luni, 9 mai 2011

MILOGUL – de Nichifor Crainic


Cerşea la colţ un slăbănog

în zdrenţe, slut şi fără dinţi

neguţătorul de arginţi

gândi, zãrindu-l pe milog:

Eu nu dau mila mea obol

acestui trântor de prisos

şi-ntoarse rânjetu-i câinos

rãmasului cu mâna-n gol.

Trecu maestrul glorios

al farmecului triumfal

cu spiritul în ideal

şi-a zis vãzând pe zdrenţuros:

E-atât de slut şi mã-nspãimânt

eu, magul purei frumuseţi!

şi-ntoarse recele dispreţ

rãmasului cu mâna-n vânt.

Trecu predicatorul sfânt

grãbindu-se cãtre amvon

vijelios ca un ciclon

sã se dezlãnţuie-n cuvânt,

s-aprindã mila din altar

de soarta celui slãbãnog,

dar ocoli pe-acest milog

cu mâna-ntinsã în zadar.

Târziu când noaptea cobora,

sosi o umbrã ca-n icoane,

pe mâini cu semne de piroane

şi-o inimã ce sângera.

Pe chipul ars de chin şi vai

oftând îl sãrutã fierbinte

cu veşnicie în cuvinte

tu azi vei fi cu Mine-n Rai!

Un comentariu: