; iar noi cantam acestea:
Bucura-te, mantuirea noastra;
Bucura-te, bucuria robilor tai;
Bucura-te, chemarea noastra;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe Imparatul tuturor;
Bucura-te, camara curatiei;
Bucura-te, crin cu dulce miros;
Bucura-te, mirul cel de mult pret;
Bucura-te, tamaie cu buna mireasma;
Bucura-te, ca intorci intristarile noastre in bucurie;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururi Fecioara.

Condacul al 8-lea:

Astazi ai stralucit in casa Domnului ca un sfesnic luminos, Sfanta Prunca, si ne luminezi cu cinstitele tale daruri ale milelor si minunilor tale, ca ele sunt mai presus de minte, straina este nasterea ta, strain este chipul nasterii tale, straine si preaslavite sunt toate ale taie, pentru care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cela ce poarta toate cu cuvantul a auzit rugaciunea dreptilor si starpiciunea a dezlegat-o, ca un indurat, si le-a daruit pricina bucuriei locuinta Harului, intru care sunt puse vistieriile tainelor, pentru care si noi cu multumita ii cantam:
Bucura-te, holda nearata;
Bucura-te, spic Dumnezeiesc;
Bucura-te, izvor nedesertat al apei celei vii;
Bucura-te, mieluseaua care ai nascut pe Mieluselul lui Dumnezeu;
Bucura-te, curatitoarea cea calda;
Bucura-te, luceafarul diminetii;
Bucura-te, ca ai purtat pe Soarele Hristos;
Bucura-te, locasul luminii;
Bucura-te, ca ai stricat intunericul;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Condacul al 9 lea:

Pe tine, steaua cea imparateasca, primindu-te Biserica lui Dumnezeu, unde te-ai impartasit dulcetii celei nesfarsite si ia cele mai bune ai trecut, vazand in Fiul implinirea celor mai inainte zise; pentru acesta noi, cantand acest mare praznic, cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 34-lea;

Astazi ne-a stralucit primavara vesela, luminand sufletele noastre, gandul si mintea, cu darul praznuirii Intrarii in Biserica a Sfintei Prunce, pentru un trai sfant, pregatindu-se a fi salas Imparatului Celui Ceresc, pentru aceasta primeste de la noi aceste laude:
Bucura-te, usa prin care a trecut Cuvantul;
Bucura-te, ca ai sfaramat usile iadului;
Bucura-te, ca ai alungat pe diavolii cei intunecati;
Bucura-te, cea cu totul laudata;
Bucura-te, curatirea lumii;
Bucura-te, scara care inalti pe cei de pe pamant la cer;
Bucura-te, pod care treci de la moarte la viata;
Bucura-te, ca fara de osteneala ai purtat in pantecele tau, pe Cel ce poarta toate;
Bucura-te, ca ai nascut pe datatorul legii;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Condacul al 10-lea:

Daruri aduc azi cerul si pamantul Preasfintei Prunce, cetele ingeresti, multimea crestinilor si toata suflarea, caci legea a trecut ca umbra si razele Darului au stralucit, Intrand in Biserica Sfanta Prunca, pentru a slavi pe Dumnezeu cu viata sfanta si cu cantare ingereasca: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

In Biserica aducand Ana pe Ceea ce avea sa fie casa Domnului, strigand, graia: „Prunca cea data mie de la Dumnezeu o aduc in Biserica Ziditorului, primeste-o, Sfinte Zaharia, si o aseaza unde o va primi .Dumnezeu si sa fie spre salasluirea Mantuitorului”. Iar noi minunandu-ne de acestea cantam asa:
Bucura-te, pazitoarea robilor tai;
Bucura-te, sfintita scapare a pacatosilor;
Bucura-te, minunarea oamenilor;
Bucura-te, bucuria ingerilor;
Bucura-te, grabnic ajutatoare a celor ce se roaga tie;
Bucura-te, adancul cel nemasurat;
Bucura-te, chemarea proorocilor,
Bucura-te, podoaba Apostolilor;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururi Fecioara,

Condacul al 11-lea:

„Roaba Domnului am fost eu", a spus Sfanta Ana, Sfantului Zaharia chemandu-L pe Dumnezeu cu credinta in post si in rugaciune ca sa iau rodul durerii mele si dupa nastere sa o aduc Celui ce mi-a dat-o. Pentru aceasta ma veselesc astazi, implinind fagaduinta mea, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Veseliti-va astazi luminat, Sfintilor Parinti ai Preacuratei Prunce, pe care o aduceti jertfa sfanta, caci a fost data voua din fagaduinta, pentru curatia vietii voastre pe pamant, cea plina de fapte bune, din care s-a nascut Mantuitorul nostru, care si-a ales-o cort insufletit, caruia ii cantam:
Bucura-te, intarirea Mucenicilor;
Bucura-te, scapare si linistea robilor tai;
Bucura-te, ca prin tine mostenim viata cea vesnica;
Bucura-te, ca ne imbraci cu haina nestricaciunii;
Bucura-te, ca prin tine am vazut lumina;
Bucura-te, ca ne ridici de la intuneric la lumina;
Bucura-te, ca ne ajuti a nu iubi desfatarile pamantesti;
Bucura-te, cea pururea binecuvantata de robii tai;
Bucura-te, stea neapusa;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea Fecioara.

Condacul al 12-lea:

Prin Harul dat tie de la Dumnezeu. Sfanta Prunca, te-ai facut usa de mantuire, munte intelegator, scara insufletita, pe care proorocii te-au vestit de demult. Apostolii te-au propovaduit, Mucenicii te-au marturisit, cuviosii te-au slavit, ingerii si pamantenii slavoslovesc inaintea lui Dumnezeu pentru tine, cantand: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

In Biserica te-au adus pe tine, dumnezeiasca Fiica, batranii tai parinti, cei ce te-au nascut, ca pe o jertfa curata si strain lucru, te salasluiesti intru cele neumblate, ca mai inainte sa gatesti locas lui Dumnezeu-Cuvantul, caruia inchinandu-ne, strigam tie: Bucura-te, ca ai nascut pe Cel Milostiv;
Bucura-te, ca ne-ai adus pe Soarele cel Mare;
Bucura-te, ca ai deschis raiul cel inchis;
Bucura-te, lauda Cuviosilor;
Bucura-te, cununa Mucenicilor;
Bucura-te, podoaba dreptilor;
Bucura-te, mantuirea credinciosilor;
Bucura-te, vasul mirului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, folositoarea lumii;
Bucura-te, bucuria noastra, Sfanta Prunca, pururea fecioara.

Condacul al 13-lea:

O, cea mai cinstita si mai sfanta decat toti sfintii, dumnezeiasca Prunca, Fecioara si Maica Dumnezeului celui de sus, in ziua Intrarii tale in Sfanta Sfintelor, pe care o praznuim astazi cinstindu-te, primeste acest dar al nostru si ne izbaveste pe noi din toate nevoile, necazurile si primejdiile si ne invredniceste Imparatiei celei Ceresti, ca in totdeauna cu multumire sa cantam: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice Icosul 1: Ingerii Iui Dumnezeu... si
Condacul 1: Pe cea mai aleasa...

Read more >>

Acatistul Sfantului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie)

Acatistul Sfantului Grigorie Decapolitul

Acatistul Sfantului Grigorie Decapolitul

Acatistul Sfantului Grigorie Decapolitul

Grigorie Decapolitul - Sfant Preacuvios Parinte !

(20 noiembrie)

Rugaciunile incepatoare
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele
Condacul 1

Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Icosul 1

Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:

Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;
Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decit nunta;
Bucura-te, ca te-ai logodit tie curatia;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;
Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;
Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;
Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;
Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 2

Vazandu-se pe sine sfantul izbavit de grijile lumesti, tainuindu-se de slugile sale, a alergat la parintele si pastorul care l-a invatat rinduiala vietii sihastresti, si l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dansul si cu care a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Intelegerea cea razvratita a raucredinciosului igumen cunoscand-o, cu indrazneala l-ai infruntat in sobor mustrandu-l; iar el trufasul, maniindu-se, a poruncit ca sa te bata fara mila; tu insa, primind multimea loviturilor ca niste roua cereasca, multumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, laudand ravna ta cea dumnezeiasca, graim tie:

