Cuvânt din Pateric despre un cãlugar

Cuvânt din Pateric despre un cãlugar, care a fugit de slava omeneascã.
Un calugar egiptean vietuia aproape de Constantinopol, pe vremea imparatului Teodosie cel Tanar (408-450). Si umbla, trecand pe acolo, imparatul. Si, lasand toti insotitorii, imparatul a mers singur si a batut in usa calugarului. Si dupa ce i-a deschis, nu l-a cunoscut cine era, insa l-a primit pe el ca pe un ostas, iar dupa ce a intrat, facand rugaciune, s-a asezat. Si a inceput a-l intreba imparatul: “Cum se afla parintii cei ce sunt in Egipt?” Iar el i-a raspuns: “Toti se roaga pentru mantuirea ta.” Si i-a mai zis lui batranul: “Ma rog, sa mananci putin.” Si i-a muiat lui paine de a sa si a turnat undelemn si sare si a mancat; apoi i-a dat lui si apa de baut. Deci, i-a zis lui imparatul: “Oare stii cine sunt eu?” Iar el a raspuns: “Dumnezeu te stie pe tine.” Atunci i-a spus lui: “Eu sunt Teodosie, imparatul.” Si indata, i s-a inchinat lui batranul. Dupa aceea, i-a zis lui imparatul: “Fericiti sunteti voi, ca nu aveti grijile vietii acesteia. Cu adevarat, ca imparat m-am nascut si am crescut, insa niciodata n-am mancat paine cu asa dulceata, nici apa n-am baut asa precum astazi; foarte cu dulceata am mancat si am baut.” Si i-a zis lui staretul: “Fiindca noi calugarii toate bucatele noastre le facem cu binecuvantare, pentru aceea, dulce este si aceasta proasta mancare. Iar in casele voastre toata osteneala bucatelor voastre celor multe o fac slugile si binecuvantare nu iau de la nimeni.”
Deci, a inceput imparatul, de atunci, a cinsti pe calugari si a le da cate ceva. Iar staretul, lepadand cinstea data de imparat, a fugit si a mers in Egipt.