Bucura-te, ca ai vadit cu indrazneala eresurile celor raucredinciosi;
Bucura-te, ca ai fugit de locuirea cea impreuna cu dansii;
Bucura-te, ca pentru dreapta credinta primind rani te bucurai ca apostolii;
Bucura-te, aparatorul dogmelor celor sobornicesti si apostolesti;
Bucura-te, ravnitorul vietii ingeresti;
Bucura-te, locuitorul pustiei cel ales;
Bucura-te, ca prin varsarile lacrimilor ai stins focul pacatului;
Bucura-te, ca prin starile la privegheri ai adormit valurile patimilor;
Bucura-te, caci cu dumnezeiasca smerenie ai smerit rautatea vrajmasilor diavoli;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de nalucirile lor cele prefacute in chip de lumina;
Bucura-te, ca prin sihastrie te-ai aratat ca un pom rasadit langa izvoarele apelor;
Bucura-te, caci cu lucrarea cuvantului te-ai aratat vita mult roditoare;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 3

Puterea Celui Preainalt prin rugaciunile tale cele primite pogorandu-se, a gonit pe diavolii care te suparau si te chinuiau spre pacatul trupesc; de care izbavindu-te in vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a aratat in chipul maicii tale, ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand dorire sa vezi pe fratele tau cel dupa trup, ai trimis la dinsul pe ucenicul tau; iar tu, fiind cuprins de lumina cereasca ce s-a pogorat peste tine, ai petrecut in buna mireasma multe zile, pina ce s-a intors ucenicul; atunci te-ai desteptat, iar el intelegand acea taina preamarita, a grait catre tine:

Bucura-te, vazatorule de ceresti vedenii;
Bucura-te, locas de cereasca lumina;
Bucura-te, ca prin buna mireasma a ei te-ai izbavit de curgerea sangelui;
Bucura-te, ca printr-insa ai scapat de patimi si de supararile diavolilor;
Bucura-te, ca, rastignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfa;
Bucura-te, caci cu sudorile sihastriei ai stins carbunii patimilor;
Bucura-te, ca ai fost pilda tuturor spre mantuire;
Bucura-te, ca pe multi mantuiti ai adus Domnului;
Bucura-te, temelia cea neclintita a pustnicestilor stradanii;
Bucura-te, ca ai inflorit ca un trandafir si crin bine mirositor in vaile sihastriei;
Bucura-te, ca de la cer ai primit dar in chipul focului;
Bucura-te, ca ai stralucit mai mult decat soarele;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 4

Vifor de ganduri indoite avand sfantul pentru vedenia de care a fost uimit in multe zile, a chemat pe unchiul si parintele sau Simeon ca sa vina la dansul; de la care luand buna incredintare ca vedenia aceea n-a fost de la intunecatii diavoli, ci dumnezeiasca si ingereasca, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzit-ai glas din cer strigandu-te ca pe patriarhul Avraam: iesi din pamantul tau si din rudenia ta si mergi in pamantul in care vei putea sluji lui Dumnezeu; si indata ascultand dumnezeiasca porunca, sculandu-te, te-ai dus; pentru aceea graim:

Bucura-te, ca te-ai facut urmator lui Avraam cu credinta;
Bucura-te, caci ca dansul ai parasit patria si neamul;
Bucura-te, cu Isaac mostenitorule al credintei;
Bucura-te, cu Iacov minte vazatoare de Dumnezeu;
Bucura-te, noule Moise cu nerautatea;
Bucura-te, noule David cu blandetea;
Bucura-te, ca te-ai aratat nou Iov cu rabdarea;
Bucura-te, ca ai ravnit credinta lui Iosif;
Bucura-te, ca pentru credinta te-ai aprins cu ravna ca Ilie;
Bucura-te, caci cu indrazneala ai mustrat ca Botezatorul;
Bucura-te, barbat ai doririlor duhului, noule Daniele;
Bucura-te, profet vazator de cele viitoare;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 5

Stea neratacita mult-luminoasa povatuita de Duhul Sfant te-ai aratat in pustietati si in orase, stralucind cu minunile, diavolii gonind si bolile tamaduind; pentru care de catre toti vestindu-se minunile tale, cu multumire se aduce lui Dumnezeu cantare: Aliluia!

Icosul 5

Vazand popoarele faptele tale cele bune si viata ta cea mai presus de om, cu credinta au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care si noi impartasindu-ne de facerile tale de bine, dupa Evanghelie preamarind pe Tatal ceresc cu multumire cantam tie:

Bucura-te, ca ai imbogatit pe cel sarac din Priconis ca marele Nicolae;
Bucura-te, ca te-ai aratat cu blandete catre cel ce te-a batut ca pe o iscoada;
Bucura-te, ca ai vadit avutia lui Mercurie ca era din nedrepte agoniseli;
Bucura-te, ca ai izbavit din mare pe calugarul ce-ti slujea tie;
Bucura-te, ca la Roma te-ai aratat mare facator de minuni;
Bucura-te, ca de acolo ai fugit de lauda oamenilor;
Bucura-te, ca in Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;
Bucura-te, ca acolo pe femeia cea desfranata o ai indreptat la pocainta;
Bucura-te, caci cu rugaciunea ta catre Dumnezeu ai imblanzit pe cetatenii idrisini;
Bucura-te, ca in chip nevazut ai trecut prin oastea de saracini;
Bucura-te, ca ai vindecat mana ce se uscase a saracinului pe care o ridicase ca sa te junghie;
Bucura-te, caci cu rugaciunile tale s-a tamaduit cel indracit;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 6

Propovaduitor, purtator de Dumnezeu fiind, ai invatat a ne inchina Treimii in Unime si Unimii in Treime si facindu-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de ravna, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a pazit in viata aceasta ca sa folosesti multora care au cantat Lui: Aliluia!

Icosul 6

Stralucind tu ca al doilea Pavel in Tesalonic, petreceai in multe lipsuri dintre cele ale vietii trupesti; dar Dumnezeu purtand grija de tine, te hranea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi si ca pe Daniel in groapa leilor prin ingeri; iar noi, auzind credinta ce aveai catre Dumnezeu in Care ai nadajduit, graim tie:

Bucura-te, ca in multa lipsa fiind nu ai slabit nevointele sihastriei;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai rabdat foamea si lipsa de imbracaminte;
Bucura-te, ca ai folosit pe femeia cea saraca cu izvorarea de smoala;
Bucura-te, ca ai vadit pe cel ce ascunsese din milostenia cea randuita pentru saraci;
Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel nebun indracit ce sarise in spatele tau;
Bucura-te, ca ai vadit pe calugarul ce se prefacea ca este indracit;
Bucura-te, caci cunoscand viclesugurile diavolilor, ca pe niste paianjeni le-ai risipit;
Bucura-te, ca intru toate desavirsit i-ai rusinat pe ei;
Bucura-te, ca mai inainte ai spus pristavirea stalpnicului si a celor doi frati;
Bucura-te, ca asemenea ai vestit si altui batran sa-si gateasca mormantul;
Bucura-te, caci cunoscand cu duhul, ai infruntat pe cel ce nu ingropase pe cel mort gasit pe cale;
Bucura-te, ca destepti mintea celor ce sunt ingropati in mormantul lenevirii;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 7

Vrand odinioara sa mergi in partile slovenilor spre a vietui in mai multa liniste acolo, mergand putin pe cale, te-ai intors degrab, caci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era sa cada peste putin timp asupra lor; iar ucenicul tau spaimantandu-se de mai inainte cunoasterea ta, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Aratat-a Dumnezeu prin tine minune preamarita cu boierul cel inchis in temnita, caci hotarat fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemanandu-te marelui Nicolae, indata ai alergat la mai-marele cetatii si cu multe rugaciuni l-ai izbavit din amara moarte; iar el aducandu-ti multumire, a grait catre tine:

Bucura-te, izbavitorul celor osanditi la moarte;
Bucura-te, ajutatorul celor in primejdii;
Bucura-te, ca ai fost liman celor invaluiti de marea acestei vieti;
Bucura-te, ca din nevoi se izbaveau si se izbavesc cei ce cheama numele tau;
Bucura-te, ca mai inainte cunoscand venirea ucenicului tau l-ai intampinat;
Bucura-te, ca ai izbavit de moarte pe cel muscat de vipera;
Bucura-te, ca ai izbavit pe fecioara de durerile ochilor si de orbire;
Bucura-te, ca ai tamaduit de raceala pe cel bolnav ce se culcase pe patul tau;
Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel bolnav de friguri prin imbracarea cu rasa ta;
Bucura-te, ca ai izbavit pe o femeie saraca, bolnava de durerea capului;
Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul din calugarul ce se chinuia rau;
Bucura-te, primeste de la noi cei suparati de diavoli, de trup si de lume;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 8

Straina viata petrecand pe pamant, fericite parinte Grigorie, cu totul ti-ai inaltat mintea catre cele ceresti, minunand pe ingeri si pe oameni cu rabdarea ta; pentru aceasta acum luand rasplatire de la Dumnezeu canti Lui neincetat impreuna cu ingerii: Aliluia!

Icosul 8

Cu trupul ai fost intru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai invrednicit a scoate foc din gura ta, care ti-a luminat fata mai mult decat soarele; de care infricosandu-se ucenicul tau, i-ai poruncit ca pana la sfarsitul tau sa pazeasca taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci si noi cu dansul graim tie:

Bucura-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;
Bucura-te, ca intotdeauna ai privit la sfarsitul lucrarii cea de Dumnezeu iubita;
Bucura-te, ca pentru neincetatele rugaciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurita;
Bucura-te, caci cu dansa ai taiat spinul pacatului;
Bucura-te, ca in trup fiind ai auzit cantare ingereasca;
Bucura-te, ca prin curatia mintii te-ai invrednicit de taine dumnezeiesti ca acestea;
Bucura-te, caci cu vointa cea indreptata spre Dumnezeu te-ai indumnezeit dupa dar;
Bucura-te, ca in trup fiind te-ai facut locas curat Preasfintei Treimi;
Bucura-te, ca in chip nevazut ai mers cu Ioan ucenicul tau pe cale;
Bucura-te, ca de multe ori te-ai aratat unchiului tau in vremea rugaciunii;
Bucura-te, ca mai inainte apucind ai mantuit pe stalpnicul ce era sa cada in pacat;
Bucura-te, graim tie cei ce ne izbavim de toate pacatele in toata vremea;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 9

Toata latura Decapolei, Asia, Bizantul, Tesalia, Roma, Rasaritul si Apusul propovaduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe multi din dureri si din necazuri i-ai izbavit, vrednicule de minune, pe cei ce au cantat lui Dumnezcu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult barfitori, care se falesc numai cu filozofia cea desarta, nu pricep cum tu, in trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vietuind ca un fara de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi multumire aducand Celui ce te-a marit in viata si dupa moarte, cantam tie:

Bucura-te, ca prin multa stradanie ai castigat intelepciunea cea de sus;
Bucura-te, cel ce ai defaimat intelepciunea cea desarta;
Bucura-te, cel ce ai fost dulce la cuvant si mangaietor in invataturi;
Bucura-te, cel ce multe cetati le-ai izbavit din ratacirea idolilor;
Bucura-te, ca corabia Bisericii lui Hristos la liman bun a ajunge te-ai nevoit;
Bucura-te, ca pentru dansa te-ai primejduit pana la moarte;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit pana la varsarea sangelui;
Bucura-te, caci cu ravna dreptei credinte te-ai facut mucenic fara de sange;
Bucura-te, ca ai marturisit pe Hristos a fi Dumnezeu si om;
Bucura-te, ca icoana ai zugravit intruparii Lui;
Bucura-te, caci cu focul duhului ai ars barfelile ereticilor, ca pe niste neghina si pleava;
Bucura-te, caci cu lopata dreptei credinte le-ai vanturat pe ele;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 10

Voind a te asemana Stapanului Hristos, cu nerautate ai iubit pacea si dragostea si n-ai rasplatit rau pentru rau; ci pentru cei ce te-au napastuit si te-au batut te-ai rugat, ca si Acela pentru rastignitorii Lui si ca intaiul mucenic Stefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurandu-te, canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid nebiruit impotriva patimilor si tare nesurpat al curatiei te-ai aratat, parinte cuvioase, caci cu privegherea gonind somnul lenii te-ai facut casa Duhului Sfant si nici macar in somn sau in vis n-au putut diavolii cu naluciri sa te insele; pentru care noi laudandu-te graim catre tine:

Bucura-te, pazitorul cel ales al fecioriei;
Bucura-te, ca urmarea lui Hristos ca Pavel in trupul tau o ai purtat;
Bucura-te, ca esti numit cu numele privegherii;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de camara cea de mire a Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare si Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, aparatorule al cinstitei sale icoane;
Bucura-te, ca prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preotia;
Bucura-te, ca ai adus lui Hristos jertfa cu inima curata;
Bucura-te, ca pe multi i-ai tras din adancul pierzarii de suflet;
Bucura-te, ca pe multi i-ai facut ingeri la minte;
Bucura-te, ca din poftele cele necurate izbavesti pe multi;
Bucura-te, ca potolesti aprinderea patimilor noastre celor trupesti;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 11

Imparatul imparatilor si Dumnezeu vrand sa te cheme la Sine ca sa-ti rasplateasca cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a ingaduit sa patimesti de boala cumplita; din care dupa rugaciunea ta izbavindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a facut mai mult aratata rabdarea ta; iar tu pana la sfarsit ai dat lui Dumnezeu lauda, cantand: Aliluia!

Icosul 11

Faclie primitoare de lumina intelegatoare te cunoastem pe tine, parinte, ca ravnind la bunatatile cuviosilor celor mai inainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamant si ai ars toata materia cea poftitoare de cele de jos si catre cunostinta cea dumnezeiasca ai povatuit pe cei ce au nazuit catre tine; pentru care graim tie:

Bucura-te, ca intru toate te-ai facut urmator al marelui Antonie;
Bucura-te, cel ce cunosti gandurile ca marele Eftimie;
Bucura-te, cel ce infranezi poftele ca Sava sfintitul;
Bucura-te, invatatorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul;
Bucura-te, cel ce iubesti tacerea ca marele Arsenie;
Bucura-te, cel ce indrepti spre pocainta ca Efrem Sirul;
Bucura-te, stalp al rabdarii si facator de minuni;
Bucura-te, aparatorule al dreptei credinte ca si marturisitorii Maxim si Teodor Studitul;
Bucura-te, ca ai vietuit in blandete si in nerautatea inimii;
Bucura-te, ca te-ai facut comoara a toata fapta buna;
Bucura-te, ca prin aceasta te-ai facut buna mireasma a lui Hristos;
Bucura-te, ca te desfatezi intru viata veseliei cea de taina;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 12

Vrand unchiul si parintele tau sa te vada mai inainte de a trece tu din viata aceasta, ti-a scris sa mergi la dansul, aflandu-se inchis pentru sfintele icoane; iar tu, fericite, desi erai cuprins de boala, ai mers cale indelungata, ca un diamant multrabdator, si sarutandu-va unul pe altul si duhovniceste bucurandu-va, v-ati despartit; si dupa patimirea unui an deplin in cumplita boala ai adormit somnul cel cuvios al sfintilor, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cantand adormirea ta, te laudam ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai savarsit, credinta ai pazit; pentru care marturie este cinstitul tau trup, care cu darul lui Dumnezeu se pazeste intreg si nestricat. Din el culegem noi nenumarate tamaduiri de boli, de faceri de minuni si graim tie cu credinta:

Bucura-te, cel ce ai fost inger in trup si acum dantuiesti cu ingerii;
Bucura-te, sfinte, care te veselesti cu toti sfintii;
Bucura-te, cu apostolii si cu mucenicii vorbitorule;
Bucura-te, cu cuviosii si cu dreptii locuitorule;
Bucura-te, ca dupa trup ti-a fost nasterea si cresterea Decapolia;
Bucura-te, ca in veci mostenesti Ierusalimul cel de sus;
Bucura-te, comoara nepretuita a tarii Valahiei;
Bucura-te, ca de multe feluri de primejdii pe aceasta o pazesti;
Bucura-te, lauda cea de cinste a sfintei Manastiri Bistrita;
Bucura-te, podoaba a tot clerul bisericesc;
Bucura-te, mangaierea celor deznadaiduiti;
Bucura-te, bucuria celor scarbiti;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 13

O, Parinte Sfinte Preacuvioase Grigorie, placutule al lui Hristos si ajutatorul tuturor celor in nevoi, care in viata ta pe pamant dupa Evanghelie ai fost lumina lumii, iar dupa moarte din purtarea de grija a lui Dumnezeu ai fost dat pazitor acestei tari crestinesti (si acestui sfint locas) prin aducerea sfintelor tale moaste, primind acum acest putin dar de la noi smeritii, mijloceste catre Dumnezeu ca in veacul acesta sa ne izbaveasca de toata primejdia si neputinta, iar in cel viitor de vesnicele chinuri si impreuna cu tine sa ne invredniceasca in pamantul celor vii sa cantam Lui: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:

Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;
Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decit nunta;
Bucura-te, ca te-ai logodit tie curatia;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;
Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;
Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;
Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;
Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie !

si Condacul intai

Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Dupa aceea zicem aceste rugaciuni:

RUGACIUNEA INTAIA
O, Preacuvioase Sfinte Grigorie, credem ca inca in trup vietuind te-ai facut locas Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neincetat te rogi impreuna cu toti sfintii si cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru intarirea sfintelor Biserici, a patriarhilor, a imparatilor, a domnilor, a supusilor, a preotilor, a calugarilor si pentru sanatatea si mantuirea tuturor dreptcredinciosilor crestini. Cu umilinta cadem la sicriul sfintelor tale moaste si le sarutam cu dragoste, rugandu-te: intareste si pazeste acest sfant locas, pe care ti l-ai ales salas, aceasta sfanta manastire care te are pe tine aparator intru sine, precum si toate orasele si satele si pe toti locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce nazuiesc la sfintele tale moaste, care cu credinta cazand se inchina si le saruta, rugandu-se a li se darui sanatate si izbavire de supararea duhurilor necurate si de alte boli nenumarate, care dobindindu-si dorita izbavire si sanatate, impreuna cu noi lui Dumnezeu sa-l inaltam slava, iar tie pentru datornica multumire iti aducem icoasele acestea intru care marim si laudam nevointele tale, privegherile, posturile, rugaciunile, luptele cu diavolii, bataile si toate ale tale fapte bune; pentru care toti zicem: bucura-te, preafericite parinte, preaintelepte Grigorie!

RUGACIUNEA A DOUA
O, intru tot Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului ranindu-te de focul dragostei Lui si parasind toate desertaciunile lumii ca pe niste gunoaie, lasand si pe parintii tai, ai urmat cu toata dragostea dupa Dansul, iubindu-L mai mult decat toate bunatatile cele trecatoare ale lumii acesteia. Ca luminandu-ti-se ochii sufletului tau, cu toata curatia I-ai slujit Lui ca un inger in trup, Care te-a preamarit cu darul facerii de minuni in viata si dupa moarte, ca asa mareste Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe El. De la Care, fericite, dupa multe trude si osteneli ai aflat har si mila, ca sfintindu-te privesti cu cetele ingeresti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugamu-te dar, sfinte al lui Dumnezeu, primeste aceste rugaciuni de la noi slugile tale, care nadajduim la ajutorul tau, cei ce ne-am imbogatit cu sfintele tale moaste, care cu darul lui Dumnezeu revarsa mireasma buna si incuviintata celor credinciosi. Deci avandu-te catre Milostivul Dumnezeu bun partinitor, aducem tie aceasta putina a noastra rugaciune si fii folositor si rugator pentru noi catre Dumnezeu, ca prin rugaciunile tale sa fim aparati de luptatorii nostri vrajmasi vazuti si nevazuti, izbavindu-ne si de toata ispita si necazul cel negandit si neasteptat si de chinurile cele vesnice ce va sa fie si sa aflam mila in ziua judecatii a ne invrednici si noi cu tine de nespusele bunatati, privind lumina cea preadulce si desfatata a fetei lui Dumnezeu, slavind pe Tatal, si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Read more >>

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Sfaturi intelepte–cum sa ne mantuim!…Pr.Porfirie Bairaktaris

Sfaturi intelepte–cum sa ne mantuim!…Pr.Porfirie Bairaktaris

“Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun.”
“Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”
“Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume.”
“Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”
“Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.
In rugaciunea ta sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos.”
“Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana.
Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza.”
“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”
“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”
Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.”
“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica.
Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt.
Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare.”
“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”


Sursa: http://parintelemarius.blogspot.com/2010/10/sfaturi-practice-in-biserica-ce-este.html
Read more >>